In tara aurului

I. INTRODUCERE

CINE TRECE astăzi prin orașul Sacramento, nu spre San Francisco, ci către sud, spre râul Makosme, vede și acum casa în care a locuit Sutter^[1], primul om care a descoperit aur în California.

Casa se află în afara orașului și a ajuns o dărăpănătură; nu mai are acoperiș, zidurile tencuite cu lut cenușiu, colorate de foc și însemnate de gloanțele mexicanilor, și de tomahawkurile^[2] indienilor, s-au fărâmițat, s-au prăbușit, o parte preschimbându-se în mormane dezordonate de moloz; dar locuitorii orașului le-au îngrădit cu gard și sârmă și păzesc ca pe ochii din cap aceste relicve ale „leagănului californian”:

Pentru că dacă n-ar fi existat această casă, n-ar fi existat nici Sacramento, n-ar fi existat San Francisco cu cei patru sute de mii de locuitori ai săi, calea ferată n-ar fi unit cele două oceane, iar California n-ar fi fost ceea ce este astăzi, o țară fremătând de viață, bogată în lanuri de grâu, crânguri de portocali, vii, migdali și vrejuri de piper, ci mai degrabă o pustietate sălbatică și nelocuită.

Sutter, căutătorul de aur, a creat California, așa cum mai târziu Strzelecki^[3] a creat Australia.

Intențiile oamenilor au uneori predestinări dintre cele mai ciudate. Sutter avea o energie uriașă, dar era mai curând un idealist de cât un om practic.

A venit cu câțiva însoțitori în California și a pus bazele unui joagăr. De ce și în ce scop, e greu de înțeles.

Joagărul poate aduce venituri însemnate în ținuturile locuite, unde se construiesc case, corăbii și altele asemenea. Dar într-o pustietate, cum era pe atunci California, ce să faci cu scândurile? Cu toate acestea, joagărul a fost pus pe picioare. Indienii i-au dat foc de două ori și de fiecare dată a fost refăcut din temelii. În timpul celui de-al doilea atac, Sutter, înconjurat în casa pomenită, cât pe ce să piară laolaltă cu toți tovarășii săi.

Atacul a fost însă respins, iar după două săptămâni, joagărul pulsa de viață și robotea ca și mai înainte.

Poate că zgomotul roților lui îi amintea lui Sutter de zgomotul cascadelor din Elveția natală. Până când, într-o bună zi, când roțile tăceau, unul dintre însoțitorii lui Sutter a zărit sub ei, în apa străvezie, un bulgăraș galben strălucitor. Era aur.

În ce fel a străbătut într-o clipită pustietatea de patru mii de leghe^[4] engleze și a ajuns la New York vestea despre această descoperire, e dificil de spus, destul că din acest moment soarta Californiei a fost hotărâtă.

Negustorii din New York, Boston, Philadelphia și Baltimore și-au părăsit tarabele, funcționarii slujbele, plantatorii din sud plantațiile, tâlharii de pe Mississippi cotloanele, squaterii^[5] cirezile, vânătorii pădurile – și tot ce trăia, s-a îndreptat spre California să sape și să caute în râuri, râulețe, pâraie, coline și trecători.

Astăzi doar ecluzele, câteodată lungi de câteva mile și înhorbotate cu ghirlande și voiuri de iederă, volbură și liane, mai amintesc că pe aceste meleaguri se găsește aur. Astăzi, însă, minele s-au transformat în întreprinderi pe acțiuni, iar munca mâinilor a fost înlocuită de mașini; odinioară vedeai sute de oameni trudind de unul singur cu hârlețul în mână și roaba. Coline întregi erau scurmate de săpători, se schimbau apele pâraielor, se muncea ziua și noaptea, sub arșița soarelui, fără un acoperiș deasupra capului, în pocnetele pistoalelor.