Insula purpurie

Repetiție generală cu piesa cetățeanului Jules Verne în teatrul lui Ghennadi Panfilovici, cu muzică, erupția unui vulcan și marinari englezi

4 ACTE, CU PROLOG ȘI EPILOG.

Actul întii, al doilea și al patrulea se petrec pe o insulă pustie, actul al treilea în Europa, iar prologul, în teatrul lui Ghennadi Panfilovici.

Personajele:

GHENNADI PANFILOVICI, directorul teatrului, tot el lordul Bduard Glenarvan VASILI ARTUROVICI DIMOGAȚKI, tot el Jules Verne, tot el Kiri-Kuki, un vântură-lume aciuat la curte NIKANOR METIOLKIN, regizor secund, tot el – lacneu Paspartu, tot el ii pune samovarul lui Ghennadi Panfilovici, tot el este papagalul vorbitor.

JACQUES PAGANEL, membru al Societății de geografie LIDIA IVANNA, tot ea lady Glenarvan GATTERAS, căpitan BETSY, camerista lui lady Glenarvan SIZI-BUZI al II-lea, harap alb, cârmuitorul insulei LIKKI-TIKKI, conducător de oști, harap alb SUFLERUL LIKUI ISAICI, dirijor TOHONGA, un harap din gardă KAI-KUM, primul băștinaș pozitiv FARRA-TETE, al doilea^Mștinaș pozitiv MUZICANTUL cu trompeta SAVVA LUKICI GARDA DE HARAPI (negativă, dar care spre final se căiește), BĂȘTINAȘI și BĂȘTINAȘE ROȘII (pozitivi și în gloate imense), HAREMUL LUI SIZI-BUZI, MARINARI ENGLEZI, MUZICANȚI, ELEVII TEATRULUI, COAFORI și CROITORISe deschide o parte a cortinei și apare biroul și cabina de machiaj a lui Ghennadi Panfilovici. Masă de scris, afișe, oglindă. Ghennadi Panfilovici – roșcat, ras, cu multă experiență, stă la masă. E supărat. Undeva se aude o muzică plăcută, foarte ritmată, și voci înfundate, nefirești (se repetă scena balului).

Metiolkin atlmă In cer printre niște sfori încurcate și clntă: „Iubit-am eu și pllns-am eu, dar m-a distrus escrocul meu”. Ziua.

GHENNADI Metiolkin!

METIOLKIN (cade din cer în birou): Aici, Ghennadi Panfilâci. GHENNADI N-a venit? METIOLKIN Nu, Ghennadi Panfilâci. GHENNADI Da la el acasă ați trimis?

METIOLKIN De trei ori a fost curierul. Camera-i încuiată cu lacăt. A întrebat-o pe proprietăreasă când e de găsit și aia cică: „Vai, domnule, păi nu-l dibui nici cu câinii!” GHENNADI Scriitor! Ptiu, lua-l-ar dracu să-: ia!

METIOLKIN Să-l ia dracu, Ghennadi Panfilâci. GHENNADI Ce tot orăcăi ca un papagal? Dă-mi raportul! METIOLKIN Am înțeles. S-a rupt fundalul Măriei Stuart, Ghennadi Panfilâci. GHENNADI Că doar n-o să-ți repar eu fundalurile? Ce-mi vii cu fleacuri… Cârpiți-l. METIOLKIN E plin de găuri, Ghennadi Panfilâci. Dăunăzi, când l-au coborât, vedeai prin el mânuitorii de decoruri…

Sună telefonul.

GHENNADI Pune-i un petec. (La telefon.) Da. Teatrul. Nu dăm invitații. Cu tot respectul. (Pune receptorul.)

METIOLKIN GHENNADI

METIOLKIN GHENNADI

METIOLKIN GHENNADI

METIOLKIN GHENNADI

METIOLKIN GHENNADI

METIOLKIN

Ce oameni, domnule! Când se suie în tramvai doar nu se duc să-i ceară conductorului bilete de favoare, nu? Dar la teatru, nu știu de ce, consideră că e sfânta lor datorie să meargă pe gratis. Zi și tu dacă asta nu-i nesimțire! Curată nesimțire! Mai departe.

Niște bani, Ghennadi Panfilâci, pentru petec. Ard de nerăbdare să-ți dau. Cam cinci sute de ruble, nu? Cum i-am dat și pungașului ăluia!… Te duci și-ți tai o bucată… (Telefonul.) Da?… Nu dăm bilete de favoare. Da. (Pune receptor ui.) Ce țipi! Te duci… (Telefonul.) Nu dăm nimănui (Pune receptorul.) Pedeapsa lui Dumnezeu! Te duci deci, și iei fundalul… (Telefonul.) Ah, de-ai crăpa odată!… Cum? Nu dăm la nimeri!… Pardon… Evgheni Romualdovici! Nu v-am recunoscut vocea. Cum să nu… cu soția? Fermecător. La opt fără un sfert vă rog să poftiți la casă. Toate cele bune. (Pune receptorul.) Metiolkin, fii bun, spune-i casierului să-i oprească dracului ăstuia acvatic două locuri în loja a doua. Care drac, Ghennadi Panfilâci? Păi responsabilul cu conducta de apă. Am înțeles.

Prin urmare iei… Da-i mare gaura? Nicidecum, mică. Cam cinci-șase arșini. După părerea ta, una mare ar fi de vreo trei verste, nu? Sucit mai ești! (Gânditor.) Ioann cel Groaznic n-o să se mai joace… Deci uite ce-i-Te duci și tai din el o bucată potrivită. Ai înțeles? Înțeles. (Strigă.) Volodia! Iei o bucată din fundalul lui Ioann cel Groaznic și croiești din ea un petec pentru Măria Stuart!. N-o să mai jucăm Ioann cel Groaznic… L-au interzis… Or fi știind ei de ce… Ce treabă ai tu?… Telefonul. (ascultă): Nu, nu dau. (Pune receptorul.) Ce mai e?

GHENNADI

METIOLKIN Spuneți-le dumneavoastră elevilor, Ghennadi filâci, asta-i nesimțire curată. își șterg fețele c”l jabalele. GHENNADI Nu înțeleg nimic.

METIOLKIN GHENNADI

METIOLKIN GHENNADI

Le-am dat jabale pentru Prea multă minte strică*, iar ei le folosesc în loc de cârpe, la demachiat.

Ah, jabourile?! Bandiții! Bine, o să le spun. (Sună telefonul. Fără să ridice receptorul). Nu dăm bilete de favoare la nimeni. (Telefonul amuțește.) Du-te.

Am înțeles. (Iese.)