Adam si Eva

PIESĂ ÎN PATRU ACTE

Personajele:

Actul întâi.

EVA VOIKEVICI, 23 ani.

ADAM KRASOVSKI, inginer, 28 ani.

EFROSIMOV ALEXANDR IPPOLITOVICI, academician, 41

DARAGAN, aviator, 37 ani.

GOGOAȘĂ-NEVICTORIE, scriitor, 35 ani.

ZAHĂR SEVASTIANOVICI MARKIZOV, exclus din sindicat,

32 ani.

ANIA, fată în casă, 23 ani GULLER I 1.

GULLER AL II-LEA S (tm) ț' primari KLAVDIA PETROVNA, doctor-psihiatru, 35 ani PAVLOV, aviator.

Luna mai în Oraș. O cameră la parter, o fereastră deschisă spre curte. Ceea ce sare în ochi în ambianța camerei este becul ce atârnă deasupra mesei, acoperit de un abajur bogat. Pare special potrivit pentru pasiențe, dar orice gând la pasiențe se exclude de îndată ce lampa luminează chipul lui Efrosimov (așa cum apare el la Krasovsld). Se observă de asemenea difuzorul, din care curge sonor și plăcut Faust transmis în direct de la operă. în curte se aude din când în când o armonică. Lingă cameră e antreul, în antreu – telefonul.

ADAM (sărutând-o pe Eva): Minunată operă Faust-ul ăsta. Dar tu mă iubești? EVA Te iubesc.

ADAM Astăzi Faust, iar mâine plecăm la Grindul Verde! Sunt fericit! Cât stăteam la coadă după bilete, m-am făcut deodată lac de sudoare și am înțeles că viața e frumoasă! ANIA (intră pe neașteptate): Ah. ADAM Ania! Măcar să fi. asta. cum să zic. să fi bătut la ușă.

ANIA Adam Nikolaevici, credeam că sunteți la bucătărie!

ADAM La bucătărie? La bucătărie? Ce să caut la bucătărie când la radio se transmite Faust? ANIA (așază vasele pe masă.) ADAM O lună și jumătate la Grindul Verde! (Jonglează și sparge un pahar). EVA Frumos. ANIA Bravo. Era paharul vecinului. Paharul lui Daragan.

ADAM Cumpăr altul, li cumpăr lui Daragan cinci pahare. Ai dreptate, Anna Timofeevna. Chiar la

— Teatru Mitiail Bulgakov bucătărie trebuia să fiu acum, fiindcă voiam să-mi curăț pantofii cei galbeni. (Dispare.)

ANIA Ah, cât vă invidiez, Eva Artemievna. Și frumos, și inginer, și comunist.

EVA Știi, Aniutocika, se pare că într-adevăr sunt fericită. Deși. dar. naiba știe! Apropo, de ce nu te măriți, dacă ți-o dorești chiar atât de mult?

ANIA Eu am noroc numai de canalii, Eva Artemievna! Nu știu cum pun unele mâna pe d-ăia bunii, dar eu tot dau peste câte-o tinichea, că mie, ca la tombolă, norocul îmi hărăzește doar fleacuri de nimic! Și, pe deasupra, mai și bea, ticălosul. EVA Bea?

ANIA Stă tolănit în izmene, cu un pince-nez albastru pe nas, citește Contele de Monte-Cristo și bea cu Kubik.

EVA Pare cam huligan băiatul, dar trebuie să fie foarte original.

ANIA Și încă ce original! Un bandit cu armonică. Nu, nu-mi trebuie mie acte cu el. Săptămâna trecută 1-a bătut pe birocratul ăla de la numărul zece și l-au dat afară din sindicat. Ba a mai înșelat-o și pe Baranova, de l-au pus să-i plătească pensie alimentară. Păi asta-i viață?

EVA Da, dacă stau să mă gândesc bine, se pare că într-adevăr sunt fericită.

ANIA în schimb Daragan e nefericit. EVA A și aflat?

ANIA I-am spus eu. EVA Dar asta-i o ticăloșie, Ania!

ANIA Da ce? N-o să afle și așa? Mă întreabă astăzi: „Zici că Eva vine diseară la Adam?” Iar eu îi spun: „Vine și rămâne”. „Cum?” „Așa – zic – astăzi au fost la starea civilă!” „Cum?!” Aha, aha, v-ați cam înroșit! Ați sedus tot palierul.

EVA Ce tot inventezi! Pe cine am sedus? ANIA Lăsați că o să vedeți astăzi! O să apară și Gogoașă.

Alt îndrăgostit!

EVA La Grindul Verde! Fără întârziere, mâine seară, în vagon-lit, de-a-ntâia și fără Gogoși!

Ania mătură cioburile și iese.

(intră în goană): Dar camera mea îți place? Nu-i rea. Da, îmi place.

Adam o sărută.

Stai, că iar dă buzna Ania. Stai, așteaptă! Nimeni! N-o să vină nimeni. (O sărută.)

Brusc de afară se aud voci. Vocea lui Markizov: „Burghezule/” Vocea lui Efrosimov: „Ăsta-i huliganism!”. Vocea lui Markizov: „Cum? Cine-i huligan aici/”' – și pe pervaz sare, din curte, Efrosimov. Este agitat. Nu-și poate controla gesturile. Efrosimov e slabras, în ochi are ceață, iar în ceață – luminări aprinse. E îmbrăcat într-un costum superb, incit se vede clar că s-a întors recent dintr-o delegație în străinătate, iar cămașa lui impecabilă demonstrează că e neînsurat și că nu se îmbracă singur, ci există o băbuță care, convinsa că Efrosimov e un semizeu, îi spală, îi calcă, îi amintește ce are de făcut și dimineața îi servește lotul de-a gata.

Peste umăr, de o curea, Efrosimov poartă un mic aparat foarte asemănător cu unul de fotografiat. Pe cei din jur îi uimește cu intonațiile și gesturile sale ciudate.

Iertați-mă, vă rog!

Ce s-a întâmplat?

Mă urmăresc niște huligani beți! (Sare în cameră.)

Pe pervaz apare Markizov. Arată cum l-a descris Ania, e în indispensabili, cu pince-nez albastru și, cu toate că-i o seară sufocantă, poartă palton cu guler de blană.

Cine-i huligan? (Spre fereastră.) Cetățeni! Ați auzit? M-a făcut huligan. (Către Ețrosimov.) Când ți-oi da una peste ceafă ai să vezi tu cine-i huligan!

Markizov! Șterge-o numaidecât din camera mea i Și-a mai pus și pălărie! Ce părere-ți faci? Pentru Dumnezeu! îmi sparge aparatul! Ieși afară din cameră! (Către Adam.) Telefonează imediat la miliție! (intră în fugă): Iară, Zahăr?! îmi cer scuze, Anna Timofeevna! Am fost jignit, nici un Zahăr! (Către Eva.) Vreți să deranjați miliția, acum, seara? Membri de sindicat, cumva? Pleacă, Zahăr!

Plec dacă doriți. (în fereastră.) Vasenka, drăguțule! Și tu, Kubik! Secundanții mei devotați!

Î3*

Postați-vă, prieteni dragi, la intrarea principală. Trebuie să iasă de aici un parazit în sacou mov. Un fotograf-alcoolic. Ne-am dat întâlnire la un duel. (Către Efrosimov.) Iar pe dumneata, conte străinesc, te-aș sfătui să nu ieși! Întinde-ți un pat de campanie în apartamentul ăsta și trece-te în cartea de imobil. Salutare. (Dispare.)

Ania iese în fugă.

Mie numai de un lucru îmi pare rău, că la scena asta n-a asistat guvernul sovietic. să-i pot arăta cu ce material are de gând să construiască societatea fără clase! (Pe fereastră zboară o cărămidă.)

Markizov! Ai să ajungi la răcoare pentru huliganism!

Ah, ce canalie!

Eu – alcoolic? Eu – alcoolic? Eu nu pun în gură nici picătură de alcool, vă asigur! Ce-i drept, fumez, fumez foarte mult!

Liniștiți-vă, liniștiți-vă. ăsta-i pur și simplu un derbedeu!

(cu o expresie chinuită): Sunt liniștit! Mă supără numai faptul că v-am tulburat. Și zău, oare cât timp urmează să stau în asediu? Nu-i nimic. Lăsați. Secundanții ăștia se vor topi în curând. în cel mai rău caz, o să iau eu măsuri. N-aveți cumva. din ăsta. cum se cheamă. apă? Poftiți, poftiți.

(după ce a băut): Permiteți-mi să mă prezint. Mă numesc. hm. Alexandr Ippolitovici. numele de familie l-am uitat!

V-ați uitat numele de familie?

Ah, Doamne! E îngrozitor! Cum dracu sună numele de familie? Un nume foarte cunoscut. Cu er. începe cu er. Permiteți-mi: cianură de brom. fenildiclorpersin. Efrosimov! Da. Ăsta-i numele. Efrosimov.

Așa, așa. Permiteți-mi. Dumneavoastră sunteți?!

Da, da, chiar așa. (Bea apă.) Eu, cu alte cuvinte, sunt profesorul de chimie și academicianul Efrosimov. N-aveți nimic împotrivă?