Baieti rai

A murit Ronald Reagan. La căpătâiul lui, nu s-au auzit decât cuvinte de prețuire. In timpul vieții, și mai ales în timpul președinției sale, fusese clasat insa de „lumea buna” în categoria „băieților rai”. Mai întâi era republican, ceea ce, pentru „lumea buna” (adică pentru stânga luminata de pretutindeni) era, din principiu, un minus. Apoi era un simplu actor – și inca unul de mana a doua – ceea ce il făcea suspect de histrionism, incultura și primitivism politic. Mai grav inca era anticomunismul lui „grosolan”. Cum își putuse permite un președinte american sa declare ca Uniunea Sovietica e un „imperiu al răului”? Cum sa admiți, daca ești un om fin, citit și bine orientat ideologic, ca marxism-leninismul e de aruncat la gunoi, așa cum îndrăznise sa spună Reagan inca din 1982? Au mai fost și „Irangate”, și finanțarea rebelilor din Nicaragua, și „Războiul Stelelor” (care va sa zică înarmare răutăcioasă), și sprijinirea mujahedinilor din Afganistan, s.a.m.d. Una peste alta, omul era un reacționar, un exponent tipic al imperialismului, o fiara capitalista, fara lecturi și fara scrupule. Doar tarile Europei de Est il priveau cu simpatie, orbite cum erau de ura lor (irațională) împotriva sovietelor și a democrațiilor populare. Astăzi se recunoaște, totuși, ca radicalismul președintelui american a contribuit decisiv la surparea sistemului geo-politic de la Yalta și ca fraza de încheiere a discursului sau de lângă zidul Berlinului („Domnule Gorbaciov, dărâmați zidul acesta!”) a avut o dimensiune profetica. Despre morți numai de bine.

Voluptatea de a blama America și pe mai toți președinții ei a rămas insa un hobby al intelighenției mondiale. E semnul de recunoaștere al „oamenilor de bine”, expresia singurei gândiri politice corecte. Jean-Fransois Revel a făcut, în „Obsesia antiamericana”, un tulburător inventar al acestui hobby. S-ar zice ca Statele Unite au o predilecție morbida pentru conducători deviați: Truman, vânzătorul de cravate, Carter, vânzătorul de alune, Reagan, starul de filme B, Glenn Ford, (incapabil, cum se spunea, sa meargă și sa mestece chewing-gum în același timp), teroristul fundamentalist Bush Junior etc. Numai J. F. Kennedy, căsătorit cu o doamna de educație europeana și asasinat de forte obscure, a reabilitat cat de cat oficiul prezidențial. In rest – o tara guvernata de „băieți rai” și animata de instincte sălbatice. De la Simone de Beauvoir, care deplângea, după al doilea război mondial, ocuparea Franței de către americani, pana la Habermas, care avertizează, astăzi, asupra „unilateralismului” iancheu, datorat tristei dispariții a Uniunii Sovietice, linia exasperării „civilizate” fata de monstrul atlantic e continua. E drept, nu toți americanii sunt defecți. Exista, slava Domnului, destui americani antiamericani. Exista și mari gesturi recuperatoare. (De pilda, participarea doamnei Madeleine Albright, în calitatea ei de secretar de stat, la aniversarea a cincizeci de ani de viața ai partidului comunist nord-corean, în toamna lui 2000). Dar imaginea de ansamblu ramane sumbra. Est-europenii și dreapta europeana încearcă în zadar sa salveze aparentele, fluturând, dinaintea neamurilor, o alta lista de „băieți rai”: Saddam Hussein (cu care, în 1998, Kofi Annan invita lumea sa facă „business”), Gaddafi, Kim Jon Il, Mugabe, Mao Tse Dun, Pol Pott și Fidel Castro. E o diversiune. Adevărații băieți rai sunt alții. Nu Ceaușescu, ci Margaret Thatcher, nu Putin, ci Tony Blair, nu Stalin, conducătorii chinezi și iranieni, ci Ronald Reagan, George W. Bush și Berlusconi. Ăștia sunt marii agenți ai râului, ăștia pregătesc și „implementează” acte de terorism abominabile, ăștia exporta dictaturi, ăștia amenința instituțiile democratice și statul de drept. Din fericire, ei mor din când în când, lăsându-ne sa oblojim cultul celorlalți. Aflu din ziare ca (lamentabilul) președinte Bush a spus, curând după moartea lui Reagan, în zorii celebrării istoricei „D Day”: „A făcut ceea ce trebuia sa facă!” așa cred și eu. Dar asta nu-i va împiedica pe oamenii de bine din lumea întreagă sa demonstreze maine împotriva imperialismului american, purtând în vârf de bat portretul lui Che Guevara.

SFÂRȘIT