Ultimele zile

PIESĂ ÎN PATRU ACTE

Și soarta de-ar păstra-o bine-Nu se va cufunda în Lethe Strofa compusă azi de mine…,

EVGIIENI ONEGHIK

Personajele:

Actul întâi.

NATALIA NIKOLAEVNA PUȘKINA.

ALEXANDRA NIKOLAEVNA GONCEAROVA.

ALEXANDRA KIRILLOVNA VORONȚOVA.

ALEXANDRA SERGHEEVNA SALTÂKOV.

CĂPITĂNEASA.

CAMERISTA.

BITKOV.

NIKITA.

D'ANTHES.

ȘIȘKIN BENEDIKTOV.

KUKOLNIK.

DOLGORUKOV.

BOGOMAZOV.

SALTÂKOV.

NIKOLAII.

JUKOVSKI.

HEECKEREN.

DUBELT.

BENKENDORF.

RAKEEV.

PONOMARIOV.

STROGANOV.

DANZAS.

DAL

'UN STUDENT.

UN OFIȚER.

CĂPITANUL DE POȘTĂ

„TURGHENEV.

VORONȚOV.

FILAT.

AGAPON.

PRIMUL OFIȚER DIN REGIMENTUL PREOBRAJENSKI.

AL DOILEA OFIȚER DIN REGIMENTUL' PREOBRAJENSKI.

UN NEGRU.

UN CAMERIUNCHER.

VASILI MAXIMOVICI.

SLUJITORUL.

COMISARUL DE POLIȚIE JANDARMI POLIȚIA.

UN GRUP DE STUDENȚI MULȚIMEA.

Acțiunea se petrece la sfârșitul lunii ianuarie și începu tul lunii februarie, în anul 1837.

GONCEAROVA.

E seară. Salonul din locuința lui Alexandr Sergheevici Pușkin la Petersburg. Două luminări aprinse pe un pian vechi, iar altele într-un colț, lingă o pendulă mare, așezată pe podea. Printr-o ușă deschisă se vede șemineul și o parte din rafturile cu cărți din cabinet. Cărbunii ard mocnit în șemineul din cabinet și în cel din salon. Alexandra Nikolaevna Goncearova stă la pian, iar meșterul ceasornicar B i t k o v își face de lucru cu instrumentele lingă pendulă. Sub mâinile lui Bitkov, mecanismul bate ora și cântă la întâmplare. Goncearova mângâie clapele pianului și fredonează. De dincolo de fereastră răzbate zgomotul viscolului. (cântă încetișor):

S-a iscat din cer furtuna Și zăpada viscolește. Ba ca fiara urlă-ntruna, Ba ca un copil scâncește.

Minunat cântec! Azi am avut ceva de lucru pe lângă podul Praceșnâi. Merg eu pe pod și într-adevăr… Doamne! Ce se mai răsucea, ce se mai învârtejea zăpada! Până și-n ochi și-n urechi îți intra. (Pauză.) Permiteți-mi să aflu, cine-i cel ce a compus acest cântec? Alexandr Sergheevici.

Nu mai spuneți! Priceput mai e. Auziți cum urlă în horn?! Doamne sfinte, chiar zici că-i un copil… Minunată poezie.

Răsună clopoțelul de la ușă. Intră N i k i ta.

NIKITA Alexandra Nikolaevna, domnul locotenent colonel Șișkin vă roagă să-1 primiți. Care Șișkin? Șișkin, locotenent-colonelul.

BITKOV.

GONCEAROVA BITKOV goncearova nikita.

GONCEAROVA De ce așa de târziu? Spune-i că nu pot să-1 primesc.

NIKITA Pai cum să nu-1 primiți Alexandra Nikolaevna?

GONCEAROVA Ah, Doamne Dumnezeule, mi-am amintit! … PofLtește-1 încoace.

NIKITA Am înțeles. (Merge spre ușă.) Of, ce năpastă… ce prăpăd… (Iese.)

Pauză.

ȘIȘKIN

GONCEAROVA ȘIȘKIN

GONCEAROVA ȘIȘKIN

GONCEAROVA

ȘIȘKIN

GONCEAROVA

ȘIȘKIN

GONCEAROVA

ȘIȘKIN

GONCEAROVA ȘIȘKIN

GONCEAROVA ȘIȘKIN (intrând): Vă rog cu umilință să mă iertați, mi s-au aburit ochelarii. Am cinstea să mă recomand: Alexei Petrov Șișkin, locotenent-colonel în rezervă. Fiți atât de bună și iertați-mă că v-am deranjat. Ce spuneți de vremea asta? Nici un câine nu-țj vine să-1 scoți afară. Ei, ce să-i faci! Și cu cine am onoarea să vorbesc? Sunt sora Nataliei Nikolaevna. Ah, am auzit, am auzit. Sunt extrem de bucuros să vă cunosc, madmuazel. Veuillez-vous s'asseoir, monsieur1. Parle rius, madmuazel. Vă mulțumesc. (Se așază.) Ce mai vreme, ziceam. Nu-i așa? Da, viscolește.

Pot să-1 văd pe domnul cameriuncher? îmi pare foarte rău, dar Alexandr Sergheevici nu-i acasă.

Dar pe soția dumnealui? Natalia Nikolaevna e și ea în vizită. Ah, ce ghinion! Nu știu cum se face că nu-i găsești niciodată.

Vă rog să nu vă neliniștiți, puteți vorbi și cu mine.

Eu aș fi vrut să discut cu domnul cameriuncher. Dar, în sfârșit, mă supun, mă supun. De altfel trebușoara-i destul de simplă. La diferite intervale de timp domnul Pușkin a luat de la mine douăsprezece mii și jumătate ruble în asignații*, lăsându-mi zălog șaluri turcești, perle și argintărie.

Știu…

Douăsprezece mii și jumătate, în cap.

GONCEAROVA ȘIȘKIN lVă rog să luați loc, domnule (fr.). * Asignație – In Rusia țaristă, semn monetar de liirtie care a circulat în perioada 1769-1843 (n.t.).

GONCEAROVA ȘIȘKIN

GONCEAROVA

ȘIȘKIN

GONCEAROVA

ȘIȘKIN

GONCEAROVA ȘIȘKIN

GONCEAROVA ȘIȘKIN

GONCEAROVA

Și n-ați putea să mai răbdați puțin? Aș răbda eu, doamna, ba chiar cu mare plăcere. Și' Hristos a răbdat și ne-a poruncit și nouă să răbdăm. Dar trebuie să vă puneți în situația noastră. Trupul trebuie și el hrănit. Și dacă nu vă e cu supărare, băieții mei fac serviciul la marină. Sunt nevoit să-i ajut. Am venit să vă previn, doamnă, că mâine vând lucrurile. Am găsit un negustor persan care-mi convine. V-aș ruga insistent să mai așteptați. Alexandr Sergheevici vă va plăti dobânda. Credeți-mă, nu pot. Așteptăm din luna noiembrie, alții de mult le-ar fi vândut. Mi-e teamă că-1 scap pe persan.

Am un colier și niște argintărie. Poate ați vrea să le vedeți?

Vă rog să mă scuzați, da-i mare bătaie de cap cu argintăria asta, doamnă. Iar persanul… Dar nu se poate, cum să rămânem fără lucruri?! N-ați vrea să le vedeți totuși? Vă rog să veniți la mine în cameră.

teatru radiofonic..........https://latimp.eu/?s=teatru+mihail+bulgakov