Nevski Prospekt

Nevski Prospekt de Nikolai Gogol

Nimic nu-i mai frumos, la Petersburg cel puțin, decât Nevski Prospekt; pentru Petersburg, el înseamnă totul. Prin câte oare nu strălucește frumusețea asta de stradă a capitalei noastre! Știu că nici pentru toate bogățiile din lume nu l-ar da niciunul dintre palizii ei funcționari. Și Nevski Prospekt nu-l încântă numai pe cel ce are douăzeci și cinci de ani, mustăți frumoase și surtuc minunat cusut, dar și pe acela în a cărui barbă încep să iasă fire albe și are craniul lucios ca o tavă de argint. Dar cucoanele! O, cucoanelor le place Nevski Prospekt încă și mai mult! Dar cui nu-i place? E de-ajuns să ieși pe Nevski Prospekt, și-ți și vine să te plimbi. Chiar dacă ai vreun interes ori vreo treabă urgentă, odată ajuns aici, uiți de toate. E unicul loc unde oamenii vin numai așa, fără să-i mâie interesul sau mercantilismul de care e cuprins Petersburgul. Omul întâlnit pe Nevski Prospekt pare mai puțin egoist decât cel întâlnit pe Morskaia, Gorohovaia, Liteinaia, Meșcianskaia ori pe alte străzi, și care fie că umblă pe jos, fie că aleargă cu birja ori cu careta, are zugrăvită pe față lăcomia, zgârcenia sau interesul. Nevski Prospekt este locul de întâlnire al întregii societăți din Petersburg. Unul care stă în cartierul Petersburg sau Vâborg, și nu și-a văzut de câțiva ani prietenul din Peski ori dela bariera Moscovei, poate fi sigur că-l va întâlni aici. Niciun anuar de adrese, niciun birou de informații nu-ți va da lămuriri mai exacte ca Nevski Prospekt. Atotputernicul Nevski Prospekt! Singura distracție a Petersburgului atât de sărac în petreceri! Ce curat i s-au măturat trotuarele, și, doamne! câte picioare și-au lăsat urmele pe ele! Și ciubota grosolană și murdară a soldatului rezervist, sub a cărei greutate parcă și granitul crapă; și ghetuța-miniatură, ușoară ca fumul, a cuconiței tinere care-și întoarce căpșorul spre vitrinele strălucitoare, cum se întoarce floarea soarelui către soare; și sabia zăngănitoare a praporcicului[1] plin de nădejdi, care lasă pe trotuar o zgârietură adâncă, tot ce e pe Nevski Prospekt exprimă când puterea forței, când puterea slăbiciunii. Cu ce iuțeală se desfășoară fantastica panoramă, într-o singură zi! Câte schimbări nu suferă în douăzeci și patru de ore! Să începem cu dimineața, când tot Petersburgul miroase a pâine caldă abia scoasă din cuptor și-i plin de acele bătrâne în rochii și pelerine zdrențuroase, care ațin calea trecătorilor milostivi sau năvălesc în biserică. La ora aceea Nevski Prospekt e pustiu: proprietarii trupeși ai magazinelor și vânzătorii dorm încă în cămășile lor de olandă, sau își săpunesc nobilul obraz ori își beau cafeaua. Cerșetorii s-adună la ușile cofetăriilor; somnoros, Ganymede, care ieri zbura ca o muscă, împărțind cești de ciocolată, iese acum fără cravată, cu mătura în mână, aruncându-le pateuri vechi și alte resturi. Pe străzi, umblă forfota norodul truditor; câteodată vezi mujici mergând zoriți la lucru, cu ciubotele așa de murdare de var, încât nici apa canalului Ekaterininski, vestită prin curățenia ei, nu le-ar putea spăla. La ora aceasta, cucoanele ar face bine să nu se plimbe, pentru că oamenilor din popor le place să spună cuvinte tari, pe care de bună seamă cucoanele nu le aud nici la teatru! Vezi câteodată un funcționar somnoros trecând cu geanta la subțioară, dacă drumul spre instituția lui trece prin Nevski Prospekt. Se poate afirma cu toată hotărârea că în timpul acesta, adică până la ora douăsprezece, Nevski Prospekt nu reprezintă pentru nimeni un scop, ci un mijloc: treptat, se umple de o lume cu grijile, ocupațiile și necazurile ei, de o lume care nu se gândește deloc la el. Mujicul vorbește despre zece copeici sau șapte groși, bătrânele și bătrânii dau din mâini sau vorbesc singuri, uneori cu gesturi foarte elocvente, dar nimeni nu-i ascultă și nimeni nu râde de ei, afară de băieții în halate pestrițe, care trec ca fulgerul pe Nevski Prospekt, ducând în mâini clondire goale sau cizme noi. În timpul acesta, nu te ia nimeni în seamă cum ești îmbrăcat: poți purta și șapcă în loc de pălărie, și gulerul să ți se vadă cât de tare peste cravată.

La orele douăsprezece, Nevski Prospekt începe să fie invadat de preceptori de toate națiile, care însoțesc copii cu gulerașe de batist. Jones-ii englezi și Cocq-ii francezi, mergând la braț cu copiii încredințați grijii lor părintești, le explică, cu o cuviincioasă seriozitate, că magazinele au firme, ca să putem ști ce anume articole se găsesc înăuntru de vânzare. Guvernantele, miss-ele palide și slavele roze, calcă impunător în urma fetișcanelor subțirele și vioaie, poruncindu-le ba să-și ridice umărul, ba să se țină mai drept. Într-un cuvânt, la vremea asta, Nevski Prospekt e un Nevski Prospekt pedagogic. Cu cât ne apropiem de ora două, cu atât scade și numărul preceptorilor, al pedagogilor și al copiilor, în sfârșit, locul copiilor este luat de distinșii lor tați care își duc la braț consoartele nervoase, în rochii pestrițe. Treptat-treptat, la societatea lor se adaugă toți cei care și-au sfârșit importantele ocupații casnice, adică au discutat cu medicul despre vreme, despre un mic coș apărut pe nas, s-au interesat de sănătatea cailor și a copiilor, care dealtfel sunt plini de talente; au citit anunțurile din gazete sau vreun articol important cu privire la cei sosiți sau plecați; în sfârșit, au băut câte o ceașcă de cafea sau de ceai. La aceștia se adaugă apoi cei care au o soartă demnă de invidiat, fiind posesori ai binecuvântatului titlu de funcționari cu însărcinări speciale și cei cu slujbă la ministerul de externe, care se disting prin manierele și îndeletnicirile lor nobile. Doamne, ce slujbe și ocupații minunate sunt pe lume! Cum înalță ele sufletul și cum îl desfată! Dar vai! Eu n-am slujbă și-s lipsit de plăcerea de a cunoaște purtarea fină a șefilor. Tot ce întâlnești pe Nevski Prospekt e plin de bună-cuviință; bărbați cu mâinile în buzunarele redingotelor lungi, femei cu pălării, în jachete de atlaz roz, alb și bleu-pal. Veți întâlni aici favoriți unici în felul lor, aranjați sub cravate cu o artă neînchipuită, favoriți ca mătasea sau catifeaua, negri ca zibelina sau cărbunele – dar vai, favoriții aceștia aparțin numai Ministerului de externe! Pe slujitorii de la celelalte ministere, providența i-a lipsit de favoriți negri, așa că-s obligați, spre marea lor neplăcere, să-i poarte așa roșcați cum sunt. Veți întâlni aici mustăți minunate, pe care nu le-ar putea zugrăvi nicio pană, niciun penel; mustăți cărora li s-au închinat anii cei mai frumoși din viață, mustăți care zi și noapte sunt obiectul unor atenții îndelungate; mustăți pe care s-au turnat cele mai sublime parfumuri; mustăți unse cu pomezile cele mai scumpe și mai rare; mustăți răsucite în timpul nopții pe hârtie velină; mustăți de care cei ce le poartă sunt legați sufletește în modul cel mai duios și pentru care toți trecătorii îi invidiază. Mii de pălării de toate felurile, mii de rochii, mii de fișiuri multicolore, fine, de care posesoarele lor se simt strâns legate, uneori chiar timp de două zile întregi, orbesc pe oricine trece pe Nevski Prospekt. S-ar părea că o mare întreagă de fluturi, ridicați deodată de pe lujere, se revarsă, asemeni unui nor strălucitor, peste bondarii negri de sex masculin. Veți întâlni aici talii pe care nici nu le-ați visat vreodată: subțirele, înguste, cât un gât de sticlă și în fața cărora vă veți da respectuos la o parte ca un cumva din nebăgare de seamă să le atingeți cu cotul dumneavoastră nepoliticos; inima vă va fi cuprinsă de teamă ca nu cumva să frângeți, fie și cu o răsuflare, această minunată creație a naturii și a artei. Dar ce mâneci veți întâlni pe Nevski Prospekt! Ah, ce splendoare! Parcă-s niște baloane, încât ai putea crede că doamna respectivă s-ar ridica deodată în aer, dacă bărbatul n-ar ține-o la braț; căci a ridica în aer o cucoană, e tot așa de plăcut și de ușor ca și cum ai ridica o cupă de șampanie la gură. Nicăieri nu se salută așa de politicos și de natural ca pe Nevski Prospekt! Veți întâlni pe aici zâmbete unice, adevărate culmi ale artei; uneori veți întâlni un zâmbet, încât vă veți topi de plăcere, nu altceva; alteori, un zâmbet în fața căruia vă veți simți mic de tot și vă veți pleca fruntea, iar alteori, în schimb, un zâmbet în fața căruia vă veți simți mai sus decât fleșa de pe clădirea amiralității – și vă veți înălța capul… Veți auzi aici discutându-se despre concerte, despre vreme, în limba cea mai aleasă și cu sentimentul demnității. Veți întâlni caractere și fenomene de nepătruns. Creatorule! Ce firi ciudate întâlnești pe Nevski Prospekt! Există un soi de oameni care, dacă te întâlnesc, trebuie să-ți privească numaidecât cizmele; iar după ce ai trecut, întorc capul să-ți vadă croiala hainelor. Nu pot înțelege nici până azi de ce fac acest lucru. La început, credeam că-s cizmari; dar nu, cea mai mare parte dintre ei au slujbe la diferite instituții, mulți pot scrie rapoarte admirabile de la o instituție de stat la alta, sau sunt oameni care se ocupă cu plimbările, cu cititul gazetelor prin cofetării; într-un cuvânt, cea mai mare parte din ei sunt oameni onorabili.