Astrologia personalitatii

Când a fost scrisă această carte, urmând unei serii de articole apărute în revista Astrologia Americană, revistă publicată și editată de Paul Clancy, astrologia interesa pe relativ puțini oameni. Ea era asociată în mintea publicului, fie cu preziceri de cel mai superficial tip, fie cu idei rozacruciene, teozofice sau hermetice. Cei mai cunoscuți astrologi englezi, Sepharial și Alan Leo, au fost ocultiști și teozofi; și în asemenea cercuri s-a întâmplat că am auzit și studiat pentru prima oară astrologia, exact acum cincizeci de ani.

Zece ani mai târziu am primit primele cursuri mimeografice de astrologie ale lui Marc Edmund Jones și, curând după aceea, deveneam profund interesat de psihologia abisală a lui Cari Jung, ca și de cartea Holism și evoluție scrisă de marele om de stat și filosof sud-african, Ian Smuts. Atunci mi-a trecut prin minte că astrologia ar putea fi folosită în strânsă legătură cu psihologia abisală, dacă ar fi considerată într-o lumină nouă și dacă multe din conceptele sale fundamentale ar fi reformulate astfel încât să se potrivească cu mentalitatea și experiențele oamenilor moderni din societatea de după Primul Război Mondial. I-am comunicat aceste idei lui Paul Clancy pe care l-am întâlnit la New York, după ce corespondasem cu el timp de doi ani – și el mi-a răspuns entuziasmat, oferindu-se să publice în revista sa orice doream să scriu. Câteva luni mai târziu, revista Astrologia Americană dobândea răspândire națională; vânzările creșteau rapid și la fel și formatul revistei, precum și cererea lui Paul Clancy pentru mai multe articole. În cadrul revistei s-a lansat o secțiune psihologică, unde scriam cel puțin două articole în fiecare lună. Mai târziu, am fost rugat de Grant Lewi să contribui la revista Horoscop – de asemeni două articole lunar – și alte reviste au procedat la fel, pe măsură ce astrologia creștea în popularitate.

Popularizarea astrologiei a avut implicații importante. A însemnat faptul că revistele, coloanele ziarelor și chiar majoritatea manualelor au trebuit să sublinieze abordarea „semnului solar”; adică, un tip de astrologie bazat pe ziua de naștere a indivizilor. Ca rezultat, oamenii au început să spună: „Eu sunt Leu. Care este semnul tău?” Aceasta însemna că trăsăturile generale ale psihologiei trebuiau să fie conferite semnelor zodiacului, iar Soarele într-o hartă trebuia să fie considerat factorul cel mai caracteristic și mai important.

Nu exista totuși un singur fel de psihologie; și, la fel, interpretarea psihologică a semnelor și caracterizarea celor douăsprezece tipuri zodiacale de ființe umane se puteau dezvolta pe câteva niveluri. Mulți astrologi urmau pur și simplu tipul de psihologie schițat în vechile manuale; alții accentuau un tip mai „social” de psihologie. Câțiva au urmat abordarea mea, în care încercam să combin psihologia abisală și filosofia holistică (deoarece ambele pun accentul pe integrarea personalității), împreună cu o parte din cele mai revelatoare și fecunde perspective ale ocultismului și metafizicii orientale.

Astfel că această carte, Astrologia Personalității, venea într-un moment crucial în evaluarea unei astrologii moderne când, ca răspuns la popularizarea acestei „arte” antice, nu era nevoie numai de o abordare psihologică profundă, dar devenea esențial să se câștige o perspectivă mai sănătoasă despre cum a fost asociată astrologia cu noile tipuri de gândire care s-au dezvoltat urmând linia filosofiei și a științei. Astăzi, după treizeci și cinci de ani, când această carte se bucură de o popularitate mai mare, astrologia se confruntă cu o criză; se poate spune cu o criză în conștiință. Această criză este cauzată de vasta expansiune a interesului pentru astrologie, un interes care a atins atât noua generație, cât și intelectualii din universități.

Tinerii au devenit fascinați de filosofiile orientale și de practicile yoga, de experiențe transpersonale și de toate formele „practicii senzitive” și ale vieții naturale. Ei speră să găsească în astrologie nu numai răspunsuri la acutele probleme personale, ci chiar mai mult, un fel de siguranță interioară. Mulți dintre ei, rupându-se de tradițiile familiei lor și refuzând să participe la o cultură dominată din ce în ce mai mult de o abordare de (z)-umanizată și de-naturată a cunoașterii, a organizării sociale și a relațiilor inter-personale, tânjesc să-și descopere locul și menirea într-o ordine mai-mult-decât-umană, universală, cosmică. Ei vor să știe de unde „vin”, cine „sunt ei cu adevărat” atunci când jocurile ego-ului devin uzate. Totuși, cei mai mulți astrologi sunt încă prea aproape de categoria ghicirii norocului, prea obsedați de a spune „ce se va întâmpla”, pentru a fi capabili să răspundă nevoilor tinerilor rebeli.

Există totuși și o altă categorie de tineri – cei fascinați de știință, de tehnologie, de computere și zboruri lunare. Ei sunt conștienți că oamenii de știință sunt din ce în ce mai preocupați de sistemul solar, de mediul cosmic al planetei noastre, de radiațiile solare și chiar de forțele galactice. Adesea ei sunt familiarizați cu tehnicile statistice și cu toate genurile de teste psihologice. Ei au o mare curiozitate intelectuală, sunt ambițioși și, chiar atunci când dau vina pe societate, ei sunt dornici să ajungă în vârful scării sociale și economice. Ei vor să fie progresiști, orientați spre viitor, constructori ai glorioasei societăți tehnologice pe care o văd răsărind.