Limbajul trupului

Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor

CUPRINS:

Introducere 5

I Precizări privind înțelegerea temei 11

II Teritorii și zone 31

III Gesturi făcute cu palma 47

IV Gesturi ale mâinii și brațului 65

V Diferite gesturi cu mâna adusă la față 77

VI Brațul ca barieră de protecție 95

VII Piciorul ca barieră de protecție 107

VIII Alte gesturi larg răspândite 119

IX Semnale ale ochilor 135

X Gesturi și semnale de curtenire 145

XI Țigarete, țigări de foi, pipe și ochelari 155

XII Gesturi teritoriale și ale posedării 163

XIII Copieri și imagini-oglindă 169

XIV Statura și statutul social 175

XV Indicatori 179

XVI Birouri, mese și aranjamente de așezare 193

XVII Jocuri de putere 205

XVIII Să rezumăm cele afirmate până acum 211

INTRODUCERE.

Despre „limbajul trupului” am auzit pentru prima dată mi 1971 la un seminar, și tema a început să mă intereseze atât de mult, încât voiam să aflu cât mai multe despre ea. Co nferențiarul ne-a vorbit despre unele cercetări efectuate de profesorul Ray Birdwhistell de la Universitatea din Louisville, care au arătat că prin g esturi, ținută, poziție a trupului și prin distanța menținută se realizează o cantitate mai mare de comunicări interumane, decât pe orice altă cale. Lucram pe atunci, de mai mulți ani, în domeniul consultanței manageriale și am participat la o serie de cursuri intensive legate de metodele eficiente de desfacere, dar la niciunul din aceste cursuri nu s-a amintit nimic despre aspectele și implicațiile non-verbale ale întâlnirilor personale directe.

Cercetările pe care le – am întreprins au arătat că dispunem de puține informații utile despre limbajul trupului, în cartotecile bibliotecilor și universităților pot fi întâlnite studii pe această temă, dar cele mai multe dintre ele sunt doar compilări ale unor presupuneri teoretice formulate de autori lipsiți aproape total de experiență practică în privința contactelor cu alte persoane. Nu afirm prin aceasta că asemenea lucrări sunt lipsite de importanță; este vorba doar de faptul că majoritatea dintre ele sunt prea speciale pentru a putea fi aplicate în practică. în timpul elaborării acestei cărți am parcurs un număr mare de studii ale unor remarcabi li savanți din domeniul psihologiei comportamentului, conectându-le la cercetări similare din domenii ca: sociologia, antropologia, zoologia, pedagogia, psihiatria, consultul familial (family counselling), negocieri comerciale. Cartea înfățișează, de asemenea, numeroase scene de viață, privind modul în care trebuie acționat în întâlnirile directe, scene bazate pe nenumărate imagini video și film realizate de mine sau de alții în Australia și pe alte continente, precum și pe experiențele și întâlnirile avute cu mii de oameni, pe care, în ultimii cincisprezece ani, i-am intervievat, pe unii i-am adunat în jurul meu, i-am instruit în management sau mi-au fost parteneri de afaceri.

Această carte nu poate fi considerată ca reprezentând ultimul cuvânt în problema limbajului trupului și nici nu conține acele formule magice pe care le promit unele lucrări.

Scopul ei este de a-l face pe cititor mai conștient de propriile sale gesturi și semnale non-verbale și de a demonstra cum oamenii comunică între ei cu ajutorul acestui factor de mediere.

Cartea separă și analizează, rând pe rând, fiecare element constitutiv al limbajului trupului și gesticulației, deși puține gesturi apar izolate de celelalte. M-am străduit, în schimb, să evit orice simplificare exagerată. Comunicarea non-verbală este un proces complex, care include omul, mesajul, starea lui sufletească și mișcările trupului.

Se vor găsi întotdeauna indivizi care vor protesta și vor încerca să demonstreze că studierea limbajului trupului nu este decât un mijloc de a afla, prin utilizarea unor cunoștințe științifice, secretele sau gândurile oamenilor, pentru a-i exploata și domina. Scopul acestei cărți este de a-l ajuta pe cititor să pătrundă în problematica comunicării între oameni și în felul acesta să ajungă să-i înțeleagă mai bine pe alții și, în consecință, și pe sine însuși. Este mai ușoară conviețuirea cu evenimente al căror mod de funcționare îl cunoaștem: lipsa înțelegerii, ignoranța stârnesc teamă și superstiție și NE FAC SĂ fim mai obstrucționiști față de alții. Ornitologul studiază păsările nu pentru a le vâna și a le păstra, apoi, ca trofee. Tot astfel, cunoștințele și iscusința obținute în domeniul comunicării non-verbale fac ca fiecare întâlnire cu o altă persoană să devină un eveniment palpitant. Inițial această carte o voiam ca un manual ușor utiliza bil pentru oameni de afaceri și diferiți manageri, dar, în decursul celor zece ani de cercetare și adunare a datelor, materialul s-a extins atât de mult, încât ea poate fi folosită de orice cititor, indiferent de vocația sau poziția în societate, care dorește să înțeleagă mai bine unul din cele mai complexe evenimente ale vieții întâlnirea personală cu un alt semen al său.

CAPITOLUL I.

PRECIZĂRI PRIVIND ÎNȚELEGEREA TEMEI.

Apropiindu-ne de sfârșitul secolului XX, suntem martorii apariției unui nou tip de om de știință, cel din domeniul comunicărilor non-verbale. Tot așa cum ornitologul se delectează observând păsările și comportamentul lor, specialistul în comunicări non-verbale urmărește cu pasiune semnele și semnalele non-verbale ale ființelor umane. El le supune observației peste tot unde indivizi intră în interrelații – în timpul îndeplinirii îndatoririlor sociale, pe plajă, la televizor, în birouri. El este un cercetător al comportamentului uman și dorește să cunoască modul cum procedează ceilalți oameni, pentru a afla astfel cât mai multe despre el însuși și despre posibilitățile îmbunătățirii relațiilor sale cu ceilalți oameni.

Este aproape incredibil că în decursul evoluției umane de mai bine de un milion de ani, aspectele non-verbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii '60, iar publicul a luat cunoștință de existența acestora numai în 1970, o dată cu apariția cărții lui Julius Fast despre limbajul trupului. Ea a fost un rezumat al muncii depuse până atunci de savanții behavioriști în domeniul comunicării non-verbale, dar mulți dintre semenii noștri nu au aflat nici astăzi de existența limbajului trupului și cu atât mai puțin de importanța acestuia în viața lor.

Charlie Chaplin și mulți alți actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu îndemânare a comunicării non-verbale; aceasta a fost pe atunci singura metodă disponibilă a ecranului. Fiecare actor era considerat bun sau rău în măsura în care izbutea să utilizeze gesturile și alte semnale ale trupului pentru a comunica eficient. Când filmul vorbit a devenit popular, iar aspectelor non-verbale ale jocului li s-a acordat mai puțină atenție, mulți actori ai filmului mut au intrat în anonimat, triumfând cei cu mai bune disponibilități verbale.

În domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importantă lucrare apărută înainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tipărită în 1872, The Expression of the Emotions în Man and Animals (Exprimarea emoțiilor la om și la animale). Ea a avut un rol fecund asupra studiilor moderne consacrate expresiilor faciale și limbajului trupului în general, multe din ideile și observațiile lui Darwin fiind validate de către cercetătorii moderni din întreaga lume. De atunci, cercetătorii au observat și înregistrat aproape un milion de semne și semnale non-verbale. După constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7 la sută sunt verbale (numai cuvinte), 38 la sută sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea și alte sunete guturale), iar 55 la sută sunt mesaje non-verbale. Profesorul Ray Birdwhistell a făcut estimări similare în privința cantității comunicațiilor non-verbale între oameni. După aprecierile sale, o persoană obișnuită, de-a lungul unei zile, vorbește efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propoziție obișnuită durează în jur de două secunde și jumătate.

Ca și Mehrabian, el consideră că, în conversațiile în doi, componentul verbal este sub 35 la sută, comunicările non-verbale reprezentând peste 65 la sută.