Limbajul vorbirii

INTRODUCERE.

În zilele noastre, într-o singură săptămână avem, probabil, mai multe contacte personale cu necunoscuți, vecini, prieteni, membri ai familiei, copii, colegi de munca, decât aveau strămoșii noștri din evul mediu, în timpul întregii lor vieți. Pregătirea noastră pentru aceste Întâlniri este însă aproape similară cu a lor – practic, nulă.

De mici copii, adulții ne-au învățat să citim, să scriem, să facem adunări și scăderi. Deoarece ei ne corectau atunci când greșeam, am ajuns să stăpânim aceste deprinderi. Alta este situația în cazul deprinderii conversației. Am fost învățați cum să pronunțăm cuvintele și cum să înșirăm aceste cuvinte în propoziții, dar nimeni, niciodată, nu ne-a învățat cum sa comunicăm eficient cu ceilalți. Atunci când făceam greșeli, nu ni s-a arătat cum sa le îndreptăm, nici măcar nu ni s-a spus ca ar trebui sa corectam unele lucruri în această privință. Drept urmare, mulți dintre cei pe care i-am cunoscut nu ne-au arătat sentimente prietenești, pe care de fapt ar fi putut sa le aibă fata de noi, ba, dimpotrivă, au căutat compania altora. In afaceri, clienții sau asociații au preferat sa Încheie acorduri cu alte persoane, alături de care se simțeau mai bine.

Această experiență nu este neobișnuită. De fapt, ea reflectă o situație reală. Potrivit cercetătorilor în domeniul comunicării și al psihologiei, majoritatea oamenilor continuă să facă, de-a lungul vieții lor, multe din greșelile simple pe care le făceau și când erau copii. Foarte puțini dintre noi suntem în măsură să realizăm asemenea contacte cu ceilalți, încât să putem transforma simple cunoștințe în prietenii sau să punem căldură și suflet în relațiile de lungă durată.

Deși cercetările au identificat câteva deprinderi specifice, care sunt de o importanță vitală pentru eficiența personală, puțini oameni le dezvoltă plenar. Mai mult, s-a descoperit că aceste deprinderi pot fi însușite într-un timp relativ scurt. Din păcate, despre aceste descoperiri s-a scris numai în publicații academice, iar deprinderile respective sunt predate de un număr limitat de profesori. Această carte reprezintă o combinare a două cursuri menite să umple acest gol și să formeze deprinderi de conversație la oricine, într-un mod simplu și accesibil, în Statele Unite ale Americii, Alan Garner și-a elaborat cursul Să învățăm să conversăm!

— Pregătire în vederea unei mai depline reușite sociale, formând o întreagă rețea de instructori calificați, care, la rândul lor, învață azi zeci de mii de alte persoane.

În Australa, Allan Pease și-a dezvoltat cursul Tehnici și strategii pentru întâlnirile directe, pentru a-i învăța pe cei interesați cum să folosească în activitatea comercială, în negocieri și convorbiri deprinderile verbale și no-verbale.

După multe discuții și analize aceste cursuri au fost unificate și astfel a luat naștere prezenta carte. De obicei, un curs se desfășoară de-a lungul unui răstimp care poate varia de la câteva zile, la mai multe săptămâni, oferind participanților nenumărate ocazii de a exersa o serie de deprinderi și de a le integra în propriul fel de a fi, în vreme ce o carte poate fi lăsată de-o parte sau uitată. Așa cum lectura unei cărți despre practicarea schiului nu va reuși să facă din nimeni un schior mai înzestrat și nici parcurgerea unei cărți despre culturism nu va ameliora tonusul nostru muscular, nici simpla lectură a acestor pagini nu va aduce mari transformări în deprinderea noastră de a conversa. Va trebui să le citim și să revenim asupra lor cu tenacitate și să ne antrenăm cu stăruință și hotărâre. Vă sugerăm să nu citiți mai mult de un capitol o dată și să începeți să aplicați fiecare deprindere, îndată ce ați însușit-o.

Am scris această carte cu sentimentul unei mari bucurii și suntem convinși că și cititorul va fi entuziasmat când va constata vizibile ameliorări ale activității sale de zi cu zi, pe măsură ce, din punct de vedere social, devine tot mai eficient.

METALIMBAJUL SAU CUM SĂ CITIM PRINTRE RÂNDURI.

Allan Pease a oferit, prin cartea sa Limbajul trupului.

Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, un ghid practic pentru un domeniu relativ neexplorat: semnalele trupului și relația lor cu atitudinile oamenilor. El afirmă că cercetătorii sunt, în general, de acord asupra faptului că 60 până la 80 la sută din comunicarea directă se realizează prin canale non-verbale și numai restul prin cele verbale și vocale, în acest capitol vom analiza un domeniu aproape complet neglijat, cel al metalimbajului cuvintele și expresiile care pot releva adevăratele atitudini ale unei persoane. Ca și limbajul trupului, și metalimbajul poate trezi „sentimentul instinctiv”, „intuiția”, „cel de-al șaptelea simț”, „presimțirea” că vorbitorul nu spune ceea ce gândește. Deși metalimbajul constituie încă o zonă neclară a comunicării interpersonale, capitolul de față încearcă să simplifice multe din cuvintele, locuțiunile și expresiile de bază, pe care majoritatea dintre noi le folosim pentru a comunica un mesaj, dar, în același timp, evită o prezentare prea simplistă a unei zone atât de complexe. Majoritatea cuvintelor și expresiilor de care ne ocupăm aici sunt cunoscute și folosite de mulți dintre noi, dar puține metacuvinte – sau poate niciunul – sunt interpretate în mod conștient pentru a descoperi adevăratele lor semnificații.

Dicționarul Macquarie definește „metalimbajul” drept „un limbaj care codifică altfel ideile decât limbajul natural”. Cu alte cuvinte, este un limbaj ascuns în interiorul limbajului. Cu toții am stat la tejgheaua unui magazin universal așteptând să fim serviți, și am fost întâmpinați doar cu un „Doriți ceva?” din partea vânzătoarei, în metalimbaj aceasta se traduce: „E, oare, cu adevărat nevoie să mă deranjați chiar acum?” și acesta e și sentimentul pe care, subconștient, îl avem.

Reclamele de terenuri și imobile folosesc adesea metalimbajul pentru a prezenta proprietatea respectivă într-o lumină mai favorabilă. Iată câteva exemple, în paralel cu înțelesul lor real.

Iată un exemplu tipic: la un program radio ascultătorii sunt îndemnați să telefoneze și să discute cu realizatorul probleme personale sau de stringentă actualitate. Programul, difuzat duminică seara, este animat de un binecunoscut preot. De multe ori, adolescente care descoperă că sunt însărcinate și nu știu cine este tatăl copilului dau telefon pentru a cere un sfat. în loc să spună: „Sunt gravidă, ce trebuie să fac?”, conversația se desfășoară de obicei după următoarea schemă: înghesuită, neîncăpătoare Cartier ieftin și murdar, sub nivelul standard.

CÂTEVA CUVINTE CARE IRITĂ.

Iată câteva dintre cele mai iritante cuvinte și expresii: „Știți dumneavoastră”, „Cum să zic”, „Un fel de”. Aceste expresii insidioase sunt mai frecvente la membrii mai puțin cultivați ai societății, dar pot fi auzite și la multe emisiuni radio în direct cu publicul.

Foarte mic.

Situat undeva Departe de magazine și școli.

Proprietate cu aspect obișnuit.

Metalimbaj.

Cumpărați: ocazie unică.

Interesant.

Folosire optimă a spațiului Stil casă de țară Reședință cu multiple posibilități de dezvoltare Bine poziționat într-o zonă bună, liniștită.

Proprietate unică pe care toți o doresc.

Are un hol spațios, un livingroom încăpător, trei dormitoare și o bucătărie modem dotată.

Transport la ușă.

Fațadă luminoasă, însorită Dă spre o grădină care nu necesită multă întreținere Multe trăsături originale.

Ideală pentru oameni pricepuți care știu să facă reparații mărunte.

Are hol mic, un livingroom modest, trei dormitoare fără dulapuri în perete și o bucătărie proaspăt zugrăvită Mijloacele de transport opresc la doi metri de ușa de Ia intrare Orientată spre vest Nu are grădină Are toaleta în curte, la fel și spălătoria Repararea ei va costa o avere.

INTERLOCUTOAREA: Mă plimbam cu un băiat și acum sunt… știți dumneavoastră!

PREOTUL: Nu, nu știu.

INTERLOCUTOAREA: Păi, m-a invitat la el acasă și pe urmă m-a sărutat și pe urmă a… cum să zic… ei bine… știți dumneavoastră!

PREOTUL: Nu, nu știu. Ce s-a întâmplat de fapt?

INTERLOCUTOAREA: După ce m-a sărutat, vedeți, el a… cum să zic… știți dumneavoastră… și acum sunt… un fel de… cum se zice… știți… și nu prea știu ce să fac.

Interlocutoarea și-a terminat fraza cu o intonație urcătoare la cuvântul „fac”, lăsând ascultătorii să se gândească dacă pune o întrebare sau face o declarație, sau dacă a terminat într-adevăr ce avea de spus. Trebuie să recunoaștem că această formă degenerată de conversație este o excepție, mai degrabă decât o regulă și pune în evidență expresia „Știți dumneavoastră”, care denotă întotdeauna că cel care o folosește nu este sigur de ceea ce spune sau ezită, fapt ce-l determină adesea pe cel care ascultă să arate că a înțeles utilizând clișeul „da -da”.

„Știți dumneavoastră” devine enervant, deoarece este un fel de a spune: „Știu că nu mă exprim clar, dar sunteți destul de inteligent ca să înțelegeți ce vreau să spun”. Expresiile „Cum să zic” și „Un fel de” sunt o scuză față de faptul că vorbitorul nu găsește cuvântul potrivit.