Casa Zoicăi

PIESĂ IN PATRU ACTE

Personajele:

ZOIA DENISOVNA PELȚ, stăpâna apartamentului și a atelieruB MANIUȘKA, cameristă.

ANISIM ZOTIKOVICI PORTUPEIA, președintele comitetului 1 Woc.

PA VEL FEODOROVICI OBOLIANJNOV, conte.

ALEXANDR TARASOVICI AMETISTOV, verișorul Zoiei.

BORIS SEMIONOVICI GUS, director comercial.

GANDZALIN 1

HERUVIM/ chlnezl.

CROITOREASA.

PRIMA DOAMNĂ.

A DOUA DOAMNĂ.

A TREIA DOAMNĂ.

O LUCRĂTOARE.

ALLA VADIMOVNA.

MĂRIA NIKIFOROVNA.

LIZANKA.

MADAM IVANOVA.

PRIMUL NECUNOSCUT.

AL DOILEA NECUNOSCUT.

AL TREILEA NECUNOSCUT.

CORP DE MORT.

HOBBER.

Actul întâi.

ZOIA MANIUȘKA.

Se văd antreul, salonul și dormitorul din apartamentul ZoieI. În ferestre arde un apus de mai. Dincolo de ferestre, curtea unei clădiri enorme răsună ca o monstruoasă tabacheră muzicală. Gramofonul clntă: „Pe pământ, tot neamul omenesc/…”; cineva strigă: „Cumpărăm primusuri!”, altcineva: „Cuțite, foarfeci ascut!”, un al treilea: „Samovare sudăm.'„'… Gramofonul: „Se închină unui singur idol sflnt”. Din când în clnd, huruie tramvaiul. Rare claxoane de automobil. Un concert infernal. Apoi, când zgomotul se mai potolește, se aude o polcă veselă, cântata la armonică. (îmbrăăndu-se în fața unui șifonier cu oglindă, fredonează polca): Haide, haide, înger drag… Am hârtiuța! … Am pus mâna pe ea! … Am hârtiuța! (apărând brusc): Zoia Denisovna! Iar a venit Portupeia peste noi! ZOIA (în șoaptă): Fă-i vânt, fă-i vânt! Spune-i că nu sunt acasă!

MANIUȘKA S-a strecurat pe ușa de servici, blestematul… ZOIA Dă-1 afară! Dă-1 afară! Spune-i, că am plecat. (Se ascunde în dulapul cu oglindă)

PORTUPEIA (apare brusc): Zoia Denisovna, sunteți acasă?

MANIUȘKA Nu e, doar vă spusei că nu-i. Și-apoi frumos vă stă, tovarășe Portupeia, să dați buzna în dormitorul unei doamne?

PORTUPEIA Puterea sovietică nu preconizează dormitoare. Poate vrei și tu un dormitor separat, ai? Când vine?

MANIUȘKA Eu de unde să știu? Că doar nu-mi dă mie raportul.

PORTUPEIA O fi șters-o la ibovnicul ei.

MANIUȘKA Ce needucat ești, tovarășe Portupeia, despre cine vorbești așa?

PORTUPEIA

MANIUȘKA PORTUPEIA

MANIUȘKA

PORTUPEIA ZOIA

MANIUȘKA ZOIA

PORTUPEIA

ZOIA

TUPEIA

ZOIA

PORTUPEIA ZOIA

PORTUPEIA

ZOIA

PORTUPEIA

ZOIA MANIUȘKA

ZOIA

MANIUȘKA

PORTUPEIA

MANIUȘKA

PORTUPEIA

Tu, Mario, să nu-mi faci pe proasta! Cunoașteil noi bine afacerile voastre. Comitetul de bloc ve” totul ca-n palmă. Comitetul de bloc e ochiul cari veghează. Și de dormit, dormim cu un singur ochB iar cu celălalt vedem tot. De aia și suntem pun Mai bine te-ai duce de aici, Anisim ZotikovicB de ce te-ai băgat în dormitor? Vezi că sunt cu servieta! Cu cine crezi că vorbești” Servieta asta e semn că pot pătrunde oriund” Sunt persoană oficială, inviolabilă. (încearcă sM îmbrățișeze pe Maniușka.)

Lăsați că i-oi spune eu soției dumitale și o să-M facă harcea-parcea persoana oficială! Stai, zvârlugă, că nu te mănânc! (din dulap): Portupeia, ești un porc! Vai! (Fuge.) (ieșind din dulap): Halal președinte de comitetl N-am ce zice!

Eu chiar credeam că ați plecat de acasă. Ce-i veni să mintă? Da vicleană mai sunteți, Zoia j Denisovna…

Da și dumneata, Portupeia! Ce poamă indiscretă poți să fiI. În primul rând, folosești vorbe necu-l viincioase. Ce înseamnă ibovnic? Vorbești de Pa vel Feodorovici?

Eu sunt un om simplu. N-am umblat pe la universitate.

PăcaT. În al doilea rând, eu nici nu sunt îmbrăcată,! și dumneata te fâțâi prin dormitorul meu. Iar îni al treilea rând, eu nu sunt acasă. Cum adică? Mi se pare cam ciudat. Pe scurt – ce vrei de la mine? Iar v-ați gândi” să-mi băgați pe cineva în apartament? Bineînțeles. Doar sunteți singură în șase camereJ Cum adică singură, dar Maniușka? Maniușka-i fată în casă și are cămăruța ei de zece] metri lângă bucătărie. Maniușka! (apare): Ce-i, Zoia Denisovna? Cine ești tu?

Nepoata dumneavoastră, Zoia Denisovna. Și cum îi spui Zoiei Denisovna? Ma tante. Ah, scârbă mică!

I

ZOIA PORTUPEIA

ZOIA PORTUPEIA

ZOIA PORTUPEIA

I Maniușka o zbughește afară.

Poți să te duci, Maniușka.

ZOIA PORTUPEIA

ZOIA PORTUPEIA

ZOIA PORTUPEIA

ZOIA PORTUPEIA

ZOIA PORTUPEIA

ZOIA

PORTUPEIA ZOIA

PORTUPEIA ZOIA

Nu'mai merge așa, Zoia Denisovna. Ce mă tot fraieriți! Maniușka – nepoată! … Vă e nepoată, cum vă sunt eu mătușă! Portupeia, ești un mitocan! Și prima cameră e tot goală! Pardon, e plecat în delegație. Ce-mi tot spuneți povești, Zoia Denisovna! Nici nu mai e la Moscova! Să fim obiectivi, v-a plasat o hârtiuță de la trustul de faianță și a șters-o din oraș. E o persoană mitică. Iar mie, din cauza dumneavoastră, adunarea generală mi-a servit niște urale… n-am știut cum să-mi iau tălpășița.

Ce mai vrea și haita aia?

Despre cine vorbiți?

Păi'1 despre adunarea voastră generală.

Știți ceva, Zoia Denisovna, să fi fost altul în locul meu…

Păi tocmai asta-i nenorocirea, că nu altcineva, ci dumneata ești în locul dumitale.

S-a hotărât să vă băgăm pe cineva, să vă restrângem, iar jumătate din adunare urlă să vă dăm de tot afară!

Pe mine? Afară? (Face cu mina un gest obscen.)

Asta ce vrea să însemne?

Exact ce se vede: ciuciu!