Arcasul verde

Capitolul 1.

UN REPORTAJ BUN

Spike Holland mâzgăli ultimul cuvânt pe ultima foaie a articolului său, trase două linii orizontale pentru a atrage atenția tuturor celor interesați că acesta e sfârșitul și ținti cu tocul în rama ferestrei. Penița se înfipse, iar tocul decolorat tremură o clipă.

— Nici o altă mână nedemnă nu va mai comite o literatură atât de josnică folosind instrumentul fanteziei mele - spuse el.

Celălalt reporter care se afla cu el în cameră ridică privirea spre Spike.

— Despre ce-ai scris?

— Despre expoziția de câini de ieri - răspunse Spike calm. Tot ce știu despre câini e că la un capăt latră, iar la celălalt dau din coadă. Syme m-a trimis. Zice că un reporter de crime trebuie să știe ce-i ăla un câine polițist. Mintea lui Syme lucrează prin ricoșeu. El nu ia lucrurile cum sunt în realitate, gândește prin sugestii. Adu-i un reportaj senzațional despre o spargere la o bancă și te trezești că-ți cere să-i scrii un articol despre ce mănâncă la prânz directorii de bancă.

Celălalt reporter își împinse scaunul înapoi.

— E un mod de a gândi pe care-l întâlnești aproape pretutindeni - spuse el. Îndrăznesc să afirm că cei din presa noastră par obtuzi și bătuți în cap în comparație cu confrații americani.

— Nici gând - răspunse Spike prompt. Toți cei care stau la birou formează o rasă aparte și sunt incapabili din fire să vadă lucrurile cu ochii unui reporter de teren. Cu alte cuvinte, nu sunt destul de normali. Ascultă-mă pe mine. Singura diferență dintre redactorii englezi și cei americani e de nomenclatură. Toți gândesc prin ricoșeu.

Suspină și își sui picioarele pe birou. Spike era un tânăr pistruiat, cu o claie de păr roșu.

— Expozițiile de câini sunt desigur interesante… - începu el din nou, când ușa se deschise violent și un om într-o cămașă cu mâneci scurte le aruncă o privire feroce prin niște ochelari uriași.

— Spike, am nevoie de tine. Ce treabă ai acum?

— Mă duc să-l văd pe acel Wood în legătură cu căminul de copii. Iau masa cu el.

— Poate să aștepte. Îi făcu un semn cu mâna și Spike îl urmă în cămăruța pe care o ocupa acesta. Îl cunoști pe Abel Bellamy, tipul ăla de la Chicago… milionarul?

— Abe? Mda… A murit? întrebă Spike plin de speranțe. Nu face să scrii despre el decât atunci când nu te mai poate da în judecată pentru defăimare.

— Îl cunoști bine? întrebă Syme.

— Știu că-i din Chicago, că a câștigat milioane cu construcțiile și că e un tip dur. Locuiește în Anglia de vreo opt-nouă ani. Mi se pare că… și-a cumpărat un castel în toată regula… și că are un șofer mut…

— Amănuntele astea le cunosc și eu, pot fi găsite în orice Who’s Who - răspunse Syme nerăbdător. Vreau să știu dacă-i genul de om care caută publicitate. Cu alte cuvinte, dacă Arcașul Verde e o fantomă sau vreo invenție ca să-și facă reclamă?

— O fantomă?!

Syme întinse mâna, luă o foaie de hârtie și i-o trecu peste birou americanului uluit.

Nota era evident scrisă de cineva pentru care regulile limbii engleze rămăseseră un mister de nepătruns.

Stimate Domn,

Arcașul Verde a apărut la castelul Garre. Lacheul, domnul Wilks, l-a văzut. Stimate Domn, Arcașul Verde a intrat în camera domnului Bellamy și a lăsat ușa deschisă. A fost văzut și în parc. Toți servitorii părăsește castelul. Domnul Bellamy spune că va concedia pe oricine vorbește despre Arcașul Verde, dar toți servitorii pleacă.

— Și cine dracu e Arcașul ăsta Verde? întrebă Spike mirat.

Domnul Syme își potrivi ochelarii și zâmbi. Pe Spike îl uimi această pâlpâire de umanitate de pe chipul șefului său.

— Arcașul Verde de la castelul Garre a fost la un moment dat cea mai celebră fantomă din Anglia - răspunse el. Nu râde, fiindcă nu-i nimic comic la mijloc. Arcașul autentic a fost spânzurat în 1487 de unul din membrii familiei de Curcy, proprietarii castelului Garre.

— Formidabil! Cum de mai ții minte toate astea? îl întrebă Spike, cuprins de admirație.

— Lasă glumele. Arcașul a fost spânzurat fiindcă vâna căprioare și cred că mai există și azi bârna de stejar de care a fost atârnat. Sute de ani, fantoma lui a bântuit castelul Garre, apărând pentru ultima oară în 1799. A devenit o figură legendară în ținutul Berkshire. Acum, dacă poți să iei în serios scrisoarea asta, trimisă desigur de unul dintre servitori care a fost concediat sau a plecat de bună voie, fiindu-i teamă, s-ar părea că prietenul nostru verde a reapărut.

Spike se încruntă și strâmbă din buze.

— Orice fantomă care-i dă târcoale lui Abe Bellamy își merită soarta - spuse el. Cred că Arcașul Verde e parțial o legendă, parțial o isterie. Vrei să vorbesc cu Abe?

— Întâlnește-te cu el și convinge-l să te lase să stai o săptămână la castel.

Spike respinse energic propunerea.