Povestea vietii mele – vol.1,2,3
Aa
Talent universal, cu multiple posibilități literare, sau scriitoare modestă căreia criticii contemporani nu-i mai acordă decât interesul istoric al momentului și al împrejurărilor în care s-a format? După unii, ar fi tot? tât. De mare ca Balzac și ca Hugo (ei înșiși au afirmat acest lucru, lăudându-i fără reticențe „pera și adxnirându-i fără rezerve puterea de muncă); după alții, în special Baudelaire, „G. Sttnd n-a fost niciodată o artistă… Posedă doar acel faimos stil curgător, MÂl de drag burgheziei. „dar e mărginită, e greoaie, e vorbăreață… 11 Andro Maurois, unul dintre cei. Mai competenți și mai serioși biografi ai săi, o vede cu totul altfel: „A fost moda, spune el, să se vorbească despre ea cu ironie și ctt severitate. Am fericirea sau slăbiciunea s-o iubesc. Ea a scris într-o zi, vorbind despre o altă femeie: „Este un suflec minunat de frumos, generos și tandru, o inteligență de elită, cu o viață plină de rătăciri și de mizerii…”. Aceste fraze i se potrivesc întocmai celei care le-a scris. George Sand a fost și ea un suflet generos; și a avut și ea o viață plină de rătăciri și de mizerii. Geniul… exigefit și periculos pentru oricine, este pentru o femeie un oaspete și mai de temut încă; și întâlnirea în dragoste a două genii produce scântei arzătoare. Rătăciri, da l Nu voi ascunde nimic… De ce să mint? Dar nădăjduiesc
! C'h. Baudelaire. Mon cat ut” ik a nu, pp. 53-54.
să fac să i se recunoască geniul și să-l determin pe lector, cum m-am determinat pe mine însumi, să respecte această mare femeie și să-i acorde, în istoria literelor, locul de onoare care-i aparține pe drept.”
Ne asociem din toată inima distinsului biograf, străduindu-ne, prin tipărirea operei de față, de altfel cea mai cuprinzătoare și mai închegată, să ștergem colbul pe nedrept așternut peste numele celei mai lăudate și totodată mai bârfite femei din epoca respectivă, a cărei viață a stat în permanență sub semnul unor mari și imanente contradicții. Am putea-o chiar numi, din acest punct de vedere, „marea doamnă a contrastelor”.
Prima contradicție o constituie însăși originea ei. Tatăl?
Strănepot al lui Frederic August, elector de Saxa și mai apoi rege al Poloniei înrudit cu câțiva dintre marii regi ai Franței. Mama? „Făcea pane din fasa depreciată și vagabondă a țiganilor acestei lumi. Era dansatoare, ba chiar mai puțin decât atât; juca în ultimul dintre teatrele de bulevard, din Paris, când dragostea ținui bogătaș veni s-o smulgă din această abjecție pentru a o face să îndure altele și mai mari.
Tata a cunoscut-o când împlinise 30 de ani, și în mijlocul căror rătăciri! Avea o inimă mare tata! A înțeles că această frumoasă ființă putea încă să mai iubească!” 2
Sub semnul aceleiași ciudate contradicții se vor desfășura atât copilăria cât și adolescența scriitoarei care va fi obligată să-și împartă dragostea între „cele două mame” ale sale. Pe
4e o parte bunica „albă, blondă, grava, calmă și demnă”, cu maniere demodate, care se străduie să-i impună nepoatei un anumit fel de a merge, de a se așeza, de a saluta, de a-și ridica mănușa, de a ține furculița, de a prezenta un obiect; în sfârșit o „etichetă pe care copiii trebuiau s-o învețe foarte de timpuriu cu scopul ca ea să le devină, prin obișnuință, o a doua natură”; pe de alta, mama, „bună, palidă, pătimașă, Ulugace și timidă, dar totdeauna gata să izbucnească, geloasă, pasionată, mânioasă și slabă, răutăcioasă și bună în același timp”, și care găsea, cum era și firesc, toate manierele bunicii „cât se poate de ridicole.
Măritată la numai optsprezece ani cu un boiernaș de țară, Casimir Dudevant, simțind în ea cu totul alte elanuri decât măruntele ocupații casnice, George Sand, deși dornică să-și întemeieze o familie căreia să i se consacre, se smulge de sub tutela maritală și pleacă la Paris pentru a se apuca de literatură față de care simțise încă de mică o stranie vocație.
Viață ciudată, cel puțin pentru vremea aceea, când prejudecățile erau în floare și când o femeie care încerca să se emancipeze de sub tutela bărbatului era de două ori rău privită: o dată de semenele sale cărora dezertarea de la „meseria” obligatorie de soție li se părea o insultă, și a doua oară de către bărbații neobișnuiți ca o femeie să cuteze să fie independenta și, deci, egală lor.
Viață ciudată, plină de renunțări și de amărăciuni, de muncă istovitoare, dar și de bucuria împlinirii, de realizări de valoare care i-au adus faimă, bani și prietenii de prestigiu…
