Telescopul

Telescopul

― Buchet, trezește-te! Te rog, nu dormi!

Cocoșelul îl atinge cu aripa pe prietenul său.

― Lasă-mă, Rigu, mârâie cățelul. Nu vezi? Dorm…

― Buchet, se enervează cocoșul. Dacă în noaptea asta iarăși se va strecura Roșcovana și va dispărea vreo moțată sau și mai rău, doamne ferește, voi dispărea eu… Îți dai seama? Găinile trebuie să aibă cocoș. Dacă se întâmplă acest lucru, fii convins, mâine dimineață stăpâna te va alunga de la casă.

― Foar-r-r-te bine! Foar-r-r-te bine! sare în picioare Buchet. În sfârșit voi fi liber!

― Liber? se miră Rigu. Știi ce înseamnă pentru un cățel ca tine să fii alungat de la casă?

― Înseamnă că nu voi mai avea lanț și că voi face tot ce îmi va trăsni prin cap.

― Greșești, Buchet. Un cățel alungat devine un cățel vagabond.

― Ce înseamnă vagabond? întreabă curios Buchet.

― Înseamnă că în ograda noastră nu vei mai fi primit. Și nici într-o altă ogradă. Nimeni nu îți va da de mâncare sau apă de băut. Vei dormi sub cerul liber, bătut de ploi și de vânt. Iarna vei îngheța de frig și nimeni nu îți va oferi un adăpost. Nu vei avea nici măcar o coajă de pâine. Vei răscoli prin gunoaie ca să nu mori de foame. Te vei ruga de oameni să te ia la ei, dar vei întâlni oameni răi care te vor bate, te vor hărțui… Câinii, Buchet, sunt făcuți să-și slujească cu credință stăpânii.

― Eu îmi slujesc cu credință stăpâna, se ridică speriat din culcuș Buchet

― Da? Exclamă cocoșul. Atunci de ce nu erai lângă poiată două nopți în urmă? Roșcovana mi-a furat cea mai frumoasă puicuță. Cea mai frumoasă…

― Iartă-mă, Rigu, mârâie Buchet. Nu mi-am dat seama că ar putea să se întâmple o asemenea nenorocire… Am lipsit doar puțin. Iartă-mă!

― Și totuși unde ai fost?

― Răsărise Luceafărul. Am alergat la prietena mea să il arăt.

― Privește Rigu! strigă brusc Buchet. Vezi?! Acolo sus? Steluța aia strălucitoare? E Luceafărul! A răsărit Luceafărul!

― De unde știi?

― Știu… De fapt Luceafărul nu e o steluță. E o Planetă… I se zice Venera… Iar acolo vezi? Patru steluțe, două câte două? Și încă trei care stau în rând? Acela e Carul Mare!

― Ce frumos, e încântat cocoșul. Buchet, ești un cățel extraordinar. Cum de cunoști atâtea?

― Cum, cum, răspunde nu fără mândrie Buchet. Îți spun. Dar să rămână secret! Bine?

― Bine, Buchet. Tacu mă cheamă.

― Atunci fii cuminte și ascultă, se apropie cățelușul de urechea lui Rigu. În nopțile cu lună și stele, zice el, Nicu, băiețelul stăpânei, după ce toți adorm, se strecoară din casă cu un telescop. Mă urc cu el pe coteț și privim împreună stelele. Tare e frumos cerul privit prin telescop… Nicu îmi povestește o mulțime de lucruri. De la el le cunosc pe toate.

― Ce e ăla telescop? întreabă Rigu?

― Telescop? Cum să-ți zic? Trebuie să-l vezi. Te voi chema numaidecât. Data viitoare când va ieși Nicu. Acum vreau să dorm. Mi-e somn… Ah, cască Buchet. Așa se întâmplă de fiecare dată când stăpâna mă leagă cu lanțul… Dorm de ciudă, de necaz…

― Buchet, te-am rugat… Nu dormi! Nu vei observa când se va furișa Vulpea.

― Ce să fac, Rigu? Crezi că-mi place să dorm? Somnul mă doboară pe nevrute. Dar… Știi ceva? Ia să-mi spui, nu ai observat cumva pe la ce oră se plimbă vulpea pe lângă coteț?

― Bineînțeles că am observat. Exact pe la miezul nopții. O simt de departe. Dacă îi amestecă ceva sau cineva, atunci se retrage. Se întoarce pe la ora trei, după miezul nopții. Și dacă nici atunci nu reușește să fure, reapare pe aproape de zori. Când și câinii și stăpânii dorm. Somnul de dimineață, știi, e cel mai dulce.

― Adevărat, e de-acord Buchet. E foarte dulce. Mai ales după ce o noapte-ntreagă stai de veghe… Rigu, zău că nu vreau să dorm. Și nici să devin vagabond nu vreau. Trezește-mă, Rigu, te rog! Înainte de a veni Roșcovana.

― Cum? e nedumerit cocoșul.

― Cum, cum… se scarpină după ureche Buchet. Cântă-mi de exemplu. Uite-așa: Cu-cu-ri-gu-Rigu! Cu-cu-ri-guuu-Rigu! Mă voi trezi numaidecât.

― Dacă zici… Voi cânta… Precis că te trezești?

― Bineînțeles, Rigu! La glasul tău mă trezesc! Nu te îndoi nici o clipă!

― Cu-cu-ri-guu-Rigu! Cu-ri-guu-Rigu! cântă cocoșul exact după miezul nopții.

― Ham, ham, ham! Sare Buchet și aleargă pe lângă ușa cotețului.

― Unde e Vulpea?! Unde e?! Că o sfâșii tot acu!

Cocoșii de prin mahala îl aud pe Rigu și cântă la fel. Toți cocoșii din sat cântă exact la miezul nopții și toți cățeii se trezesc. Luna de pe cer îi privește de acolo de sus și nu pricepe ce se întâmplă. Dar ce vede și ce aude – îi place. Dacă cântă cocoșii, dacă latră câinii înseamnă că ceilalți dorm liniștit, se gândește Luna.

Apoi întreg satul se cufundă iarăși în somn. Vulpile se retrag de pe la cotețe. Așteaptă ca toți să adoarmă. Și tocmai când cred că primejdia a trecut, hop că Rigu cântă: Cu-cu-ri-guu-Rigu! Cu-cu-ri-guu-Rigu!

― Ham, Ham, Ham! Cât pe ce să o sfâșie pe Roșcovană Buchet.

― Bravo, îl laudă a doua zi stăpâna. Am făcut treabă bună că l-am legat. Nu e așa, Nicu? se adresează ea băiatului său.

― Mamă, dezleagă-l, o roagă Nicu în timp ce cățelul i se gudură pe la picioare. Dezleagă-l, mamă!

― Să-l dezleg? Dar cine răspunde dacă vulpea îmi fură găinile?

― Nu se va mai întâmpla. Uită-te cât e de necăjit, zice Nicu și îl mângâie pe Buchet.

Următoarea noapte e la fel de frumoasă, la fel de senină. Cerul e plin de stele. Buchet stă lângă coteț, de data asta fără zgardă. Îl așteaptă pe Nicu care vine cu telescopul.

― Ieși, Rigu! Bate Buchet la ușa cotețului. Ieși! Să vezi telescopul!

Rigu privește prin telescop. Se minunează. Nu a mai văzut așa ceva. Deodată i se pare că acolo sus zărește o matahală de vulpe ce se furișează tiptil, tiptil spre o grămăjoară de steluțe.

― Cu-cu-ri-guu-Rigu! Cu-cu-ri-guu-Rigu! strigă cocoșul. Păzea! Vulpea! Vrea să mănânce steluțele!

― Unde e?! Cine?! Ce?! sare speriat Buchet și, hop, o prinde pe vulpe chiar în ușa cotețului.

― Ăsta da cățel, îl laudă stăpâna care aleargă somnoroasă la hărmălaia din ogradă.

― Bravo, Buchet! Bravo, Rigu! Dar ce facem cu Roșcata?

― Las-o să plece, zice Nicu. O fi având și ea pe undeva pui.

― Ai dreptate, e de acord mama. Să plece! Sper că va uita pentru totdeauna drumul spre ograda noastră.

― Nicu, abia acum observă femeia. Ce faci aici? La ora asta cu telescopul?

― Du-te să dormi, Nicule! Dă-mi telescopul! Data viitoare, adaugă ea… voi privi și eu cu voi stelele.