Regăsire

REGĂSIRE SANDRA BROWN

CAPITOLUL 1

Liftul se opri brusc între etaje și lumina se stinse.Fără nici un avertisment,fără ca viteza să scadă treptat sau ca becurile să pâlpâie.Nimic.Cu o secundă înainte, cabina metalică se mișca pe traiectoria sa descendentă,iar în următoarea,cei doi ocupanți se treziră cufundați în întunericul copleșitor.

-O-o! exclamă bărbatul.Era din New York și se obișnuise cu glumele pe care metropola le făcea pe seama locuitorilor ei.O pană de curent. Laney McLeod nu comentă.Cu siguranță că bărbatul se aștepta ca și ea să facă vreo remarcă,îl simți cum se întoarce cu fața spre ea.Îi era cu neputință să facă vreo mișcare sau să spună ceva.Era paralizată de teamă.Rațiunea o făcea să-și de-a seama că era vina claustrofobiei de care suferea și că aceasta îngreuna situația,îndemnând-o să-și zică întruna că va supraviețui,că această oribilă senzație nu era decât o copilărie din partea ei;totul era ridicol,dar nu se putea stăpâni.

-Vă simțiți bine?”Nu,nu mă simt bine”,îi venea să strige în gura mare,dar corzile vocale îi înghețaseră.Cele opt unghii cu manichiura perfectă săpau adânc în palme.Realiză că ținea ochii închiși.Dacă ar fi făcut un efort să-i deschidă,nu ar fi ajutat cu nimic;nu era pic de lumină în spațiul restrâns al liftului clădirii.

Începuse să gâfâie.

-Nu vă alarmați.Nu va dura mult.Calmul lui o înfurie.De ce nu intrase și el în panică? Voia să-l întrebe dacă poate să garanteze că pana de curent va dura puțin.Doar accidentele de acest gen nu puteau ține zile în șir,nu-i așa?

-Cred că m-aș simți mai bine dacă ați spune ceva.Vă e mai bine,nu-i așa?

Simți o mină prin aer căutîndu-i brațul și In clipa următoare tresări.

-Nu vă neliniștiți,spuse el retrăgându-și iute brațul.Suferiți de claustrofobie.

Ea dădu din cap cu frenezie,de parcă el i-ar fi putut înțelege mișcarea.Probabil că o remarcase,fiindcă glasul lui căpătă inflexiuni liniștitoare: - Nu trebuie să vă speriați.Dacă nu se restabilește în câteva minute,cei de la brigada pentru stingerea incendiilor vor veni să caute oameni amărâți ca noi. Se simți un nou curent de aer și se auzi freamăt de haine.

-Eu îmi scot haina.Vă sugerez să faceți la fel.Când bărbatul se urcase în lift ea observase doar că are părul cărunt la tâmple,că e înalt,solid,cu o siluetă de atlet și haine destul de luxoase,fără să pară extravagante. Fără să-i adreseze vreun cuvânt și fără să-l privească direct,urmărise cifrele de pe panoul de comandă,care se stingeau și se aprindeau pe măsură ce liftul cobora.El o privise atent câteva minute,după ce se urcase,dar nu-i spusese nimic.Erau amândoi stăpâniți în acea stângăcie universală care-i cuprinde pe doi străini care coboară în același lift. În cele din urmă ochii lui rămaseră ațintiți asupra privirii ei care număra etajele rămase până la parter. Acum îi auzi haina căzând pe podeaua mochetată.

-Aveți nevoie de ajutor? o întrebă el pe un ton care se dorea vesel,dar remarcă faptul că ea nu se mișcase. Făcu un pas spre femeia care gâfâia atât de aproape de el și ridică mâinile.Auzi o bufnitură și recunoscu sunetul produs de un corp care se lovește brusc de peretele liftului. Era încordată;o cuprinse de umeri.

-Hei,zise el blând.Va fi bine.Cuvintele fură însoțite de o ușoară strângere încurajatoare,apoi se retrase.

-Ce faceți?zise Laney,nefiind conștientă că poate vorbi până în clipa când întrebarea îi ieși din gură.

-Vă ajut cu hainele.Cu cât vă e mai cald,cu atât mai greu respirați și există pericolul să vă sufocați,îi explică el. Mă numesc Deke,apropo.Zicând acestea își scoase sacoul cumpărat de la magazinul Saks chiar cu o zi înainte și-l lăsă să cadă pe podea.Pe dumneata cum te cheamă? Aceasta e o eșarfă?

- Laney,răspunse ea și încercă să-și desfacă nodul de la gât,dar degetele i seîncurcară într-ale lui.

Da,și se desface.Își scoase eșarfa și i-o dădu lui.

-Laney.Ce nume rar.Poate că ar fi bine să-ți deschei și câțiva nasturi.Cred că bluza e dintr-un material destul de compact. Mătase,nu-i așa?

-Da.

-Nu ești din New York,remarcă el încercând să înfiripe o conversație.Deja îi descheia nasturii de la manșete,apoi îi rulă mânecile pe braț,până la coate.

-Nu,sunt într-o vizită de o săptămână.Trebuie să plec mâine dimineață.

-Ai fost la cineva care locuiește în clădire?

-Da,la colega mea de liceu și la soțul ei.

-Înțeleg.Acum,nu-i așa că te simți mai degajată? îi aranjă gulerul descheiat.Nu vrei să stai jos? O atinse ușor pe talie.

-Nu!„La naiba”.Deke Sargent se mustră fiindcă făcuse o mișcare necugetată.”Nutrebuie să-l sperii pe cel deja speriat.”Femeia rămăsese cu spatele lipit de perete,ca și când s-ar fi aflat în fața plutonului de execuție.Răsufla de parcă fiecare inspirație urma să fie ultima.

-Bine,Laney.Ai…Luminile pâlpâiră de câteva ori,apoi rămaseră aprinse.Motorul liftului porni și cabina se puse din nou în mișcare.Doi străini se priveau de aproape.Aveau ochii larg deschiși.Ea era palidă.El era îngrijorat.Îi zâmbi stângaci și o luă ușor de umeri.Ea părea că stă să se risipească în o mie de bucățele.

-Gata! Vezi? Ți-am spus eu.Totul a revenit la normal,în loc să-i surâdă și ea șisă-i mulțumească acestui străin pentru răbdarea și grija pe care i se arătase dezinteresat,se prăbuși în brațele lui.

Deke își simți pieptul cămășii strâns de doi pumni încleștați și auzi un geamăt de groază rostit cu buzele lipite de materialul fin.O simți cum tremură.Dumnezeu să o aibă în paza lui;biata fată se străduise să rămână în picioare atât cât putu,dar,când pericolul trecuse,nervii îi cedaseră și groaza întunericului,cât și izolarea spațiului restrâns o copleșiră.Liftul se opri la parter.

Ușile se depărtară.Prin geamurile ce dădeau în stradă Deke văzu oamenii mergând pe trotuar și mașinile aglomerându-se la intersecțiile unde semafoarele întrerupte mai degrabă încurcaseră circulația decât să o descongestioneze.Erau momente de haos.

-Domnule Sargent…spuse portarul derutat alergând repede spre lift.

-Nu s-a întâmplat nimic,Joe,zise Deke scurt.Cel mai oribil lucru care i s-ar fi putut întâmpla acum acestei femei era să fie aruncată în stradă în starea în care se găsea. Momentan nu avea chef de explicații,nici măcar față de portar.Am să urc înapoi.

-Erați în lift,când…

-Da,dar nu eu am probleme.O sprijini pe Laney de perete,ca să poată acționa butonul de închidere a ușilor,apoi apăsă pe numărul douăzeci și doi.Ușile se închiseră și liftul își reluă traiectoria ascendentă. Femeia rămăsese în aceeași stare de șoc. Se lăsase moale pe brațele lui și suspina printre sughițuri.

- Gata,acum ești în siguranță.S-a terminat,murmură Deke strângând-o lângă el.Mirosea frumos și îi simțea părul atingându-i ușor gâtul și bărbia. Ajuns la etajul lui,așteptă deschiderea ușilor și îi puse palma pe piept ca să o susțină în cădere,apoi făcu un efort și adună de pe jos haina ei,sacoul lui,eșarfa și poșeta uita-te într-un colț. O luă în brațe și o duse așa spre apartamentul lui din colț.O lăsă ușor jos,încercând să o mențină în poziție verticală.

- Aproape am ajuns,șopti el scoțând cheia din buzunar,apoi descuie ușa.O luă din nou în brațe și intră,după care o așeză pe canapeaua ale cărei perne moi și adânci care aproape că o înghițiră.Când dădu să plece de lângă ea o văzu că ridică brațele și-l privește implorându-l din ochi să nu o lase singură.

- Mă întorc imediat,îi zise și o sărută ușor pe frunte.Se duse repede la ușă și apăsă câteva taste de pe panoul sistemului de alarmă,exact cu câteva secunde înainte ca aceasta să se declanșeze. Luă hainele și lucrurile ei de pe hol,unde le lăsase când descuiase ușa,apoi o încuie pe dinăuntru și acționa comutatorul pentru iluminat,iar apartamentul fu inundat de o lumină difuză și intimă.Pereții păreau aurii și parcă emanau căldură. Din trei pași intră în sufragerie și îngenunche lângă canapea,apoi îi luă mâna și i-o mângâie ușor.

-Laney? Ea avea ochii închiși,dar când își auzi numele îi deschise.Cum te simți? îl privi fără să-i răspundă. Două lacrimi perlate i se prelinseră pe obraji.Își acoperi ochii cu palmele și începu să suspine.

- Îmi era atât de teamă. E o prostie,o copilărie,știu. Claustrofobia…

-Sst.Deke se așeză lângă ea și o ridică blând,strângând-o la piept,simțindu-I obrajii fierbinți pe piept.O mângâie pe păr.

-Gata,s-a terminat.Gata.Ești în siguranță. O sărută pe tâmplă.O mai sărută o dată.Mâna îi coborî pe spate,iar ea se ghemui în brațele lui.

Deke se retrase brusc și-și drese glasul.

-Cred că ai nevoie de un pahar cu coniac.Cu siguranță că și el avea nevoie de așa ceva.Se ridică de pe canapea și-i desprinse mâinile cu care îl țintuise lângă ea.Merse la bărulețul din colțul camerei și umplu două pahare cu băutura parfumată fără să o scape din ochi.Parcă lacrimile o făcuseră nu numai să-și alunge panica,dar o lăsaseră și fără pic de vlagă. Se așezase pe-o parte acum,strângânduși genunchii la piept și obrazul i se odihnea pe spătarul moale.Din toate întâmplările neprevăzute,se gândi el,Deke Sargent salvând o femeie într-un lift? O femeie teribil de frumoasă,pe care o purtase pe brațe până în apartamentul său și care acum se afla la cheremul lui. Dădu din cap,alungând gândurile păcătoase și reveni lângă canapea. Nimeni nu l-ar fi crezut.Dar ce altceva ar fi putut să facă? Să îi dea drumul pe străzile Manhattan-ului după ce fusese victima unei pene de curent? Bine,dar acum ce avea de gând să facă aici,cu ea? Nu-i trecuse prin gând că ar putea să-i contacteze pe vecinii din bloc,încercând să-i localizeze pe prietenii la care fusese tânăra în vizită.Nici nu dăduse prea multă importană sentimentului de posesiune pe care-l dobândise în prezența ei.

Îl recunoscuse doar, nu-l analizase mai profund.Poate că avea vreo legătură cu curba sinuoasă și apetisantă a șoldului ei pe fundalul canapelei saucu valurile de păr blond care odihneau pe pernele din catifea de culoarea mandarinei.

- Poftim,Laney,bea asta.Se așeză iar lângă ea și îi ridică ușor capul,susținându-il ca să-i apropie paharul de buzele delicate.Deschise ochii și Deke văzu că erau albaștri,puțin dezorientați și hărțuiți.Îl privi o clipă,apoi întredeschise buzele și luă o înghițitură din cel mai scump coniac din lume.Pe chipul ei nu se citea recunoașterea calității băuturii; dimpotrivă,făcu o grimasă nostimă și Deke râse amuzat de accesul de tuse însoțit de plescăituri.Se vedea cănu este o femeie emancipată,cu toate că taiorul elegant denota bun-gust și pricepere în a se îmbrăca în pas cu moda.

- Mai vrei? întrebă el.Ea dădu din cap aprobator și-l surprinse cu următorul gest:puse mâna peste degetele lui și trase paharul spre buze.Bău mai cu curaj acum șiaproape că goli paharul,își rezemă capul pe perne și oftă prelung.Gestul fusese inocent,dar pieptul i se umflă într-atât când inhala,încât prin deschizătura bluzei Deke întrezări pielea fină și realiză că senzația produsă nu se putea numi deloc inocentă.Puse paharul ei pe măsuță și bău și el dintr-al lui.Dată fiind starea de semiconștientă a fetei,nu se cuvenea să se uite prea intens la ea,dar el întotdeauna se știuse a fi făcut din carne și oase.O studie în poziția romană,alungită pe perne,cu capul lăsat pe spate,cu gâtul arcuit într-o poziție foarte vulnerabilă,cu buzele încă umezite de băutura scumpă.Avea trăsăturile destul de ascuțite și nu se putea spune că era o frumusețe.Nasul era destul de mic.Gura…Mai bine să nu dea prea multă atenție gurii.Avea gâtul lung,delicat și clavicula era frumos arcuită. Într-o parte i se vedea pulsând vena jugulară.Pe sub bluză i se zăreau sânii de mărime potrivită,plăcuți la mângâiat,acoperiți de sutien.Prin materialul fin se vedeau desenele dantelelor și a bretelele satinate.Talia îl era perfectă.Șoldurile și pulpele păreau ideale.După cât se putea deduce din aspectul gleznelor,avea picioarele frumos conturate,acoperite de ciorapi deculoarea pielii.Deke simțea cum îl mâncau palmele să o atingă.

Tânăra purta pantofi de antilopă bej cu o garnitură în formă de fluture brodat cu mătase pe partea superioară.Chiar când el îi admira pantofii,ea și-i scoase pe rând,lăsându-I să cadă din picioare.Se loviră pe podeaua mochetată și făcură un zgomot înfundat.El își ridică privirea spre obrajii ei.Laney se uita la el cu un aer degajat,parcă fără să-i pese de el sau de locul unde se afla.

-Nu puteam să respir,spuse și buzele îi tremurară într-un zâmbet dincolo de carese zărea un șirag de perie.Deke o mângâie pe cap,apoi degetele îi alunecară pe pielea delicata a obrazului.

-Trebuie să fie o senzație groaznică,dar acum s-a terminat.

-Era atât de întuneric.Vocea parcă i se pierdu de tot și închise ochii.Deke se apropie și o lipi de pieptul său.

-Te-ai speriat,îmi pare rău.Trupul ei docil se lăsă moale pe formele lui încordate,iar Deke gemu în sinea lui fiindcă simțurile răspundeau.Dintr-odată parcă numai era doar o femeie care avea nevoie de cuvinte blânde și înțelegere;era o femeie care i se mula pe toată ființa,senzuală și unduioasă ca o felină.Se simțea cu ea mai bine decât cu oricare alta pe care o strânsese în brațe.Îi spusese penume.Ea ridică încet capul.Ochii aveau culoarea ceții coborând în valuri peste ocean. Erau mari și disperați.

-Ține-mă în brațe.

-Bine,așa voi face,mărturisi el extaziat.

Tânăra păru mai liniștită și își cuibăriobrajii la gâtul lui.Când buzele ei atinseră pielea sensibilă,Deke simți senzația coborând până jos,între pulpe.Te voi ține în brațe. Parcă inconștient începu să o sărute mărunt pe cap,apoi în jos,pe obraz. I se păru perfect natural să-i ridice bărbia cu un deget.Buzele lui rămaseră o clipă deasupra gurii ei trandafirii,apoi se odihniră peste ele. Inspiră aroma delicată de coniac.Doar un eunuc ar fi putut rezista tentației.Deke nu fusese niciodată luat drept unul.Buzele li se contopiră.O simți încordându-se o clipă,iar în următoarea parcă un impuls o relaxa.Făcu o încercare de a-i depărta buzele cu limba și își făcu loc între ele. La început nu făcu altceva decât să tatoneze terenul,dar când se stabili contactul cu limba ei,își pierdu controlul.Gemu înfundat și deveni mai îndrăzneț.Cu agresivitate parcă,limba lui foră adânc în dulceața caldă din gura ei gustând-o, atingând-opeste tot,căutând punctele sensibile și intime.

Cu un gest involuntar degetele ei se încleștară pe cămașa lui și își puse un picior peste al lui.Torcea ca o pisică.Doamne! Oare trăia un vis erotic la lumina zilei? Mâinile lui o cuprinseră pe după gât căutând să o tragă mai aproape.Degetele I se opriră pe sânul îndrăzneț și se concentrară asupra lui cu mângâieri lente.Apoi își continuă traiectoria în jos,cu toate că începuse deja să regrete.

- Atât de bine mă simt în brațele tale,șopti ea.Deke ridică brusc capul,iar Laney îi privi ochii verzi,neîncrezători.Femeile pecare le flata cu astfel de mângâieri se considerau emancipate și deci le considerau ca pe niște preludii la jocurile amorului.

Consimțeau chiar să participe la acestea și fiecare își avea rolul ei în dialog și vorbea atunci când era cazul,dar niciodată nu auzise Deke o cerere atât de sinceră și de directă.Nu i se ceruse să facă un anume gest pentru plăcerea partenerei sale,ci erau șoaptele unei femei care îi făcea un compliment pentru mângâierile și grija lui; poate chiaro rugăminte să nu se oprească.O privi în timp ce mâna îi aluneca în jos,spre sân.Îl cuprinse delicat și începu să deseneze cu buricul degetului cercuri concentrice de jur împrejurul mugurelui sensibil.Ea închise ochii și oftă prelung,un zâmbet arcuindu-i buzele incredibil de senzuale.În cele din urmă,Deke cedă și lăsă degetele să-i cuprindă sfârcul deja întărit.

Chiar și era dantela sutienului îi simți răspunsul.

-Doamne,Laney,șopti el pe un ton gutural,apoi îi pecetlui gura cu un sărut.Apăsarea se intensifică,la fel ca și mângâierile.Îi explora trupul cu mâna parcă timidă,ajungând pe curbe și în lăcașuri secrete,delectându-se cu foșnetul discretal materialului fin care făcea dezmierdările să pară interzise,dar excitante peste măsură. Poziția lui pe canapea nu îi permitea accesul direct și îi limita mișcările,așa că se ridică trăgând-o și pe ea din locul unde stătea. Laney se legănă decâteva ori,apoi se rezemă grea de trupul lui.În acest moment Deke devenireceptiv la senzațiile greu de stăpânit.Dacă nu ar fi simțit acea revoltă asimțurilor,poate că și-ar fi râs de sine și de situație.Era amețită!Nu era cuprinsă de o pasiune subită,băuse doar un pahar deconiac. Nici măcar reziduurile traumei provocate de pana de curent nu puteau fi făcute răspunzătoare pentru expresia devastatoare de pe chipul ei. Deke oftă,îșizise în sinea lui că e nebun și-și dori să se poată liniști.

-Haide,Laney,să te duc în pat.Îi puse mâinile pe umeri și făcu un pas înapoi.

O privi în ochi,iar ea dădu din cap indiferentă.O luă de mână și o conduse spre dormitor.Ea îl urmă ca un copil ascultător.Deke aprinse lumina după ce intrară.

- Stai puțin aici până pregătesc patul.O sprijini de tocul ușii și se duse spre patul enorm,trase într-o parte cuvertura azurie,azvârli cele câteva perne decorative pe un fotoliu și lăsă una singură pentru ea,apoi netezi cearceaful de culoare cafenie.

-Gata,acum…Cuvintele i se opriră pe buze.Laney rămăsese în locul unde o lăsase.La picioarele ei hainele cădeau unele peste altele. Își scosese bluza șifusta.Până ce Deke se apropie de ea,își dăduse jos portjartierul minuscul și Deke privea fermecat cum își rulează în jos ciorapii fini;picioarele acelea puteau fi asigurate pentru sume imense doar pentru formele lor.Se întoarse cu fața spre eiașa cum rămăsese înveșmântată doar cu un sutien aproape invizibil și un chiloțel pentru care ar fi făcut mai bine să economisească banii decât să-l cumpere.Avea trupul zvelt și voluptuos.Nici unul dintre colegii lui nu ar fi crezut că Deke Sargent poate fi pus vreodată în imposibilitatea de a scoate vreun cuvânt. Rămăsese în fața ei ca un adolescent fascinat care vede pentru prima dată o femeie dezbrăcată.I se uscase gura.Fusese cu atâtea femei dezbrăcate în viața lui,încât nu merita nici să le numere.Pe majoritatea lor el le dezbrăcase.Era iscusit;putea să lase o femeie fără haine fără ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă,dar cea de față îl luase atât de pe nepregătite,încât petrecu câteva minute holbându-se cu gura căscată.

Ce-l frapa cel mai tare era că tânăra nuîncerca deloc să-l ațâțe.Pur și simplu își scosese hainele de pe ea.Acum îi zâmbea cu nevinovăție și se ducea calmă spre pat.Se întinse și-și lăsă încet obrazul pe pernă.

-Nu m-ar crede nimeni că am refuzat așa ceva,murmură Deke pentru sine și veni lângă pat.O privi și-i surâse.

- Noapte bună,Laney,oricine ai fi tu.Somn ușor.O sărută pe obraz și stinse veioza de pe noptieră.

-Nu! strigă ea ridicându-se brusc și începu să răsufle precipitat,speriată de bezna din cameră.Întinse brațele căutându-l.

-Iartă-mă,zise el dându-și seama de gestul stupid,apoi se așeză pe pat.O cuprinse cu brațele și-i simți goliciunea.Masculul din el se trezi dintr-o dată.

-Rămâi cu mine.Mi-ai promis,zise ea suspinând.Își aruncă brațele în jurul gâtului lui și sânii i se lipiră de pieptul musculos.Creierul lui primi instantaneu mesajul rotunjimilor feciorelnice și ai securilor trandafirii.Spunea-i că mă vei țineîn brațe.

-Laney,zise el pe un ton gutural.Începuse războiul dintre conștiință și imboldul sexual.Nu știi ce…

- Te rog…

Deke se întinse lângă ea.”Doar pentru un minut”,își zise.”Până ce adoarme”,adăugă mental.O strângea ca un părinte iubitor,dar rugămințile ei erau atât de dulci și de urgente,încât tăria lor acoperi protestele vehemente ale conștiinței. Începu să o mângâie cu mișcări mai mult decât liniștitoare. Pielea eiera fierbinte și degetele fi ardeau. Prin întuneric îi găsi buzele și o sărută apăsat.”Of,Doamne!”Greșea.Nu știa nimic despre ea.Poate că era măritată.Oricum,se uitase deja la inelarul ei și observase că nu purta verighetă.”Dar asta nu înseamnă nimic,Sargent”,își zise amenințător.

Putea intra într-o încurcătură.Trebuia să se gândească la consecințe.Un soț furios dând buzna în apartamentul lui în zori cu o echipă de fotoreporteri.Publicitate.Avertismentele începură să tragă rafale continue. Buzele ei dulci și senzația trupului aceluia neputincios formau o barieră în calea lor.Nu era genul de bărbat care să se gândească de două ori la tertipuri pentru a obține ce dorește,dar niciodată în viața lui nu profitase în asemenea hal de vreo femeie.Tânăra era amețită de băutură și nu știace face.El însă știa și se simțea minunat.Era ceva mai în vârstă decât ea.Poate cu vreo cincisprezece ani.Poate că va arde în iad pentru asta.Dar ce importanță maiavea? Era deja cuprins de flăcări.

Laney se trezi încet.Deschise mai întâi ochii;o dată,de două ori.Căscă. Maideschise ochii o dată.Apoi pupilele i se dilatară.Împărțea perna cu un necunoscut.El se trezi aproape instantaneu și-i șopti:-Bună dimineața.Laney scoase un țipăt scurt ascuțit.Îl privi speriată și se depărtăde el.Picioarele lor erau împletite,iar genunchiul ei – Dumnezeule mare! O mână de-a lui se odihnea pe sânul ei.Laney se zbătu și mișcă picioarele până ce reușisă se rostogolească spre marginea patului.El o privi ca pe o nebună.Laney remarcă ochii lui verzi,pătrunzători,chiar și în starea de isterie care o cuprinsese pe moment.Se ghemui într-un colț,ca un animal speriat și mai scoase un geamăt de pisică încolțită când realiză că erau amândoi goi-pușcă.Trase un colț de cearceaf și se acoperi cu el până sub bărbie.

-Cine ești și unde sunt? întrebă cu un glas sugrumat și ochii mari,înspăimântați.Dacă nu-mi dai imediat o explicație,chem politia.Amenințarea ei era derizorie și își dădu seama de-abia după ce o emise.Nici măcar nu știa unde se află,cu atât mai puțin putea cunoaște locul unde se găsea telefonul.

-Liniștește-te,încercă el să o domolească și-i întinse o mână.Ea tresări și se retrase departe de el.Deke înjură în gând.Nu-ți amintești cum ai ajuns aici?

-Nu,zise ea scurt.Știu doar că nu am venit de bunăvoie.Cine ești? Deke mai înjură o dată și își trecu cealaltă mână peste pieptul lat,păros,apoi o privi cu o expresie uimită.

-Mă temeam de faptul că nu-ți vei aminti.Ai băut prea mult coniac.

-Coniac? repetă ea cuvântul care-i ieși de pe buze de-abia șoptit.Mi-ai dat să beau coniac? Și ce altceva? Droguri?După tonul ei alarmat,Deke știa că era pepunctul de a-și pierde firea.

-Stai să-ți explic.

-Acum! Vreau să-mi explici acum! Unde-mi sunt hainele?Deke trase brusc cearceaful de pe el și se ridică.Laney păli când îi văzu statura impunătoare.Deke se îndreptă spre ușa dulapului,iar ea scoase încă un strigăt disperat,își acoperi gura cu o mână,ca să nu se audă încă o exclamație de disperare când văzu pe cearceaf câteva pete ruginii.Ridică încet capul și,când îl privi,Deke păru cu adevărat stânjenit.

-Nu știam că ești virgină.Ridică ambele brațe în semn de confirmare a celor spuse,fără să-și dea seama de goliciunea lui îndrăzneață.Cum puteam să știu înainte de a fi prea târziu,Laney?Ea își retrase mâna de pe buzele care deveniseră dintr-o dată palide.

-C-cum de-mi știi numele?Deke clătină din cap derutat,iar Laney interpretă gestul lui ca pe un semn de uimire și poate putină tristețe.Se duse spre dulap,scoase de acolo un halat alb de baie și reveni lângă pat.Îi dădu halatul.

Văzând că ea nu schițează nici un gest pentru a-l lua,îl lăsă pe pat și se întoarse cu spatele.

-Mi-ai spus în lift cum te cheamă.Nu ții minte că ai mers în lift cu mine?Laney se îmbrăcă în sfârșit cu halatul și se uită la el cum scotocește într-unsertar și scoate de acolo o pereche de pantaloni de pijama.Îi trase pe el,dar nu avea deloc aerul unui bărbat obișnuit cu un astfel de veșmânt nocturn.Se întoarse cu fața spre ea și o întrebă:-Ții minte când te-ai urcat în lift?Laney își duse mâna la frunte și începu să se maseze,încercând parcă să-și amintească.Orice.Da.Cu o seară înainte fusese învizită la Sally și Jeff.Se distraseră de minune.Făcuseră turul New Yorkului.Luaseră masa la un local elegant,apoi se duseseră la un bar după desert;sen umea Ciocanul de catifea.Băuse un pahar? Două? Apoi…? Da.Își luaseră la revedere la ușa lor,ea o îmbrățișase pe Sally și îi strânsese mâna luiJeff,apoi…Nimic.-Spunea-i că ai fost la cineva care locuiește în această clădire,îi aminti străinul după ce-i dăduse timp să-și refacă într-un tot fragmentele de memorie Am urcat în lift cu tine.A fost o întrerupere de curent.Am rămas în cabină câteva minute.Nu a durat mult,dar tu te-ai pierdut și nu te puteam lăsa în starea aceea să ieși pe stradă.Te-am adus aici.Ți-am oferit un coniac.Te-am ținut în brațe fiindcă ai plâns.Tu…

-Asta nu e o explicație pentru faptul că mă trezesc în patul tău,violată!-Violată! repetă el râzând nervos.

-Da,violată.Nu m-aș fi culcat cu tine de bunăvoie.Laney îl privea cum caută să se stăpânească.Părea încordat,mânios și nelămurit.Își trecu degetele prin părul grizonat,excelent tuns,care se potrivea uimitor cu tenul măsliniu și ochii verzi.

-Știi că suferi de claustrofobie exacerbată? o întrebă în cele din urmă.

Ea dădu afirmativ din cap.

-Știam că nu-ți vei aminti succesiunea evenimentelor de aseară fiindcă erai foarte agitată.Expresia feței i se mai destinse,iar Laney nu-și dădea seama ce o înspăimântă mai mult: temperamentul lui exploziv sau delicatețea lui.Realiză că poate să se supună amândurora.

-Cât despre cealaltă acuzație – adăugă el blând,privind petele de pe cearceaf – te asigur că nu ți-am făcut nimic din ce nu ți-a făcut plăcere.Ea începu să scâncească.Aș dori să stăm de vorbă despre asta.Liniștiți.La o cafea.Se îndreptă spre o ușă laterală și o deschise.Aici este baia.Poate că vrei să faci un duș.Îțiaduc hainele sau,dacă vrei,poți să rămâi în halat.O să fac o cafea și apoi vom sta liniștiți de vorbă,ca să punem laolaltă toate piesele jocului care-ți lipsesc.Nu era deloc bine,dar Laney dădu din cap docilă.

Deke o lăsă singură câteva clipe,apoi aduse hainele șifonate,pantofii și geanta.Nu mai spuse nimic,ieși din dormitor și închise ușa.Laney nu pierdu nici un moment.Sări ca arsă din pat și se duse în baie.Dădu drumul la duș,dar nu stătu sub jetul fierbinte.Voia doar să lase impresia că face duș.Cât despre curățenia fizică și psihică,preferă să se spele la chiuvetă.Doamne! Ce făcuse? O săptămână la New-York și se îmbătase într-un bar numit Ciocanul de cafea,apoi se culcase – se culcase! – cu un ilustru necunoscut.Încă nu putea realiza enormitatea acțiunii ei.Îi tremurau mâinile când se îmbrăcă.Repede își puse chiloții și înghesui restul lenjeriei de corp în geantă.Cine era el? Nici nu voia să știe.Nu va ști niciodată.Deschise ușa cu precauție și se uită pe furiș.La radio se anunța starea vremii.Va fi timp frumos și propice pentru a fugi din acest oraș.Își zise în timp ce se grăbisă ajungă la ușă.Prin ușa bucătăriei îl văzu stând cu spatele,trebăluind.Nu părea nicidecum supărat.Într-adevăr,avea alura bărbatului infatuat și satisfăcut,care silise o femeie să-i încerce patul,apoi să-i folosească dușul.Se părea că astfel descene matinale nu erau nici rare și nici necunoscute pentru unul ca el.„Adio,domnule Necunoscut”,spuse ea în gând pe când deschise ușa apartamentului și se strecură afară.

Alergă în vârful picioarelor până la lift și apăsă butonul de coborâre.Dură prea mult până ce cubul metalic ajunse la etajul al douăzeci și doilea;și mai mult i se păru că durează parcursul descendent al cabinei până la parter.Oare îi va remarca absența? Va telefona oare portarului ca să o împiedice să plece?

Laney trecu absorbită pe lângă cabina portarului care-i ură bună dimineața vesel.Practic o luă la fugă parcurgând două străzi până ce zări un taxi.Dacă nu va pierde prea mult timp,va avea ocazia să ajungă repede la hotel,să-și facă bagajele și să se îndrepte urgent spre aeroportul La Guardia ca să prindă avionul spre casă.În taxi își sprijini capul pe spătarul banchetei.Se simțea foarte slăbită, cum nu se mai simțise vreodată până atunci.O durea tot corpul și avea senzații de usturime într-o zonă pe care prefera pentru moment să o ignore.

Cum i se putuse întâmpla asta fără ca să-și dea seama măcar? închise ochii și alungă curiozitatea.Aceasta persista să-i întunece mintea.Probabil că bărbatul s-a purtat frumos,fiindcă nu-și amintea să fi simțit vreo durere.Cum o convinsese el pe ea,Laney McLeod,să facă dragoste împreună?

„Of.Doamne” își zise și își acoperi obrajii cu amândouă mâinile.Nu mai știa dacă regretă că nu-și poate aminti actul sau că va plăti scump această escapadă. Cine era el? Poate că era însurat.Poate că suferea de o boală venerică.Poate că era un pervers sexual.Râse de ea însăși.Multe femei ar fi considerat-o

norocoasă.Cel puțin era mulțumită că nu va avea parte de oroarea finală.Faptul că nu putea rămâne însărcinată constituise un scut de apărare împotriva oricărei relații cu un bărbat;era un motiv destul de pertinent pentru a nu se implica într-o legătură mai serioasă cu nimeni.Aproape că se bucura de sterilitatea ei.

Totuși,dacă o nenorocire o va face să tragă consecințe ireparabile după calamitatea din noaptea trecută,măcar știa că nu poate rămâne însărcinată.

download pdf....adăugat link nou