Dramele Parisului-Mizeriile Londrei – vol.1,2,3,4

Partea întâi.

Hoața de copii.

Capitolul I.

Silueta neagră a penny-boatului se contura prin ceața roșiatică care plutea deasupra Tamisei.

Penny-boatul este un vapor care are ca preț de transport al călătorilor, după cum o indică și numele, un penny.

Cincizeci de vaporașe de soiul acesta brăzdează zilnic imensul fluviu Tamisa, în ale cărui valuri întunecate Londra își oglindește străzile.

Ca întotdeauna, penny-boatul era plin de lume; gentlemenii și elegantele lady stăteau din partea în spate, iar oamenii de rând în cea din față.

În această parte, bărbații și femeile priveau, unii cu milă, alții cu curiozitate, o femeie de vreo douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani, care ținea în brațe un copil de zece ani. Îmbrăcămintea lor era cât se poate de sărăcăcioasă.

Femeia purta o pălărie veche, un șal și mai vechi, ciorapi albaștri de lână și niște papuci rupți plini de praf. Se vedea bine că femeia făcuse un drum lung.

Copilul era și el foarte prost îmbrăcat. Pe cap avea o pălărie ponosită, în schimb părul său castaniu și creț era așa de frumos, încât te făcea să rămâi cu ochii fixați asupra lui.

Câțiva gentlemeni corect îmbrăcați se apropiaseră și ei de mulțime și împărtășeau aceeași naivă admirație pentru necunoscuta mamă și pentru copilașul ei.

De ce oare, amărâții aceștia atrăgeau atenția generală, pe puntea plină de lume?

Pentru că, sub zdrențele sale, mama era mai frumoasă decât cele mai frumoase lady care se plimbă dimineața în Hyde-Park în trăsuri elegante, trase de cai superbi. Niciodată un artist înamorat de un ideal n-ar fi putut să viseze o figură de copil mai plină de drăgălășenie, decât cea a copilului din brațele necunoscutei.

Mama avea fața albă, buzele roșii, ochii albaștri închis și părul de abanos.

Copilul avea un semn bizar: în mijlocul părului său castaniu, aproape negru, era o șuviță de păr roșu, foarte fină, care cobora până pe frunte.

Amândoi, mama și copilul, priveau plini de neliniște orașul, care se înălța imens de ambele părți ale râului, cu bisericile sale fără număr, cu gările sale gigantice, cu podurile sale monumentale și casele sale negre și afumate.

De unde, din ce loc veneau oamenii aceia? Nimeni nu știa.

Un vapor ieșea de la stația Greenwich, unde cei doi sosiseră pe jos.

Mama scoase suspinând dintr-o pungă uzată cele două monede pentru plata biletelor de îmbarcare.

Apoi se așeză pe punte, luându-și copilul în brațe. Mult timp stătuse fără să adreseze cuiva vreun cuvânt.

Dar, în cele din urmă, pe când, penny-boatul era aproape să ajungă la stația de docuri „Inbia”, tânăra femeie întrebă dacă orașul care se desfășura în fața ei era Londra.

— Da și nu, îi răspunse un om gras, cu părul roșu, un negustor de pește, care mergea până la London-Bridge. Asta depinde, scumpa mea doamnă, Londra e pretutindeni, și nu se sfârșește nicăieri. Unde mergi dumneata?

Tânăra femeie stătu un moment la îndoială.

— Mă duc, zise ea în sfârșit, într-un cartier unde se găsește o biserică numită Saint-Gilles, pe o stradă numită Lawrence.

— Foarte bine, răspunse scoțianul, eu știu unde vine Saint-Gilles. E o biserică catolică, nu-i așa?

— Da.

— Dumneata ești irlandeză?

— Da, răspunse tânăra femeie.

Negustorul de pește era un om de treabă, cam flecar de felul său. O femeie drăguță nu-i displăcea niciodată și, mai cu seamă, când nu era nevoit să respecte eticheta, era la largul său și devenea curtenitor.

— Ai destul drum de făcut, frumoasa mea doamnă, îi zise el. Vei coborî la stația Charing-Cross. De acolo o vei lua drept înainte. Lawrence e o stradă mică și e foarte departe. Biserica Saint-Gilles e o biserică sărmană, dar până acolo sunt numai străzi largi și frumoase. După ce vei străbate și Piccadilly, vei fi foarte aproape. Te duci, poate, la niște rude?

— Nu, eu nu cunosc pe nimeni la Londra, dar mi s-a spus că în Lawrence Street locuiește un irlandez cu numele de Patrik, care mă va găzdui pe mine și pe copilul meu.

— Mulți irlandezi se numesc Patrik, buna mea doamnă, răspunse negustorul de pește, și dacă nu mai cunoști și alte amănunte în privința lui riști să dormi la noapte sub cerul liber.