Câte enciclopedii Blochaus poate suporta organismul uman?

În orășelul de provincie V., bibliotecarul cel nepăsător și leneș tăia frunză la câini împreună cu alți colegi de aceeași teapă și nici nu-i trecea prin minte să răspândească lumina cărților printre oamenii muncii.

Un tânăr muncitor – om ambițios, ce țintea să intre la o facultate – a îndrăznit să tulbure pacea cerească a bibliotecarului și să-l roage să-i recomande ceva de citit. Indolentul șoarece de bibliotecă, vroind să scape o dată și pentru totdeauna de el, i-a împărtășit că „toată cvintesența lumii” este cuprinsă în Enciclopedia Brockhaus.

Drept urmare, muncitorul a început să citească marele Brockhaus. A început cu litera A.

E o minune că a ajuns până la cel de-al cincilea volum (Banqui-Berger).

Însă ce-i drept e drept: încă pe vremea când citea cel de al doilea volum i-a pierit pofta de mâncare, fața i s-a alungit și a devenit distrat. Când a schimbat volumul deja citit cu următorul, l-a întrebat oftând cu obidă pe hoțomanul cultural din spatele baricadei de cărți prăfuite: Oare mai sunt multe?

Pe când a ajuns la cel de-al cincilea volum, au început să i se întâmple tot felul de chestii ciudate. De exemplu, pe strada mare a orășelului, la intrarea atelierului BANA, l-a zărit, ziua în amiaza mare, pe Abul-Abbas-Ahmed-Ibn-Mahomet-Otman-Ibn-Alit, celebrul matematician arab, cu un turban alb pe cap.

Tânărul și atât de cumsecadele lăcătuș s-a scufundat într-o neagră tăcere pe parcursul întregii zile când i s-a năzărit că-l vede pe arab (autorul fundamentalei „Talme-Amal-Al-Hisop”) și a realizat că ar trebui să ia o scurtă pauză, așa că n-a citit nici un rând în plus până la căderea serii. Aceasta nu l-a ferit de un coșmar înfiorător, căci în liniștea nopții a mai primit alte două vizite: mai întâi și-a prezentat omagiile Eduard Banks, spiritul progresist care a pregătit terenul pentru constituirea Ligii Hamseatice, iar apoi însuși Dimitri Nikolaevici Bantis-Kamenski, șeful cancelariei din gubernia Smolensk.

Toată ziua l-a durut capul îngrozitor. N-a mai citit nimic. Dar peste câteva zile a reluat lectura: a citit, de-a dracului! Articolele rezervate lui Banovangison, Bniumason, Bonniers de Biguiren, precum și celor doi Boniacavalo: o persoană de pe vremea lui Pazvante și un oraș.

Fulgerul a izbit când a ajuns la aparent atât de nevinovatul Baranovski. Întrucât deja amintitului Baranovski îi reveneau nouă persoane: Vladimir, Vojchek, Ignati, Stepan, Jan – de două ori, restul fiind Mieczyslaw, Boleslaw și Boguslaw.

În mintea nefericitei victime a infamului bibliotecar a început să scârțâie o rotiță.

— Citesc ce citesc, mărturisi el corespondentului de presă, cuvintele nu sunt grele: Mieczyslaw, Boguslav și nici să mă tai nu mai știu cine. Dar cum închid cartea, parcă toate-și iau zborul din căpățâna mea. Îmi amintesc un singur lucru: Madrian. Mă întreb: de unde și până unde Madrian? Pe pagina din stânga sunt doi Baranieczki. Un Adrian și un Marian. Numai că pe al meu îl cheamă Madrian.

Și ochii i se umplură de lacrimi.

Corespondentul de presă i-a smuls enciclopedia din mână și a pus capăt nemilosului experiment. Și i-a dat sfatul înțelept de a uita urgent tot ce a citit, apoi scris o glosă plină de fiere despre bibliotecarul cu pricina. În filipica sa a folosit, limitându-se strict la termenii cuprinși în amintita lucrare enciclopedică, expresii ca: stăncuță mahmură, năpârcă indolentă, adică, cu alte cuvinte, l-a asemuit buretelui șerpesc (Amanita muscaria L.).

SFÂRȘIT