Chestionarele de personalitate în evaluarea psiholgica

CUPRINS:

CUVÂNT INTRODUCTIV: actualitatea temei; delimitări: paradigma cunoaștere -înțelegere: între psihometrie și psihodiagnoză clinică, între nomofetic și ideografic 12

I. PROBLEME DE CONSTRUCȚIE A CHESTIONARELOR DE PERSONALITATE 16

1. Dimensiuni ale personalității vs. Structuri ale personalității abordabile prin chestionare 16

1.1. Modelări teoretice actuale privind dimensiunile de personalitate 16

Cei cinci superfactori: „Big Five” 18

Modelul și teoria „Costa & McCrae” privind evaluarea personalității prin cei cinci superfactori 25

1.2. Modelări teoretice contemporane privind tipuri preferențiale de personalitate 31

1.3. Modelări cognitiviste în definirea personalității: constructele personale și stilurile apreciative 38

2. Cerinfe fundamentale în construirea $i experimentarea unui chestionar de personalitate 44

Principale limite și dificultăți intrinseci măsurării personalității prin chestionare 44

Cerințe generale și etape generale 47

3. Probleme privind strategiile de construire a chestionarelor de personalitate 51

Metoda rațională 51

Metoda empirică 53

Metoda analizei factoriale 56

4. Probleme privind modalitățile de construire a iternilor chestionarelor de personalitate 58

4.1. Strategii generale de construire a îtemilor. Problema limbajului 60

Relația item – trăsătură: 69

Caracteristici de suprafață ale itemilor 72

Caracteristici semantice ale itemilor 76

Cerințe psihometrice 78

5. Note bibliografice 80

II. CHESTIONARELE DE TIP 'BIG FIVE*

— CEI CINCI SUPERFACTORI 90

1. Strategia de construire pornind de I? Specificul lingvistic 90

Superfactorii personalității șl fațetele acestora 99

Date de cercetare privind legătura dintre Big Five și superfactorii motivațional! 113

4. Date de cercetare privind semnificația superfactorilor personalității în raport de sindroameie clinice 116

5. Abordări structurale: modelele de tip circumplex 120

6. Prezentarea inventarelor de personalitate.

Costa & McCrae, NEO Pl-R, NEO FFP și corelatele ACL „ 127

Cercetările românești 130

Note bibliografice 133

III. INVENTARUL DE PERSONAUTATE.

CALIFORNIA – H. GOUGH 139

1. Date despre construcția testului: concepția lui Gough privind evaluarea personalității 140

2. Prezentarea variantei C. P. I. 1972145

2.1. Cele 18 dimensiuni ale personalității „normale”: conținuturi și atribute 145

Interpretarea datelor: validarea profilului 160

Strategii în interpretarea corelativă a dimensiunilor relevante ale C. P. I. 170

Studii privind predicția pentru consiliere educaționala și vocațională 177

Studii privind obținerea datelor pentru scalele abreviate M. M. P. I. 180

Date despre varianta 1987 ți modelul cuboid 182

Note bibliografice 192

IV. INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA 19Â

1. Istoric: primul chestionar clinic bazat pe sindroame nosologice și validări clinice 197

Semnificația scalelor de validare a profilului 198

Semnificația scalelor clinice 202

Limite în interpretarea datelor 208

Date despre modelui M. M. P. I II 209

Note bibliografice 213

V. CHESTIONARE DE PERSONALITATE CONSTRUITE DE R. B. CATTELL 215

1. Concepția Iui Catfell privind dezvoltarea personalității și dimensiunile acesteia; tipuri de probe psihologice 215

2. Chestionarul „16 Factori Primari” – 16 P. F. 224

2.1. Prezentarea celor 16 factori primari și a celor 4 factori secundari 226

2.2. Modalitatea de calcul a factorilor secundari 243

2.3. Denumirea factorilor și interpretarea caracteristicilor trăsăturilor semnificative pentru comportamentul persoanei 244

3. Chestionarul de personalitate pentru adolescenți – H. S. P. Q 246

3.1. Sinteze ale cercetărilor axate pe dimensiunile personalității în adolescentă și devenirea lor 248

3.2. Prezentarea celor 14 factori primari șt a celor 3 factori secundari ai perioadei adolescentei și interpretarea caracteristicilor semnificative pentru comportamentul persoanei 255

4. Chestionarul Cattell privind nivelul anxietății – C 262

Anxietate aparentă și anxietate voalată 263

Date privind importanta sexului și vârstei subiectului în interpretarea nivelului de anxietate 263

4.3. Prezentarea factorului „Anxietate” și a fațetelor abordate de chestionar 264

5. Testul factorului F 267

Definirea factorului F; modalități de structurare a probei; tipuri de sarcini 269

Utilitatea testului 270

6. Note bibliografice 272

VI. CHESTIONARE CONSTRUITE DE HJ. EYSENCK & Co 274

1. Concepția lui Eysenck asupra personalității și a măsurării acesteia 275

2. Qei 3 superfactori ai personalității: conținuturi și cercetări experimentale 280

3. Date privind Inventarul de Personalitate Eysenck – E. P. I, și Chestionarul de Personalitate Eysenc – E. P. Q. 286

4. Note bibliografice 292

VII. INDICATORUL DE TIPOLOGIE MYERS-BRIGGS PRIVIND STILURILE APRECIATIVE -M. B. T. I.; formeleG&F 294

Prezentarea celor 16 structuri tipologice 296

Modalități de utilizare în consilierea educațională, vocațional și maritală 315

Alte teste: prezentarea succintă a Inventarului de personalitate Stnger-Loomis

— S. L. I. P. (8 moduri cognitive ale personalității și interacțiuni posibile] 323

4. Note bibliografice 331

VII. ALTE CHESTIONARE – INVENTARE DE.

PERSONALITATE: PREZENTARE SUCCINTĂ 333

1. Chestionarul de nevrozism și psihopatie Pichot

— P. N. P.: dimensiuni și specificul interpretării 334

Indexul Corneli – CI: dimensiuni și interpretare 336

Chestionarul Woodworth-Mathews – WMPDS: dimensiuni și interpretare 338

Chestionarul de personalitate Guilford-Zimmerman – GZTS: dimensiuni și interpretare 340

5. Chestionarul de temperament Strelau – STI R; dimensiuni și interpretare 342

Chestionarul de tendințe accentuate Schmiescheck: dimensiuni și interpretare 347

Chestionarul de personalitate Freiburg: dimensiuni și interpretare 348

Indexul de adaptare și valori Bills: imaginea de sine, acceptarea de sine, eu! Ideal și discrepanta dintre ele ' 351

9. Chestionare și indexuri clinice pentru adolescenți 354

Chestionare și indexuri clinice pentru problemele de cuplu 357

Chestionare clinice privind interelafionarea în famiiie 359

12. Note bibliografice 361

ANEXE: Extrase din unele probe prezentate 363

CUVÂNT INTRODUCTIV.

Nu dorim să încheiem acest prim volum privind evaluarea personalității prin chestionarele specifice fără a întemeia necesitatea scrierii acestei cârti nu numai pe lipsa materialului documentar de referință, sau a unei lucrări de specialitate similare privind transformările și direcțiile actuale, cât pe nevoia de autocunoaștere tot mai acută a omului contemporan.

Secolul XX a reprezentat un triumf al științei aplecate spre cunoașterea realului exterior ființei umane. Secolui XXI va trebui să compenseze printr-o egală preocupare pentru cunoașterea realității interioare, a psihicului uman, a structurilor profunde, a dinamicii, a sensurilor formative. Acest lucru cu atât mai mult cu cât, dacă vrem să stăpânim răul din lume, distrugerea și haosul social, pasul va fi spre cunoașterea și înstăpânirea distrugerii și haosului propriu – spre responsabilitatea profundă a gesturilor și acțiunilor proprii asumate conștient.

Dacă astăzi, omul obișnuit știe din ce în ce mai mult despre felul cum este alcătuit și funcționează corpul uman, știe însă foarte pufin despre propriul psihic; liberul arbitru, visul emancipării individului de sub tutela naturii, se dovedește, examinat îndeaproape, o himeră. Nu noi suntem adevărații stăpâni ai comportamentului, deciziilor, reacțiilor, chiar gândurilor noastre.

Si nici măcar nu este cineva din exteriorul nostru acel pe care să îl putem învinui sau ruga. Mult din ceea ce facem, suntem, decidem, gândim, visăm tine de interiorul profund al ființei noastre, de forțele uriașe ale realității psihice,! A fel de uriașe precum cele care tin laolată structura atomului într-o entitate.

Mai aSes din acesta perspectivă privite lucrurile observația unora dintre gânditorii cei mai sceptici ai acestui secol își dezvăluie întreaga semnificație – dacă va fi să mai existăm, secolul ce vine va trebui să fie un seco! Al ființei noastre profunde, al transcendentei. Un secol în care omul va fi responsabil de sine, sau nu va mai fi de loc. Un secol în care vom căuta temeiul ființării în acel imago dei din noi înșine, renunțând I? Himera egocentrismului pentru a putea da curs și sens potentelor creative într-un mod constructiv și armonic pentru realitatea din jur.

Jung încă din 1956 în „Șinele descoperit” vorbește de modul paradoxal, „dubla gândire” prin care trebuie să lucreze mintea omului de știință dacă dorește să înțeleagă ceva din realitatea psihismului uman. Pe de o parte intervine cunoașterea asigurată prin educația științifică, care se bazează în principal pe adevărul statistic furnizând o imagine rațională și realistă a lumii, imagine în care individul concret apare ca un fenomen marginal fără a juca un rol decisiv. Pe de altă parte, concomitent, va trebui să intervină în judecată al doilea tip de gândire, diametral opus, care pornește de I? Situarea individului în centrul cunoașterii, „dat existențial irațional, care este adevăratul purtător al realității, omul concret opus omului „normal”. C? Psihodiagnostician, mai ales utilizând datele obținute prin instrumente de evaluare cuantificabile precum chestionarele de personalitate, este dificil, dar absolut necesar, să-fi asunni responsabilitatea de a vedea dincolo de informațiile normalizate modul cum acestea sunt integrabile în ecuația personală a omului viu pe care îl ai în fafă. Sä ai în aceiași timp o limpede gândire analitică și o intuiție sintetica privind aspectele dinamice specifice persoanei.

Psihodiagnoza este un pas. Mărimea reală a acestui pas, modul cum putem să cunoaștem pentru a ajunge I? Înțelegere, sensu! Normativ sau ideografic al demersului însuși rămâne o decizie personală a fiecăruia dintre psihologi, decizie care tine și de cât de largi și aprofundate sunt cunoștiinfefe sale, cât de responsabil este dispus să se implice în interpretări, depășind tentafia unui demers diagnostic reducționist și asumându-și dificila sarcină a unei înțelegeri centrate pe subiect, pe structura de profunzime. Un astfel de pas nu cere formația unui erudit, dar cere instinctul cercetătorului pentru care fiecare aspect deschide noi posibilități, formulează noi ipoteze care se cer corelate, verificate, care conduc spre noi aspecte tot mai structurate și mai coerente, dar fără a ucide misterul, „corola de minuni” a unicatului ființei vii într-un adevăr încremenit și trelevant pentru viață.

Fără a ambiționa spre decizii definitive, pentru că viața irațională și proteică nu va putea fi niciodată supusă și cuprinsă într-o dogmă.

Ceea ce ne putem dori este sa pășim cu sfilä dar conștienți în sanctuarul zeului, nu cerându-i supunere sau îndurare, ci încercând să cuprindem și sä ne integrăm armoniei și ordinii creației primordiale. Atunci, abia atunci vom putea spune, odată cu Jung, cä nu numai cunoaștem dar și înțelegem, nu numai ne înțelegem pe noi înșine, dar înțelegem și pe cel asemenea nouă și totuși mereu unic om obișnuit. Când omul obișnuit al planetei se va întoarce spre sine pentru a-și apropria profunzimile insondabile ale psihismului propriu, înțelegând astfel frumusețea și forfa ființei umane, oamenii nu vor mai fi un pericol pentru Terra. Psihologia este un ghid, poate fi un prim pas. Truda și victoria asumate individual ne pot mereu îmbogăți viața.

I.

PROBLEME DE CONSTRUIRE A CHESTIONARELOR DE PERSONALITATE

1, DIMENSIUNI ALE PERSONALITĂȚII VS. STRUCTURI ALE PERSONALITĂȚII ABORDABILE PRIN CHESTIONARE

1.1. MODELĂRI TEORETICE ACTUALE PRIVIND DIMENSIUNILE DE PERSONALITATE.

Teoriile privind trăsăturile personalității au influențat poate cel rnai mult instrumentele psihodiagnostice de măsurare. Acest tip de teorii operează cu o afirmație fundamentală, care! A rândul ei se bazează și este validată pe o certitudine empirică privind faptul că personalitatea poate fi definită ca o structură de trăsături, de moduri caracteristice de comportament, cunoaștere, reacție, simțire.

Teoriile începutului de secol aveau o viziune ceva mai simplistă în sensul utilizării frecvente, în scop diferențial, a unor liste/enumerări de atribute, adjective, denumiri de comportamente. Abordările moderne dezvoltă posibilitățile oferite de analiza factorială în sensul, pe de o parte, a încercării de a izola și defini psihologic dimensiunile bâzâie în structura personalității și, pe de alta, în ultimii 10 ani, de a depăși o descriere a personalității prin factori bipolari relativ independenți (cărora doar capacitatea de inferență a psihologului 1e poate da o viziune sintetică, referitor de exemplu I? Modul cum se îmbină aceștia în comportamentul real, caracteristic persoanei).

Se încearcă acum, prin tehnici de calcul denumite circumplexe, să se ajungă I? Stăpânirea și cantitativă a modalităților de interrelaționare/interdeterminare a factorilor și fațetelor lor într-un model geometric cară să aproximeze sistemul personalității.

În principiu, prin trăsătura de personalitate se înțelege, cf. Dictionary of Psychology, 1985, (Ti) o dispoziție sau o caracteristică subiacentă, care poate fi folosită ca o explicație pentru regularitățile și consistența comportamentului persoanei. Acest sens implică o bază explicat' să, de regulă o teorie asupra personalității. Cum vom vedea, datele majorității chestionarelor de personalifate nu pot fi inrei pretate fără o cunoaștere exacta a teoriei pe care se fundamentează instrumentul

Discuțiile recente privind statutu! Contemporan al abordărilor personalității prin intermediul dimec-iioni'or Pervin, 1994, (2) încearcă să reia problemele anterioara privind rolul trăsăturilor în explicația comportamentului, în sensul dezbate-ii vechii dihotomii între descriere și explicație: în ce măsură denumirile trăsăturilor sunt principalii descriptori ai comportamentului, ai personalității constituite, sau sunt doar o legitimă, dar nu singura și nici cea mai importantă, formă generatoare a unui comportament distinctiv pentru persoană.

Cu peste 2o de ani înainte Wiggins, 1973, (3) încerca să întemeieze realitatea ontologica a trăsăturilor, argumentând contra opiniei curente care 1e privea ca pe simple ficțiuni cognitive ț = concepte strict teoretice. Argumentul se întemeia pe faptul că trăsăturile reprezintă paternuri/modele de comportament

! Observabile (regularități în gândire, acțiune, simțire}, nu simple dispoziții psihice.

În aceleși timp, își rezerva dreptul de a căuta adevăratele explicații 1a alte nivele, în măsura în care structura explicațiilor poate să nu semene cu structura de suprafață a trăsăturilor fenotipale, McCrae & Costa, 1994 (4}.

În psihodiagnoza contemporană, datele de cercetare aduc din ce în ce mai multe argumente în favoarea conceperii trăsăturilor ca și constructe explicative. În „Personalitate și vârsta adultă”, McCrae & Costa, 1990, (5) definescftrâȘturâle&a „dimensiuni ale diferențelor individuale privind tendințele dea apare/prezenta paternuri/modele consistente de gândire, simțire și acțiune”. Această definire devine importantă pentru a putea înțelege modul cum reliefarea prin instrumente adecvate a acestor trăsături/paternuri, ne dă dreptul să inferăm în legătură cu specificul gândirii, acțiunii, simțirii persoanei respective. Și tot această definire ne dă dreptul să vorbim, în cadrul psihodiagnozei, despre trăsătură ca despre o proprietate a unui individ care justifică plasarea sa de-a lungul acestei dimensiuni a psihismului (v. bipolaritatea factorială), sens în care putem spune că trăsăturile sunt o explicație pentru comportamentul persoanei.