Cabala fariseilor

Personajele:

JEAN-BAPTISTE POQUELIN DE MOLIERE – celebru dramaturg și autor.

MADELEINE BEJART)

ARMANDE BEJART DE MOLIERE >- actrițe.

MARIETTE RIVALE.

CHARLES VARLET DE LAGRANGE – actor, poreclit?”Regis-trul”

ZACHARIE MOIRRON – celebru june prim.

PHILIBERT DU CROISY – actor.

JEAN-JACQUES BOUTON – mucarnic în teatru și valetul lai Moliere.

LUDOVIC CEL MARE – regele Franței.

MARCHIZUL d'ORSIGNY – spadasin, poreclit „Chiorule, fă-ți rugăciunea”

MARCHIZUL DE CHARRON – arhiepiscopul orașului Paris.

MARCHIZUL DE LESSAC – jucător de cărți.

CIZMARUL CEL DREPT – bufonul regelui.

ȘARLATANUL CU CLAVECINUL.

NECUNOSCUTA CU MASCA.

PĂRINTELE BARTOLOMEU – predicator ambulant.

FRATELE PUTERE.

FRATELE DEVOTAMENT membrl al CabaleI Sflntei Scripturi.

RENEE – foarte bătrână dădacă a lui Moliere SUFLEURUL CĂLUGĂRIȚA.

MEMBRII CABALEI SFINTEI SCRIPTURI purtlnd măști și pelerine negre. CURTENI, MUȘCHETARI ȘI ALȚII

Actul întâi.

Acțiunea se petrece la Paris, pe vremea lui Ludovic al XlV-lea.

În spatele cortinei – o cascadă de râs înăbușit; rid mii de oameni. Se deschide cortina. Scena reprezintă Teatrul J>alais-Royal. Cortină grea. Un afiș verde cu ornamente și blazoane. Pe afiș, cu litere mari: „Comedianții Alteței Sale…” și mai multe cuvinte cu litere mici. O oglindă, fotolii, costume. In fața draperiei care desparte două cabine, un clavecin uriaȘ. În cea de-a doua cabină un crucifix destul de mare. In fața lui, o candelă aprinsĂ. În prima cabină, la stingă, o ușă, foarte multe luminări de seu (se vede că nu s-a făcut economie de lumină). În a doua cabină, pe masă, doar un felinar cu sticla colorată. Se simte că un eveniment ieșit din comun, emoția și neliniștea și-au pus pecetea pe absolut totul, pe lucruri și pe oameni (in afară de Lagrange). Lagrange, care nu joacă în acest spectacol, stă în cabină cufundat în meditație. Este îmbrăcat într-o pelerină neagră. E tânăr, frumos și impozant. Felinarul aruncă pe fața lui o lumină misterioasă.

În prima cabină, Bouton, cu spatele la noi, s-a lipit de crăpătura cortinei. Chiar și numai după spinarea lui se vede că priveliștea îi trezește un sentiment de curiozitate avidă. Mutra Șarlatanului apare în ușă. Șarlatanul își duce mina pâlnie la ureche. Ascultă. Se aud hohote de râs, apoi o ultimă cascadă. Bouton trage de niște sfori și sunetele dispar. Peste o secundă, din deschizătura cortinei apare Moliere și coboară în fugă treptele spre cabină. Șarlatanul dispare discret. Moliere poartă pe cap o perucă exagerată și un coif grotesc. Ține în mină un paloș. Moliere este machiat în Sganarelle: un nas vânăl cu un neg mare pe el. E caraghios. Ține mina stingă la piept ca un om care suferă de inimă. Machiajul i se prelinge pe față.

MOLIERE (își azvârle coiful, răsuflând din greu): Apă! BOUTON îndată! (li întinde un pahar.)

MOLIERE Uf! (Bea, ascultă ce se petrece în sală. Are o privire speriată.)

Ușa se deschide brusc și intră în fugă Dn G r o i s y, machiat în Polichinelle, cu ochii ieșiți din orbite.

DU GROISY Regele aplaudă! (Dispare.) SUFLERUL (în deschizătura cortinei): Regele aplaudă! MOLIERE (către Bouton): Un prosop! (Se șterge pe frunte, este foarte emoționat.)

MADELEINE (machiată, apare în deschizătura cortinei): Hai, repede! Regele aplaudă!

MOLIERE (foarte emoționat): Da, aud, auD. Îndată. (Lingă cortină, își face semnul crucii.) Sfântă Fecioară! Sfântă Fecioară! (Către Bouton.) Descoperă toată scena.

Bouton trage mai tntii cortina care desparte scena de noi, apoi cortina enormă care desparte scena de sală. Și iată scena, doar ea, înfățișându-se din profil. Mai sus cu un nivel decât cabinele, goalĂ. În lustre strălucesc luminări de ceară. Sala nu se vede, vedem doar o lojă aurită lingă rampă, dar și aceasta e goală. Se simte numai albastrul misterios, plin de încordare, al sălii cufundate în semiîntuneric.

Fața Șarlatanului răsare brusc în ușă. Moliere se urcă pe scenă astfel, incit îl vedem din profil. Furișându-se parcă, înaintează cu pași de pisică spre rampă. Se înclină, mătură pardoseala cu penele de la pălărie. La apariția lui, cineva din sală, pe care nu-l vedem, începe să aplaude, urmat imediat de izbucnirea unor aplauze furtunoase. Apoi – liniște.

MOLIBRE Majestatea… voastră… Majestatea voastră… Prealuminate suveran… (Primele cuvinte le pronunță bâlbâindu-se puțin – în viața de toate zilele e ușor bâlbâit, dar, apoi, începe să vorbească fluent și se vede clar că pe scenă este neîntrecut. Bogăția intonațiilor, a gesturilor, a expresiilor lui e inepuizabilă. Zâmbetul lui e molipsitor.) Comedianții trupei Alteței Sale, preadevotatele și preasupusele dumneavoastră slugi, m-au împuternicit să vă mulțumesc pentru nemaiauzita cinste pe care ne-ați făcut-o pășind în teatrul nostru… Și iată sire… că eu nu reușesc să vă spun nimic.

Un râs ușor izbucnește în sală, apoi se stinge.

O, Thalie, o muză șugubeață, Mă strigi seară de seară și-mi dai ghes Sub lustre la Palais-Royal, în față, Ca Sganarelle peruca să mi-o-ndes… Fac plecăciuni spre ranguri și mai jos.