O noua modalitate de raspandire a cartii

Un corespondent proletar.

În depozitul de cărți nu era nici un client, iar vânzătorii stăteau plictisiți în spatele tejghelelor, când sună soneria și apăru un cetățean cu o barbă roșcată în formă de evantai. Acesta spuse:

— Aș dori.

— Cu ce vă putem servi? Întreabă bucuros unul dintre librari.

— Dați-mi, vă rog, operele cetățeanului Lermontov, spuse cetățeanul și sughiță un pic.

— Doriți operele complete?

Cetățeanul se gândi un pic, apoi răspunse:

— În întregime. Cam cinci'spe-douăzeci de puzi.

Vânzătorului i se făcu părul măciucă.

— Vă rog să mă iertați, dar abia dacă are cinci pfunzi în totalitate.

— Știu, răspunse cetățeanul, întotdeauna asta cumpărăm. Împachetați-mi vreo cincizeci de bucăți! Să le ducă băieții afară, acolo îi așteaptă cărăușul meu.

Vânzătorul urcă în fugă treptele de lemn și îl încunoștință de la marginea raftului cel mai îndepărtat:

— Regret dar nu mai avem decât cinci exemplare.

— Ce păcat, se întristă clientul. Ei, fie, dați-mi-le măcar pe acestea. Și te-aș ruga, dragă tinere. Să-mi împachetezi niște istorii universale.

— Câte bucăți? Întreabă fericitul librar.

— Adună vreo cincizeci.

— Cincizeci de bucăți?

— De puzi.

Toți vânzătorii ieșiră din gheretele lor, iar șeful de raion fugi el însuși să-i aducă clientului un scaun.

— Vasia! Aruncă încoace „Universala”, tot ce găsești. Eventual, le doriți legate? Cu chenare aurite?

— Nu-i necesar, răspunse cetățeanul. Ce să facem cu legătura? Nouă ne trebuie în primul rând, o hârtie cât mai proastă.

Vânzătorii mai să-și iasă din rânduială.

— Dacă doriți o hârtie ordinară, îsi reveni în fine careva dintre ei, atunci vă recomand operele lui Pușkin în ediția Compopagricol.

— Nu-mi trebuie Pușkin, răspunse cetățeanul, că-i plin de picturi, iar ilustrațiile sunt prea tari. Dar împachetează-mi vreo cinci puzi din Compopagricolul ăla, să-l încerc.

După un pic de timp, rafturile fură golite și însuși șeful de raion îi înmână ceremonios cetățeanului nota de plată. Băieții de prăvălie cărară icnind pachetele de cărți. Cumpărătorul plăti cu cervoniecieci albi și foșnitori, apoi spuse:

— Să ne revedem cu plăcere!

— Permiteți-mi să vă întreb, solicită șeful de raion plin de curtoazie, Dumneavoastră sunteți pesemne reprezentantul unei firme uriașe, nu-i așa?

— Al unei firme cu adevărat mari, răspunse mândru clientul. Facem comerț cu pește sărat. Toate cele bune!

Și plecă.

SFÂRȘIT