Fuga

PIESĂ ÎN PATRU ACTE

Spre țărmul nemuririi se-ndreaptă-al nostru drum, Spre golful ei senin și liniștit. Fugarule, e timpul să te oprești de-acum…

JUKOVSKI

Personajele:

SERAFIMA VLADIMIROVNA K0R2UHINA – o tânără doamn' din Petersburg.

SERGHEI PAVLOVICI GOLUBKOV – fiul unui profesor i (jeA. List din Petersburg.

AFRIKAN – arhiepiscop de Simferopol și Karasubazar, a^J. Păstorul distinsei oștiri și tot el chimistul MAHROV.

PAISIE – călugăr UN EGUMEN DECREPIT.

BAEV – comandant de regiment ta armata de cavalerie a lui Budionnâi.

UN CAVALERIST DE-AL LUI BUDIONNÂI GRIGORI LUKIANOVICI CEARNOTA – zaporojean de origine, cavalerist, general-maior în armata albilor.

BARABANCIKOVA – o doamnă care există exclusiv în imaginația generalului Cearnota.

LIUSKA – soția de campanie a generalului Cearnota KRAPILIN – ordonanța lui Cearnota, un om pe care 1-a dus la pierzanie propria-i elocință DE BRISARD – comandantul unui regiment de husari din armata albilor.

ROMAN VALERIANOVICI HLUDOV.

GOLOVAN – esaul, aghiotantul lui Hludov.

COMANDANTUL GĂRII.

ȘEFUL DE GARĂ.

NIKOLAEVNA – soția șefului de gară.

OLKA – fiica șefului de gară, 4 ani.

PARAMON 1LICI KORZUHIN – soțul Serafimei.

TIHI – șeful serviciului de contrainformații.

GURIN '} agent' ai serviciului de contrainformații.

COMANDANTUL SUPREM AL ALBILOR.

UN CĂPȘOR LA GHIȘEUL CASEI.

ARTUR ARTUROVICI – regele gândacilor.

UN INDIVID CU GAMBETĂ ȘI EPOLEȚI DE OFIȚ2R &

INTENDENȚĂ.

O TURCOAICĂ, MAMĂ IUBITOARE.

O PROSTITUATĂ SUPERBĂ.

UN GREC DONJUAN.

ANTOIN GRIȘCENKO – lacheul lui Korzuhin.

CĂLUGĂRLiOFIȚERI DE STAT-MAJOR ALBI, CAZACI Jjjț ESCORTA COMANDANTULUI SUPREM AL ARMAi*j ALBILOR, AGENȚI DE CONTRAINFORMAȚII, CAZ*;., IN BURCI CAUCAZIENE, MARINARI ENGLEZI, FBAl.

CEZI ȘI ITALIENI, BĂIEȚANDRI TURCI ȘI GRECI, CAPETE DE ARMENI ȘI GRECI LA FERESTRE, MULȚIME DIN CONSTANTINOPOL.

Visul întâi se petrece în Taurida de Nord în octombrie, anul 1920. Al doilea, al treilea și al patrulea vis se petrec la începutul lui noiembrie 1920, în Crimeea.

Al cincilea și al șaselea – la Constantinopol, în vara anului 1921.

Al șaptelea se petrece la Paris, în toamna anului 1921.

Al optuleaân toamna anului 1921, la Constantinopol.

I.

Actul întâi.

VISUL ÎNTÂI

…O mânăstire mi-apăru în vis…

Se aude un cor de călugări cânlind înăbușii Într-o subterană: „Sfinte părinte Nicolae, roagă-te Domnului pentru noi”. Beznă, apoi apare interiorul unei biserici de mânăstire, luminat cu zgârcenie de lumânărelele lipite la icoane. Lumina lor tremurătoare smulge din întuneric micul ghișeu unde se vând luminări, banca lată de lingă el, fereastra zăbrelită, chipul ciocolatiu al unui sfânt, aripile decolorate ale serafimilor, nimburile aurii. Afară e o seară deprimantă de octombrie, cu ploaie și ninsoare. Pe bancă, învelită cu lotul într-o cergă de cal, stă întinsă Barabancikova. Chimistul Mahrov, într-un cojoc de oaie, instalat incomod lingă fereastră, încearcă să distingă ceva prin ea… în jilțul înalt al egumenului stă Serafima, într-o haină de blană neagră. După expresia feței se poate deduce că îi e rău.

La picioarele Serafimei, pe o băncuță, lingă un geamantan, stă Golubkov, un tânăr cu înfățișare petersburghezâ, în palton negru și mănuși.

GOLUBKOV (atent la slujbă): Auziți Serafima Vladimirovna? Acum am înțeles, jos, au o subterană… Cât de ciudate sunt în fond toate astea! Știți, câteodată începe să mi se pară că visez, pe cuvântul meu! Iată c-a trecut deja o lună de când noi doi, Sera; fimă Vladimirovna, fugim prin sate și orașe, ș1 cu cât înaintăm mai mult, cu atât mai de neînțeles devine totul în jur… iată, vedeți, am nimerit și-ntr-o biserică! Și știți, când s-a întâmplat azi toată tărășenia asta, mi s-a făcut dor de Petersburg, zău așa! Mi-am amintit deodată atât de clar de lampa verde din cabinet…

SBRAFIMA Aceste stări sunt periculoase, Serghei Pavlovici. Feriți-vă de dor în timpul pribegiei. Nu era oare mai bine să fi rămas?

GOLUBKOV O nu, nu, cale de întoarcere nu mai există, fie ce-o fi! Și apoi, știți doar ca există o lumină care îmi înfrumusețează calea grea pe care am pornit… De când ne-am întâlnit întâmplător sub felinar, în vagonul acela de marfă… vă amintiți? … De fapt, nici n-a trecut prea mult timp, și totuși mi se pare că vă cunosc de atâta vreme! Dumneavoastră îmi ușurați acest zbor în negura toamnei, și voi fi mândru și fericit, odată ajunși în Crimeea, să vă predau soțului dumneavoastră. Și chiar de-mi va fi urât singur, mă voi bucura de bucuria dumneavoastră. Serafima își pune în tăcere mina pe umărul lui Golubkov. (Mlnglindu-i mâna.) Dar ia stați, nu cumva aveți febră?