Tu esti tatal copilului meu

TU EȘTI TATĂL COPILULUI MEU

SANDRA BROWN

• Sînt însărcinată.

Privirea lui Taylor MacKensie se opri brusc pe la jumătatea fluierului piciorului Riei Lavender, punînd capăt aprecierii lascive a membrelor ei splendide. își îndreptă privirea asupra chipului ei. Nu părea să-și fi pierdut mințile, dar ori acest lucru se întîmplase totuși, ori el nu auzise bine.

• Poftim?
• Sînt însărcinată,

Tayior se lăsă încet pe spate în fotoliul său de piele și făcu tot posibilul să strîngă destulă salivă să înghită. „Felicitări", nu părea un răspuns potrivit. Ea îi aruncase acele cuvinte ca pe niște săgeți. Afirmația era mai mult decît o descriere a condiției ei fizice. Reprezenta o provocare și acea provocare se citea și în ochii ei de un verde întunecat.

• Îți mulțumesc că mi-ai spus, dar aș fi putut să aștept anunțul pentrubotez, spuse el tăios.
• Ești primul care află.
• Există vreun motiv?
• Chiar unul foarte bun.
• Insinuezi că aș avea vreo legătură cu sarcina ta?
• Nu, nu insinuez nimic. Copilul .e al tău. Ria lavender era extrem de calmă, dar Tayior se încinse din cap pînă-n picioare. Putea să-și ia gîndul de la a înghiți prea curînd, căci glandele lui salivare erau blocate și se îndoia că aveau să mai funcționeze vreodată. Spre surprinderea lui, începu să rîdă ușor.
• E o glumă cumva?
• Deloc, domnule MacKensie. Farsa n-a fost niciodată genul meu preferat de comedie.
• Nici al meu, numai că așa pare, spuse el categoric.
• Fii convins că nimeni n-o să dea buzna în biroul ăsta să-ți pună o pușcă în spate.
• Nu m-ar mira nimic după chestia asta. Ce ți-a venit să apari aici plinăde grație și să-mi arunci bomba asta?
• N-am apărut plină de grație, spuse Ria cu calm. M~arn înscris înaudiență, am urmat toate căile necesare pentru a sta de vorbă cu un consilier al primăriei și...
• Domnișoară Lavender, scuză-mă, dar cînd un cetățean al acestui orașvine în audiență la mine, mă aștept să discutăm despre legile privind impozitele sau mijloacele de transport.
• Poate că ar fi trebuit să te sun la biroul companiei, dar m-am temut sănu crezi că aș vrea să discutăm afaceri.

El își trecu degetele prin părul des de un castaniu închis.

• Nu-mi vine să cred că vorbești serios.
• Cît se poate de serios.
• Nu-i o glumă proastă?
• Eu nu fac glume proaste, spuse ea cu un aer de superioritate.
• De unde naiba să știu asta? Nici nu te cunosc.

Se priviră peste suprafața lustruită a biroului. Ria fu prilma care se uită în altă parte și Tayfor zări o roșeață colorîndu-i obrajii. Era și timpul, își spuse el, căci se simțise tulburat și încins încă din clipa în care ea intrase.

Era nevoie să o vadă roșind pentru a-și da seama exact cît de mult o cunoștea, de fapt Mai ales că nu se mai întîlniseră decît o dată.

• Ah, scuzați-mă!
• Nu-i nevoie să vă scuzați.

.Nu v-am înțepat cu scobitoarea?

~ Cîteva cusături și o să fie ca nou, spuse el ridicînd din umeri indiferent și sugîndu-și degetul lovit.

• îmi pare rău, spuse Ria rîzînd.
• Nu face nimic.
• Vă rog să luați crevetele.
• Nici gînd. Dacă ați pus ochii pe acel crevete, nici prin cap nu- mi trece să vi-l iau.

Ria îi zîmbi acelui chip incredibil de frumos, care completa un trup superb. Înalt, subțire, îmbrăcat într-un costum din trei piese, cămașă albă și cravată roșie. Cravată roșie? Doar era Ajunul Crăciunului. Cravata și batista asortată de mătase, ale cărei trei colțuri se zăreau ieșind din buzunarul de la piept, erau concesii pe care el le făcea acelei sărbători. Unde alți bărbați ar fi părut caraghioși datorită unei asemenea frivolități, el o purta foarte bine fără să-I fie amenințată masculinitatea. La acest lucru contribuia și zîmbetul larg care îi dezvelea dinții de un alb imaculat. Inocent, deschis și cald. Din ce în ce mai cald, sau focul din propriul ei pîntec era ațîțat de acel zîmbet și de acei ochi albaștri uluitori?

• Ria Lavender, spuse ea-mutînd farfuria în mîna stîngă pentru a i-o puteastrînge pe a lui.
• Taylor MacKensie.

El încă nu avea farfurie, doar scobitoarea de cocktail cu care fusese gata să străpungă același crevete spre care țintise ea. îi strînse mîna. - Acel Taylor MacKensie? întrebă ea și mîna ei ar fi vrut să rămînă cuibărită în acea strînsoare caldă și fermă o veșnicie.

• Există vreun acel Taylor MacKensie?

Ochii lui făcură riduri !a colțuri cînd zîmbi. îi plăcea exteriorul. Și exteriorul îl plăcea pe el. Ravagiile lui îl făceau să pară drăguț. Deși maxilarul acela pătrat numai drăguț nu putea fi considerat.

• Sînteți celebrul consilier de primărie MacKensie, candidat pentru funcțiade primar?

El făcu o plecăciune rigidă.

• El și nimeni altul. Încîntat, doamnă Lavender.

Ria își lăsă capul într-o parte.

• Foarte inteligent.
• Ce anume?
• „Doamnă Lavender". E evident că vreți să mă faceți să vă spun dacăsînt căsătorită sau nu.

El își coborî glasul foarte mult.

• Suspansul mă omoară.
• Este domnișoară și niciodată n-a fost doamnă.
• Nemaipomenit, spuse el pocnind din degete. Totdeauna am avut unnoroc fenomenal.

Încîntați de ce vedeau, rămaseră cu privirile ațintite unul asupra celuilalt pînă cînd cineva îl înghionti pe Taylor pe la spate.

Mai vreți creveți? o întrebă el politicos.

• Am nfiîncat destui deja, dar mulțumesc.

El își aruncă privirea peste masa încărcată cu delicatese.

• Atunci, curcan?

Riei îi plăcea ce simț al umorului avea. Deocamdată nu existase nimic în legătură cu el care să-i displacă. Și îi plăcea curcanul. îi aruncă un zîmbet fermecător și spuse:

~ Te rog. își luă și el o farfurie și începură să se servească, deși acum mîncarea era ultimul lucru la care se gîndeau. Petrecerea organizată cu ocazia acelei sărbători de familia Graham devenise interesantă. Fiecare din ei venise din obligație și își pusese în gînd să plece destul de repede. Taylor uită, însă, de scuza pe care intenționase să le-o prezinte gazdelor, iar Ria era bucuroasă că nu mai trebuia să născocească una.

• Unde ne așezăm? întrebă Taylor aruricîndu- și privirea prin încăpereaaceea aglomerată, în căutarea a două locuri libere alăturate.

Era cîte un scaun liber din loc în loc, dar el nu păru înclinat să sugereze nici unul din ele, ceea ce îi făcu plăcere Riei, care îl întrebă subit: Tu ești tatăl copilului meu

• Cît de amabil ai de -gînd să fii?
• Pot să fiu extrem de nepoliticos și, totuși, să dorm noaptea, îi zise elaruncîndu-i un zîmbet diabolic.
• Atunci, urmează-mă.

Făcîndu-: cu ochiul conspirativ barmanului, Taylor luă o sticlă de șampanie rece și două pahare și o urmă pe Ria care se îndreptă spre scară. Un covor persan era țintuit de trepte cu niște vergele din alamă, dar scara părea, totuși, modernă datorită construcției în consolă. -Ai o „rochie de-a dreptul superbă, remarcă el în timp ce urcau.

Ea îi aruncă o privire peste umăr. Ochii lui erau - ațintiți asupra spatelui ei, dezgolit datorită decolteului foarte adîric al rochiei albastre plină de paiete. Și în față era decoltată, coborînd adînc între sîni. Fusta era strimtă și lungă pînă la genunchi. Mijlocul îi era strîns cu un cordon din același material cu rochia. Umerii căptușiți purtau un model din paiete argintii. O agrafă asortată îi finea o parte a părului lung și drept.

• Mulțumesc.
• Cu plăcere.

Scările duceau spre o galerie de unde se vedeau camerele de dedesubt. - O idee grozavă, spuse Taylor privind împreună cu ea în jos, la mulțimea gălăgioasă.

• Mă bucur că ești de acord.

Rămaseră o clipă lîngă balustradă, privindu- se. El părea mai pofticios după buza ei de jos decît după orice fărîmă de mîncare de pe farfurie. Ei i-ar fi plăcut, cu siguranță, să fie ciugulită.

• Pe aici, spuse ea răgușită puțin și îl conduse într-o încăpere spațioasă,luminată doar de focul unui cămin și de pomul de Crăciun uriaș care se afla într-un coif.

Camera en mobilată cu canapele și fotolii albe, din piele, extrem de moi și de confortabile. Covorul gros de culoare crem aproape că înghiți tocurile înalte ale pantofilor din satin negru ai Riei. Aceasta traversă încăperea și își puse farfuria pe măsuța de cafea acoperită cu sticlă.

• întrerupătorul e în stînga ta, îi spuse ea lui Taylor, care rămaseînmărmurit în prag, uitîndu-se în jur apreciativ. Dar, dacă ai mîinile ocupate, aprind eu lumina.
• Te deranjează dacă o lăsăm așa?

Susținîndu-i privirea, ea scutură din cap.

• De fapt, prefer așa.
• Și eu la fel.

Veni lîngă ea, între canapea și cămin, și, printr-o înțelegere tacită, se așezară pe jos. Ria își strînse picioarele sub ea, iar Taylor se rezemă cu spatele de canapea și își ridică un genunchi.

Desfăcu sticla de șampanie cu dexteritate, astfel încît dopul sări cu zgomot, dar lichidul nu se vărsă. Ria își înclină capul în semn de salut față de priceperea lui și își ridică paharul. El i-l umplu. Cînd fu și al iui plin, îl ridică spre al ei.

• Crăciun fericit, Ria.
• Crăciun fericit, Taylor.

Privindu-se pe deasupra paharelor, băură și se linseră pe buze.

• E mult mai bună decît punciul cu șampanie.
• Hm, spuse ea lăsînd lichidul acela efervescent să-i inunde gura înaintede a-i înghiți răceala. Nimic nu e mai bun ca originalul.

Taylor luă un aperitiv cu o măslină.

• De unde ai știut de camera asta?
• Eu am proiectat-o.

Evident impresionat, el își înălță ușor sprînce- nele.

• Decoratoare de interioare?
• Nu. Am sugerat doar cum să fie decorată.

Eu ani fosî arhitecta.

• Tu ai fost arhitecta care a proiectat casa asta?

.Ea încuviință. Mestecînd o roșie umplută cu salată de raci, Taylor își aruncă din nou privirea prin încăpere, văzînd-o cu alți ochi acum. Începînd de la covorul de sub ei și pîriă la tavanul înalt, li plăcea ceea ce vedea. Ria își dădu seama, de acest lucru după felul în care ochii lui zăboveau asupra fiecărui detaliu.

Se aștepta ia un compliment, așa încît, cînd îi auzi spunînd „Ninge", fu surprinsă. își dădu capul pe spate și văzu că fulgi mari și pufoși se așezau pe luminatoarele de deasupra capetelor lor.

• Ce minunat, un Crăciun alb, spuse ea visătoare. ..

~ Sînt tentat să-incep să cînt. Vrei?

• Știi să cînți?
• Reușesc foarte bine sub duș.
• Atunci, mai bine, nu.
• Nu crezi că știu să cînt? Va trebui să mă însoțești sub duș ca să te convingi.

Ria sorbi calmă din paharul de șampanie. Aluzia nu era jignitoare. Zîmbetul iui era prea dezarmant și, totuși, sexy, exact cum intenționase Punîndu-și paharul jos, ea îi privi printre gene.

• Ești la fe! de periculos precum se spune, domnule MacKensie.
• Cine spune? întrebă el adulmecînd suspicios pasta de arișoa.
• Toată lumea care te acuză că ești .uri Don Juan.
• Ah, ei, spuse el ridicînd din umeri indiferent, atît față de afirmația ei, cjtși față de aperitivul pe care îi puse înapoi pe farfurie. Adversarii mei politici au răspîndit aceste zvonuri.
• Sau femeile nemulțumite.
• Cred că no sînt prea multe, spuse el zîrnbind cu tristețe,.
• N-am vrut să spun că n-ai ii un politician și un om de afaceri serios, zisesa cu sinceritate.

Știa din ziare că era proprietarul unei companii producătoare de articole electrice.

• In ciuda noroiului pe care îi aruncă adversarii tăi, cred că o să cîștigi alegerile.

Vei vota pentru mine?

Dacă-mi mai pui șampanie, spuse ea și îi întinse paharul cu cochetărie.

Ei i-1 umplu,'după care făcu același lucru și cu al său.

• Aș dori ca toate voturile să fie obținute ia fel de ușor. De ce o să votezipentru mine?
• Pentru că gîndești modern. Poate puțin prea sincer și agresiv.
• Bleeker m-a numit un „dur".

Ea rîse cînd auzi părerea adversarului său.

• Descrierea se potrivește, deși sînt sigură că Bleeker n-a vrut să-ți facăun compliment. Nu cred că ai lăsa pe cineva să-și bată joc de tine.
• Ai dreptate. Am crescut într-o suburbie, un puști ca toți puștii, dar le veneam de hac ticăloșilor.
• îmi dai impresia unui om de acțiune. Unii se tem de schimbare, dar eudemult sînt de părere că orașul ăsta are nevoie de ceva schimbări. - Sper doar că o să-i pot urni pe toți nătărăii din consiliul primăriei. Dacă voi fi ales, mormăi el și, peste cîteva secunde, adăugă pe același ton: La naiba.
• Ce este?
• Pînă la urmă am uitat să-mi pun curcan.
• Uite, ia de la mine, spuse ea întinzîndu-i farfuria, dar el ridică ambele mîini.
• Nu, zău, nu se poate.

Era ea amețită sau protestul lui era prea exagerat și caraghios?

• Haide. Insist. în fond, eu ți-am luat crevetele. Apucă o bucățică de carnealbă și i-o întinse. El se uită la ea de parcă ar fi fost ultima fărîmă

de mîncare de pe pămînt și el nu era demn să o mănînce.

• L-ai cîștigat într-o luptă dreaptă.
• Te rog, spuse ea apropiindu-și mîna de gura lui.
• Bine, dacă insiști.

Mușcă din bucata aceea gustoasă de piept de curcan. Riei nu îi trecuse niciodată prin cap că dinții puteau fi sexy, dar simți mușcătura chiar în stomac. Era o senzație extrem de tulburătoare. îi simțea răsuflarea caldă pe degete. Carnea era atît de fragedă, încît putea fi tăiată cu furculița, dar el mișcă din cap într-o parte și într-alta de parcă ar fi vrut s-o reteze. Ea simți un gol în stomac atît de puternic, de parcă ar fi coborît brusc pe panta cea mai abruptă a unui carusel.

• Delicios, spuse el.
• Bun și gustos. -Îhî.

Ea își dădu seama că el îi privea gura. Ochii lui nu clipeau, exact ca aceia ai unei pisici sălbatice și ea se simți vulnerabilă sub acea privire albastră. Mîna îi tremură ușor cînd se întinse spre piciorul paharului de șampanie.

El încetă să o mai privească abia cînd ea se mișcă, rupînd vraja.

• Pomul ăsta îmi place mai mult decît cei de jos, spuse el.

Ria se bucură că el schimbase subiectul. îi ușura tensiunea din piept. Zgomotul de jos se auzea îndepărtat. Din cînd în cînd, cîte un hohot de rîs străpungea liniștea din jur, dar, în general, singurul sunet din încăpere era al lemnelor din cămin și șoapta ispititoare a hainelor de seară ori de cîte ori se mișca unul dintre ei. O atmosferă gen scoate-ți-pantofii-și-relaxează-te se lăsase asupra lor. Ea nu se mai simțise niciodată atît de relaxată. Nici atît de emoționată. Ca o precauție, își ținu pantofii în picioare.

Se uită la pomul de Crăciun. Rămurelele lui verzi și frumos mirositoare fuseseră decorate cu beculețe care licăreau, globuri de sticlă, beteală și batoane de zahăr candel.

• Și mie îmi place mai mult, spuse ea. Prefer ceea ce e mai demodat.
• Nu contează decît dacă îi poți simți mirosul.
• Exact. Cel de jos, din living-room, e superb, dar atît de formal. ..
• De neatins.
• A fost aranjat de un decorator profesionist. Dar îți dai seama că ai caseil-au gătit pe acesta. Ornamentele sînt așezate inegal.

Gazdele, soții Graham, aveau cîțiva copii și numeroși nepoți. Ria își putea imagina rîsetele, glumele pline de afecțiune, țipetele de plăcere care aveau să răsune între pereții aceia a doua zi dimineață, cînd urmau să se deschidă numeroasele pachete.

Aplecîndu-se mai aproape de ea, Taylor șopti:

• Dacă te uiți mai bine, vezi că unele sînt stricate.

Ea încuviință visătoare.

• Dar sînt cele mai îndrăgite. Cu cît mai vechi, cu atît mai bune.

Amintesc de zilele de Crăciun din anii trecuți și nu vor fi aruncate niciodată.

El îi atinse obrazul cu degetele.

• Doamna arhitect e sentimentală.

Ea se înfioră de plăcere.

• Trebuie să recunosc.

Renunțînd la a pretinde că mănîncă, își abandonară farfuriile. O altfel de foame pusese stăpînire pe ei, Nu avea nici un sens să o nege. Taylor o privea fix. - Nu m-am mai bătut niciodată'în scobitori cu o persoană afrt de drăguță ca tine. Ești sigură că ești reală?

Riei îi stătea pe limbă să-i spună: „Atinge-mă să te convingi", dar nu o făcu. El părea gata să treacă la atac. Dacă zvonurile erau adevărate, Taylor MacKensie nu avea nevoie de încurajări. Fie că erau răspîndite de adversarii săi politici din răutate sau nu, trebuiau să aibă vreo bază reală. Ria era prea cu capul pe umeri ca să se lase fermecată de cîteva cuvinte și de un zîmbet seducător. Dar se simțea prea bine pentru a-l respinge, așa că hotărî să mențină totul într-o atmosferă amicală și plăcută.

• Ah, sînt cit se poate de reală. Ceea ce n-ai știut a fost că stomacul meuscotea niște sunete extrem de lipsite de delicatețe cînd am zărit crevetele acela trandafiriu, spuse ea.

-. Taci, acum, zise el astupîndu-i gura cu degetul. Mă faci să-mi lase gura apă. Pauză! își spuse Ria. Destul cu flirtul. Nu mai era inofensiv. Taylor

MacKansie o făcea pe ea să-i lase gura apă. Camera slab luminată, șemineul, atmosfera sărbătorii de Crăciun aveau un efect periculos asupra ei. Simțea cum își pierde controlul și știa că trebuie să și-l recapete.

• Poate ar fi bine să coborîm.

El se încruntă, dar păru să-și dea seama că era o idee bună. Situația le scăpa din mînă prea repede.

• Și eu cred că ar fi bine. Sînt o mulțime de alegători acolo.

Se ridică și îi întinse mîna, pe care ea o acceptă bucuroasă. Ar fi trebuit să mănînce mai mult, căci șampania îi urcase direct la cap. Și se scursese și în picioare, acestea fiind, dintr-odată, nesigure. Se clătină ușor cînd se ridică, dar el o cuprinse pe după mijloc, lipind-o de el pentru cîteva clipe. - E în regulă? o întrebă cu o voce joasă care ei îi aminti de sunetele scoase de un animal în perioada de împerechere.

• Da, e în regulă.

El îi dădu drumul, dar ea îi simți ezitarea. Coborîră luînd și farfuriile.

• îmi place casa, spuse el. E ceva inedit. Modernă, fără să fie rece.
• Mi-a plăcut cum a ieșit, spuse Ria cu modestie.
• N-o asculta.

Se întoarseră amîndoi cînd auziră glasul gazdei lor. îmbrăcată într-o rochie de tafta ecosez care foșnea la.fiecare pas, doamna Graham îi aruncă un zîrnbet Riel și o îrnbrățișă cu afecțiune.

• E mult prea modestă, Taylor. Mă bucur foarte .mult că ai cunoscut-o pecea mai ingenioasă și mai originală arhitectă a orașului nostru. Am organizai: această petrecere numai cu scopul- de a-! prezenta capodopera. - Cred că aveți un gusî excelent, spuse Taylor zimbind in felul sau.

fermecător. Âtît in ce privește casele, cat și arhitecții.

Doamna Graham o luă pe Flia de braț și o îndepărtă de Taylor.,. - O prietenă de-a mea arde de nerăbdare să te cunoască. Moare de invidie din cauza casei și ar vrea și ea una. Are o proprietate superbă ~ pentru numele iui Dumnezeu, Taylor, nu fi atît de posornorît. O să vorbești cu Ria mai tîrziu. Acum, fii drăguț și plirnbă-te puțin. Cred că o parte din bărbați joacă biliard.

Reveni iîngă Ria trei sferturi de oră mai tîrziu,. O văzu în mijlocul unui grup strîns în jurul pianului mare și alb. Taylor străbătu mulțimea pentru a ajunge iîngă ea și pentru a i se alătura în cîntatul unui colind vechi. Bună.

• Bună. Ai jucat biliard?
• Da. Și am cîștigat. Dar nu rni-am luat banii. Totdeauna de Crăciun sînt filantrop.

începu un alt colind pe care îi cîntară și ei. La mijlocul celui de ai doilea vers, Ria spuse: - Ai avut dreptate. Nu.,,

• Poftim? Nu te aud, spuse el și se apleca destui de mult pentru ca buzeleei să-i atingă puful de pe lobul urechii.
• Ai avut dreptate, repetă ea, iar cînd el o privi nedumerit, ea adăugă: Nuștii să cînti.

El rise și îi strînse cotul.

El luă haina lungă din blană de vulpe argintia din rnîna cameristei și i-o puse pe umeri, aruncîndu-și paltonul pe braț. Porniră apoi spre ușa ele la intrare, unde soții Graham își luau la revedere de la oaspeți.

• A fost minunat. Vă mulțumesc foarte mult că m-ați invitat, le spuse Riacelor doi și o sărută pe doamna Graham pe obraz.

Aceasta o bătu ușor pe mînă.

• Petrecerea a fost minunată pentru că această casă e minunată, și casamea e minunată pentru că tu ești minunată. Iar dacă te gîndești cumva că o să te las să pleci singură pe vremea asta, te înșeli amarnic.
• Sînt obișnuită să conduc pe zăpadă! exclamă Ria.
• Dar nu pe gheața asta pe care în mod greșit o numim drum, spusedomnul Graham.
• Voi fi îneîntat să o conduc acasă, spuse Taylor cu curajul unui voluntardin Alamo care trecea linia marcată cu sabia pe nisip.
• Excelent, spuse doamna Graham zîmbind larg. Dragul meu, să ai grijăsă contribui ia fondul pentru campania lui Taylor, îi zise ea apoi soțului. - Bine, dar mașina mea? protestă Ria, care nu era obișnită să i se poarte de grijă ca unui copil.
• O să trimit pe cineva mîine să ți-o aducă.

Acum ar fi timpul să plecați pînă nu se lasă și mai mult gerul. 'Noapte bună, dragilor, și un Crăciun fericit.

Soții Graham le făcură cu rnîna veseli și își îndreptară atenția asupra altor oaspeți care plecau. Nevrînd să provoace o scenă, Ria nu avu de ales și se supuse imboldului dat de Taylor cotului ei.

• Nu te superi, nu? o întrebă el aplecîndu-și capul în ninsoarea puternică.

-Nu. Tu?

• Bineînțeles că nu.
• Te-au pus în fața faptului împlinit. N-ai prea avut de ales.
• Ba sigur că aveam, doar ți-am spus mai devreme că pot. fi extrem denepoliticos, zise el și îi strînse cotul puțin mai tare. Și, în plus, chiar dacă n-ar fi spus ei, tot m-aș fi oferit să te conduc. Nici mie nu mi-ar fi plăcut să știu că mergi singură pe vremea asta.
• Sînt sigură că mă pot descurca. El își ridică privirea spre cer.
• Nu-i joacă. Și nu uita, spuse el strîngîndu-i cotul, știu cîtă șampanie ai băut.Rîzînd, trecură pe lîngă un șir lung de mașini parcate pe alee pînă ajunseră la o Corvette nouă. Căutîndu-și cheile în buzunar, el îi spuse:
• Știi, eu tot nu sînt sigur că ești reală. Ești superbă, talentată,deșteaptă, nostimă. Ai propriile tale bijuterii și...
• Astea? întrebă ea arătînd spre cerceii cu diamante. Sînt false.
• Dar asta nu e, spuse el trecîndu-și degetele peste gulerul hainei de blană.Ca să-i țină mai cald, ea și-l ridicase pînă aproape de urechi. .Haina fusese singura extravaganță pe care și-q permisese cînd se angajase la cea mai prestigioasă firmă de arhitecți din oraș. Preferase să se învăluie în cîțiva yarzi de vulpe argintie decît să se închidă în interiorul de piele al vreunei mașini de lux.
• Ai deja propria- ta haină de blană, pe deasupra tuturor celorlaltecalități. Trebuie să fie ceva în neregulă cu tine, spuse el privind-o prin . ninsoare. Poate că ai dinții cariați.

Ea îl ciupi ușor de nas după care urcă în mașină. Drumul era mult mai periculos decît se așteptase ea. Era bucuroasă că soții Graham insistaseră să meargă cu cineva, deși nu credea - că Taylor MacKensie era cea mai bună alegere.

Se simțea amețită. Urechile îi țiuiau și nu era ecoul clopotelor de la biserică. Nu era sigură nici că toate cele zece degete de la picioare mâi erau la locul lor. Poate pentru că mersese pe zăpadă în pantofi de seară. Dar cum își putea explica faptul că, în rest, îi era foarte cald? Era adevărat că radiatorul mașinii funcționa, dar căldura pe care o simțea ea provenea de sub propria-i piele. își spuse că băuse prea muit, sau atracția lui Taylor MacKensie o îmbătase. Oricum, îi era rușine că se purtase atît de prostește. Ștergătoarele se mișcau la fel de hipnotic ca un metronom. Fulgii de zăpadă dansau veseli în lumina farurilor. Noaptea avea un aer ireal. Dar dacă toate acestea erau fantezii, cine avea nevoie de realitate? De ce să nu se bucure de acea atmosferă atîta timp cît dura?

• Muzică?
• Poftim? întrebă ea și el arătă din cap spre radio. Da, te rog, spuse eaapoi și îi făcu cu ochiul: Dacă promiți că n-o să cînți și tu.
• Se parg că toată lumea cîntă colinde în seara asta, spuse el după cecăută cîteva posturi.
• Mie-mi place. Mă bucur să le aud o dată pe an.- Și mie. Cum de îfi petreci Ajunul Crăciunului singură? o întrebă ei deodată. Aș fi crezut că o duzină de pretendenți au așteptat la ușa ta. implorîndu-te să-ți petreci cu ei această seară.

Ria îi mulțumi în gînd pentru compliment.

• Bărbatul cu care mă văd e plecat.
• Există un bărbat?
• Da, și are o mamă foarte în vîrstă în Florida, își petrece sărbătorile cu ea. .. Taylor digeră informația fără să spună nimic.
• Părinții?
• S-au hotărît să plece în Anglia la niște prieteni. Nu prea voiau în aceastăperioadă, dar eu i-am îndemnat să o facă. în fond, Ajunul Crăciunului e o seară ca oricare alta.
• Chiar crezi asta? o întrebă el aruncîndu-i o privire.

Ea îi susținu privirea puțin timp.

• Nu, spuse ea încet, scuturînd din cap, dar nu voiam ca ai mei să-șirateze călătoria din cauza mea.
• Și bărbatul?
• Nu voiam să mă simt vinovată că-și neglijează mama.

Pentru a nu mai discuta despre ea, îl întrebă:

• Dar tu? De ce ești singur? N-ai familie?
• Pe tata, dar el are o altă familie acum. El și Janey locuiesc la LosAngeles.

îi spuse că tatăl lui se recăsătorise cu o femeie mult mai tînără după moartea mamei lui și că aveau doi copii împreună.

• Am un frate și o soră vitregi îndeajuns de mici pentru a-mi putea fi copii.Sînt totdeauna binevenit acasă la ei, dar cred că prezența mea acolo îi face pe toți să se simtă prost, temîndu-se să nu spun sau să nu fac ceva ce nu trebuie.
• Prieteni?

Se referea la prietene, în mod clar, și se urî pentru faptul că voia să știe.

• Am fost invitat la schi împreună cu un grup.
• Cît de mare?

El zîmbi dîndu-i de înțeles că știa ce urmărește.

• Din șapte persoane. Printre care și cea cu care mă văd. Dar amrenunțat în ultima clipă.
• De ce? V-ați certat?
• Nu. Alaltăieri mi-am sucit glezna la tenis și m-am gîndit că ar fi stupid sămerg așa la schi. Atunci ne-am certat.
• Și a plecat fără tine?

El ridică din umeri.

• E o -persoană foarte independentă.
• Ciudat cum Crăciunul poate fi ori haotic și exuberant, ori pustiu și trist.
• Depinde dacă e petrecut cu cineva sau de unui singur.
• Cred că da. Deși ar putea fi îngrozitor dacă ar fi petrecut cu o persoanăpe care nu o iubești sau nici n-o' placi măcar. Cred că ar fi mai groaznic decît clacă îl petreci singur.

Ria îl dăduse adresa cînd plecaseră de la familia Gra așa că ei merse direct fără să ceară lăm Tîhăruî șl ușuraticul candidat pentru funcția ae primar-îș! cunoștea orașul foarte bine.

Oprind în fata casei ei, ei răsuci cheia în usa si își încetară activitatea - Aș putea...

• lartă-mă.

~ Și eu te rog să mă-scuzi. Doamnele întîi.

• Voiam să spun doar că-ți mulțumesc pentru că m-ai adus acasă. . ....Taylor întoarse capul și privi prin parbrizul care se acoperea repede cu zăpadă. Ria îl. văzu mușeîndu-șî obrazul prin interior. El o privi din nou aproape imediat.
• Aș putea fi convins să beau o cafea.

Ea ezită doar cîteva clipe, după care încuviință". El coborî și veni să-i deschidă portiera. Degețele iui o fineau cu fermitate de brațe în timp ce înaintau pe aieea alunecoasă.

Ria scoase cheia din poșeta argintie și deschise ușa. Aerul caid din interior îi îmbrățișa pe aniîridoi ca un prieten vechi și drag. Ria apăsă pe întrerupător,, Lampa de pe masă nu se aprinse, exact așa cum se așteptase. în schimb, se aprinseră beculețele din'pomul de Crăciun.

• Ah, am uitat că am conectat instalația electrică la priza activată deîntrerupătorul ăsta,
• Ar fi trebuit să. pui un electrician să facă asta, zise el. Frumos pom.
• Mulțumesc.

~ în genul demodat,

Lăsînd-o iîngă ușă, - el 'se duse spre șemineu/ uncie cărbunii roșiatici mai pîipîiau sub lemnele arse. Dădu ecranul la o parte, împrăștie cenușa cu un vătrai și puse doi bușteni care se aprinseră imediat. în lumina focului, fulgii de zăpadă topiți din părul- și de pe umerii lui sclipeau ca niște diamante. El se întoarse și se uită la ea. Ochii lui, chipul umbrit și pasul lui hotărît cînd veni spre ea o făcură să tremure.

• Mă duc să pun de cafea, spuse ea cu răsuflarea tăiată, dar el o prinse de mînă.'-Ria? .
• Poftim.
• Ai zăpadă în păr, șopti el și ea scutură din cap.

El privi mișcarea senzuală a părului ei liber.

• E superb. Negru ca noaptea. Atît de strălucitor și de mătăsos. Atît de seducător.Seducător era felul în care el își trecea degetele prin părul ei și M răsfira pe umerii hainei de blană, își spuse ea. Privirea lui îi-alunecă pe față, pe" gît, pînă în .adîncul decolteuiui. Ria se înfiora.
• O să se încălzească imediat, spuse ea.
• Iubito, e deja cald." .

"Vocea lui îi amintea de zumzăitul scăzut .al motorului mașinii. Puterea ascunsă în el era ținută sub control. O mișcare greșită și putea să devieze.

Venind mai aproape, el îi luă fața în mîini și îi mîngîie obrajii reci cu degetele mari, încălzindu-i instantaneu. își plecă appi capul și își plimbă buzele peste ale ei.

Primul lui sărut fu ușor și cercetător. Următorul fu ferm și cercetător. Ria icni și își feri capul repede.

• îmi pare rău, spuse el. Nu aveam nici un drept să fac asta. Doar că... lanaiba, am vrut să te sărut. -

Ea își ridică din nou fața spre el. Avea impresia că nu mai are oase și se simțea ușoară ca aerul. Ochii li rămăseseră deschiși doar pentru -că erau lacomi să-l privească.

Nu te scuza. Doar e Ajunul Crăciunului.

,.în cazul ăsta . .

• Ai avut dreptate, Ria, îi spuse el -cu un glas răgușit, mîșcîndu-și buzelepeste gura ei umedă.

Nimic nu e mai bun ca originalul.

O trase la. piept și mîinile lui o mîngîiară prin haina de blană pe care o azvîrli apoi ca pe o capă de matador. Aceasta ateriză pe canapea, la cîțiva pași de ei. Mîinile lui curioase și nerăbdătoare începură să o pipăie. îi exploră valea adîncă a șirei spinării, șoldurile, pulpele - partea din spate, laterală și din față a acestora.

Ea scoase un sunet de uimire cînd el își lipi palma de partea inferioară a trupului ei. Taylor nu își mișcă mîna-și îi privi chipul cu o întrebare mută în ochi. Ea gîfîia ușor printre buzele întredeschi și umede. Pieoapele i se ridicară ușor cînd ea isi înălță privirea spre el și, își mișcă trupul înainte, umplîndu- i palma cu triunghiul feminității ei.

Amîndoi gemură de durerea delicioasă a dorinței. El o mîngîie, o apăsă, căutînd sursa căldurii ei. în timp ce se sărutau cu disperare, el își scoase haina. Ria avu impresia că vesta lui trebuia să fi avut cel puțin,o mie de nasturi, dar, în cele din urmă, aceștia se desfăcură și mîinile ei îi mîngîiau pieptul prin cămașa albă de mătase.

Ei îi puse mîinile pe umeri șl îi trase rochia încet în jos. Vîrfurile degetelor

îi alunecară pe gît și pe claviculă. Ea își dădu capul pe spate și el îi sărută gîtul. Gura lui era deschisă, fierbinte și extrem de posesivă. Ria începu să-i descheie nasturii de la cămașă după ce i-o scoase din pantaloni. Cînd îi descheie pe toți, își strecură degetele prin părul de pe pieptul lui. Se delecta cu pielea lui care vibra.

Înconjurînd-o cu mîinile, el îi trase fermoarul rochiei. Corsajul îi căzu pînă Ia mijloc. Nu purta nimic pe dedesubt. în mod instinctiv, ea dădu să se acopere, dar el îi îndepărtă mîinile cu blindaje.

- Nu te rog, șopti el. Ești superbă.

Fermecat, urmări mișcarea dulce a sînilor ei cînd ea își scoase mînecile .strimte.' El o atinse extrem de ușor cînd îi luă sinii în mîini. Apoi își lăsă mîinile să alunece în jos pe brațe pînă Ia încheieturi. Atunci, îi ridică mîinile și i le împreună pe după gîtul lui.

O ținea strîns, piele lipită de piele. Pentru moment, era de ajuns. Dar apoi, gemetele Iw de plăcere deveniră răgușite de dorință. El îi mîngîie sînii, frecîndu-i sfircurile cu pricepere. Ridică unul la gură și îl înconjură cu buzele. Limba lui umedă și aspră îl făcu să se întărească imediat. Murmură ceva despre supt, după care își puse cuvintele în aplicare.

Dorința o învăluia pe Ria cu fiecare mișcare a gurii lui. Cînd e! îi desfăcu cordonul și îi trase rochia peste șolduri, singurul ei protest'fu că nu a făcut-o mai repede. Rochia acoperită în întregime de paiete alunecă la picioarele ei și ea trecu peste acei morman sclipitor purtînd doar un portjartier negru, o pereche de bikini, negri și ciorapi de mătase în pantofii cu tocuri înalte. . ' Taylor înjură ușor.

• Probabil că Moș Crăciun crede că am fost foarte, foarte cuminte, spuseel cufundîndu-și toate degetele în părul ei negru și pîrjolindu-i gura cu un sărut lung și apăsat.

Ridicînd-o în. brațe, o duse pe canapea. Privind-o cum se întinde peste haina de biană, el se dezbrăcă de restul veșmintelor. Gol și minunat ele viril, se întinse lîngă ea.

-Nu-i nici un secret că te doresc, spuse el strecurîndu-și rnîna pe sub bikinii ei. Tu mă dorești, Ria?

Trupul ei spunea da.Degetele lui se cufundară în bogăția ei umedă, dar voia să audă cuvintele rostite de gura ei frumoasă și sexy.

• Spune-mi.

. Da, te doresc. .

Atunci, el se strecură între pulpele ei și ea își trecu brațul pe după gîtul lui, trăgîndu-l mai aproape. Buzele li se uniră exact în clipa în care sexul lui tare, neted și plin pătrunse adînc în ea.

• Cum s-a putut întîmpia așa ceva? întrebă Taylor încruntîndu-se.- Tată! tău n-a avut niciodată o discuție cu tine ca între bărbați despre păsări și albine? îl.întrebă Ria cu dulceață în glas și cuta dintre sprâncenele iul se adînci și mai rnull Dacă da, atunci știi cum s-a putut întîmpia.

continuarea o gasiti aici....