Jourdain cel scrantit

https://latimp.eu/?s=teatru+mihail+bulgakov teatru radiofonic

Personajele:

LOUIS BEJART – actor (! n piesă – JOURDAIN) HUBBRT – actor (în piesă – DOAMNA JOURDAIN) DOAMNA MOLIE EE – actriță (în piesă – LUCILE) LAGRANGE – actor (în piesă – CLEONTE) DOAMNA DE BRIE – actriță (în piesă – DORIMENE) LA THORILIERE – actor (în piesă – marchizul DORANTE) DOAMNA BEAUVAL – actriță (în piesă – NICOLE) COVIELLE – actor (în piesă – COVIELLE, valetul lui Cleonte) DOMNUL DE BRIE – actor (în piesă – MAESTRUL DE SCRIMĂ) DU CROISY – actor (în piesă – filosoful PANCRACE) PROFESORUL DE TEATRU ȘI MUZICĂ PROFESORUL DE DANS BIUNDAVOIN – valetul lui Moliere (în piesă – valetul lui Jourdain) CROITORUL NOTARUL DON JUAN, STATUIA COMANDORULUI DANSATORI, DANSATOARE, MUZICIENI, BUCĂTARI.

Acțiunea se petrece la Paris în anul 1670.

Actul întâi

BEJART

BRINDAVOIN BEJART

BRINDAVOIN BEJART

BRINDAVOIN BEJART

BRINDAVOIN BEJART

BRINDAVOIN BEJART (iese șchiopătând din deschizătura cortinei; poartă pelerină și pălărie, în mină are un felinar): Slavă cerului! Ziua s-a terminat și trebuie să recunosc, domnilor, că sunt frânt de oboseală. Și mă cam sâcâie și piciorul bolnav. Dar ia să vedem ce i-ar face bine piciorului meu. Un vinișor, un muscat, desigur. Și de unde poate fi luat acest vinișor? Licoarea cu pricina se află la cârciumioara din strada Hulubăria Veche. Să mergem deci la Hulu-băria Veche. (Pornește spe ieșire în sunetele stinse ale muzicii.) (în deschizătura cortinei, cu un felinar): Domnule Bejart, nu vă grăbiți așa, aveți o scrisorică. (se preface că nu aude și merge fredonând): La-la-la-la…

Ei, nu, domnule, opriți-vă, aveți o scrisoare. Ai? Cum? M-a strigat cineva? Nu, mi s-a părut. (Merge.) La-la-la-la…

Zău, domnule, lăsați-o baltă, nu vi s-a părut deloc, eu eram.

A, Brindavoin, dumneata ești? Nu te observasem defel. Cum stai cu sănătatea? Bine, zici? Păi, sunt încântat. Atunci, la revedere, Brindavoin, mă grăbesc.

Domnule, aveți o scrisoare. Ah, dragă Brindavoin, n-am nici un chef s-o desfac, deoarece știu oricum ce cuprinde. Dar mai e și un pachet.

Cu atât mai mult. In pachet sunt roluri, e clar, deoarece nu-i prima oară când văd roluri puse la pachet. Numai ele pot fi atât de neglijent legate cu sfoară. Și zău dacă n-aș fi fericit să mă spânzur cu această sfoară. Să amânăm deci, până mâine dimineață, deoarece noaptea e un sfetnic mai ^ decât seara, cum bine zic filosofii, plus că: nu zic; hop până n-ai sărit groapa… „BRINDAVOIN …da, domnule, toate astea-s foarte bune, și îmi place și mie să filosofez, dar acum, din păcate nu-i vreme de așa ceva, fiindcă domnul director vă roagă să vă ocupați numaidecât de această treabă.

BEJART Așa deci. Numaidecât! (Deschide scrisoarea.) Da, am presimțit-o, Brindavoin, adio Hulubărie Veche în seara asta. Ei, dragă Brindavoin, primește drept mulțumire pentru această scrisoare rolul lui Brindavoin.

BRINDAVOIN Doamne ferește, domnule, eu n-am jucat în viața mea pe scenă. BEJART Ți se va părea cu atât mai interesant.

BRINDAVOIN Domnule, dar vă rog, eu nu sunt actor, sunt doar valetul domnului director.

BEJART Păi asta și ai de jucat – un valet, mai ales că domnul Moliere pe dumneata te-a descris, asta-i limpede. Nu mă obosi, Brindavoin, strânge trupa.

Brindavoin dispare în deschizătura cortinei. Muzica încetează.

Chambord… O, sărmana mea fantezie, cât de mult îți lipsește muscatul. Ce grozav ar fi fost să sporo-văiesc acum cu prietenii în Hulubăria Veche. I-aș fi tras și-un barbut… Nu simt nici cea mai mică pornire de a mă arunca acum în brațele muzei. Ah, iată și cortina.

Cortina se deschide. Scena e în întuneric.

Lumină, Brindavoin, lumină! O, hău întunecat, ce de douăzeci de ani încoace mă înghiți seară de seară, nici astăzi nu mi-e dat să scap de tine. Hm…; Nu prea sunt în voce… O tu, izvor al disperării șj al inspirației… Ah, fir-ar să fie, mult am să mai aștept?

Se deschid trapele și din ele răsar personajele felinare.

HUBERT Ge-i, șchiopule?

BfiJART O piesă nouă. Mâine-i spectacolul la rege, la Chambord. Deci, Moliere e bolnav. Voi conduce eu repetiția. Vă rog să nu țipați toți deodată că n-aud nimic. Brindavoin, cheamă sufleurul! BRINDAVOIN E aici, domnule.

BfâJART Prin urmare, voi fi concis. Domnul Moliere e bolnav și eu voi juca rolul principal, pe Jourdain. Poanta e că am înnebunit.

HUBERT Am observat mai demult.

BEHubert! … Nu voiam să spun decât că eu, adică Jourdain, burghez parizian, și om bogat, m-am scrântit, fiindcă mi s-a năzărit că sunt un nobil de vază, asta-i tot. (Către doamna Moliere.) Lucile – fiica lui. Fermecătoare, cum de altfel sunteți și dumneavoastră în viață.

Doamna Moliere dispare. (Către Lagrange.) Cleonte – amorez! Lagrange dispare.

Doamna de Brie – Dorimene, marchiză, femeie vicleană și mincinoasă. Nici o legătură cu dumneavoastră cea din realitate.

Doamna de Brie dispare.

Domnul La Thoriliere – marchizul Dorante, un escroc. Ssuzați-mă.

Domnul La Thoriliere dispare.