Zilele turbinilor

PIESĂ ÎN PATRU ACTE

Personajele:

ALEXEI VASILIEVICI TURBIN, colonel de artilerie, 30 de ai NIKOLAI TURBIN – fratele lui, 18 ani ELENA VASILIEVNA TALBERG, sora lor, 24 de ani VLADIMIR ROBERTOVICI TALBERG, colonel de stat majo soțul ei, 38 de ani VIKTOR JVIKTOROVICI MÂȘLAEVSKI, locotenent-major artilerie, 38 de ani LEONID IURIEVICI ȘERVINSKI, locotenent, adjutant ' pe: sonal al hatmanului ALEXANDR i BRONISLAVOVICI STUDZINSKI, căpița:

29 de ani

LARIOSIK, vărul din Jitomir, 21 de ani HATMANUL întregii Ucraine BOLBOTDN, comandantul diviziei lntâi de cavalerie a I

Petliura GALANBA, sotnie* de-al lui Petliura, fost rotmistru al un regiment de ulani URAGAN KIRPATH

VON SGHRATT, general german VON DUST, maior german UN MEDIC DIN ARMATA GERMANĂ UN CAZAC DEZERTOR OMUL CU COȘUL LACHEUL

MAXIM, paznicul liceului, 60 de ani UN HAIDAMAC *, telefonist PRIMUL OFIȚER AL DOILEA OFIȚER AL TREILEA OFIȚER PRIMUL IUNCHER AL DOILEA IUNCHER AL TREILEA IUNCHER IUNCHERI ȘI HAIDAMACI

Actele întâi, al doilea și al treilea se petrec în iarn anului 1918, actul al patrulea – la începutul anului 191 Locul acțiunii – orașul Kiev.

* Ofițer (locotenent) de cazaci în armata țaristă (n.t.). ** Soldat In armata contrarevoluționară din Ucraina în p rioada războiului civil (n.t.).

Actul întâi

TABLOUL ÎNTÂI

Apartamentul Turbinilor. E searĂ. În șemineu arde focul. La ridicarea cortinei, ceasul bate de nouă ori și cântă delicat un menuet de Boccherini. A 1 e x e i stă aplecat peste niște hlrtii.

NIKOLKA (cânta acompaniindu-se la ghitară): Vine Petliura*, frățioare, Sunt zvonuri c-o să ne omoare, Mitraliori, mitralieri, Pilaf să-l faceți până-n zori, Voi ne-ați salvat de-atâtea ori, Mitraliori…

ALEXEI Dracu știe cum de-ți vine să cânți așa ceva! Cântece de bucătăreasă. Nu știi și tu ceva mai decent? NIKOLKA De bucătăreasă? Dar le-am compus chiar eu, Alioșa. (Cântă.)

Cânți dacă vrei, de nu – zici pas, N-ai nici ureche, n-ai nici glas! Există voci la o adică… Ce păru-n cap chiar ți-l ridică…

ALEXEI Asta se potrivește perfect la vocea ta. NIKOLKA Degeaba mă ironizezi, Aâioșa, zău că am voce. Ce-i drept, nu-i chiar ca a lui Șervinski, dar e acceptabilă totuși. O voce dramatică, sau, și mai

* Petliura, Simon Vasilievici (1877-1926), unul din organizatorii mișcării naționalist-burgheze din Ucraina în perioada 1917 – 1920. Între 1917-1918 a făcut parte din conducerea Radei centrale contrarevoluționare și a fost comandantul suprem al armatelor ei (n.t.).

Exact, de bariton. Lenooika, hei Lenocika! (Jzici, nu-i așa că am voce?

ELENA (din camera ei): Cine? Tu? N-ai pic de vocț

NIKOLKA E necăjită, de-aia zice așa. Și de altfel, Aljoșs chiar profesorul de canto mi-a spus: „Dumne^ voastră, Nikolai Vasilievici, ați fi putut ajung la operă, de n-ar fi fost revoluția”. ALEXEI Mare tâmpit mai e și profesorul ăsta al tăi NIKOLKA Eram sigur. Nervii sunt la pământ în casa Turb nilor. Profesorul de canto e tâmpit. Eu n-am voc< deși ieri încă mai aveam, și, în general, pesimis mul e copleșitor. Iar eu, prin firea mea, am predispoziție clară spre optimism. (Atinge corzile.

Deși, să știi, Alioșa, că și eu încep să fiu neliniștii

E deja nouă, iar el zicea că sosește de dimineațt

Nu i s-o fi întâmpâat ceva?

Tu să vorbești mai încet. Ai înțeles?

Greu e, domnule, când ai piatră în casă o sor măritată. (din camera ei): Cât e ceasul în sufragerie?

Ă-ă-ă… nouă. Ceasul nostru merge înainte

Lenocika. (din camera ei): Lasă invențiile, te rog.

Uită-te la ea, ce emoții are. (Fredonează.) 1 ceață… Ah, totul e înnegurat…

Nu-mi sfâșia inima, te rog. Cântă ceva mai vese (cânta):

Turiști se duc, turiști sosesc… Bonjur turiști, bonjur turistei Filmăm de mult, dar nu fiți triste. Iubito! Cânt și amețesc… Gil-gU, gâl-gU, vin soldățesc, Chipiuri, cizme și nădragi

ALEXEI NIKOLKA

ELENA NIKOLKA

ELENA NIKOLKA

ALEXEI NIKOLKA

Vin iuncherii, gardiștii dragi…

Brusc se stinge lumina. Pe stradă trece, ciulind, o unilal militară.

ALEXEI Ei, drace! Tot timpul se stinge. Lenocika, adu t rog luminările.

ELENA (din camera ei): Imediat! … ALEXEI Iar a trecut o unitate.

Elena intră cu luminarea, ascultă cu ateiție. Undeva depăr se aude o bubuitură de tun.

NIKOLKA Ce aproape e! Parcă s-ar trage chiar lângă Svia-toșino. Oare ce s-o fi întâmplând pe acolo? Alioșa, nu mă trimiți pe mine să aflu ce se întâmplă la comandament? Zău că m-aș duce. ALEXEI Cum să nu, tu mai lipseai acolo. StaI. Te rog, liniștit.

NIKOLKA Am înțeles, domnule colonel… De fapt, știi, eu, din cauza… inactivitatea asta… e într-un fel păcat… Acolo oamenii se bat… Măcar de-ar fi gata mai repede divizionul nostru. ALEXEI îți spun eu când o să am nevoie de sfaturile tale pentru pregătirea divizionului. Ai înțeles? NIKOLKA înțeles. Iertare, domnule colonel.

Se aprinde lumina.

ELENA Alioșa, oare unde-o fi soțul meu? ALEXEI Vine el, Lenocika.

ELENA Dar cum se poate așa ceva? A spus că vine de dimineață, iar acum e ora nouă și încă n-a sosit. Nu s-o fi întâmpâat ceva cu el?

ALEXEI Lenocika, sigur nu se putea întâmplă nimic. Știi doar că linia dinspre vest e păzită de nemți. ELENA Dar de ce n-a sosit până acum? ALEXEI Pesemne că sunt opriți la fiecare stație. NIKOLKA Călătorie revoluționară, Lenocika. Mergi o oră, două stai.

Soneria.

teatru radiofonic...........https://latimp.eu/?s=teatru+mihail+bulgakov