Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale

Strategii de educație integrate

CUPRINS:

În loc de prefață.

Capitolul 1

Clarificări conceptuale. 11 „

Capitolul 2, Educația integrata – izvoare teoretice. 25 s”

Capitolul 3

Elemente privind managementul procesului de introducere pe scara larga a educației integrate. 37 „

Capitolul 4

O noua deschidere a școlii moderne – școala pentru diversitate. – *..:'*.. *: * 45 „

Capitolul 5

Politici educaționale de aplicare a educației integrate în alte țări; condiții și premise. 57

Capitolul 6

Modele și forme de realizare a educației integrate; exemplificări. 65

Capitolul 7

Experiențe și modalități de realizare a educației integrate în alte țări. 75

Capitolul 8

Pregătirea cadrelor didactice și a specialiștilor pentru educația integrata în unele țări europene. 83

Capitolul 9

Aspecte privind proiectarea unui curriculum „ * * în condițiile educației integrate.: – f. *.'.f. ă. 91

Capitolul 10

Posibile soluții privind integrarea școlara pentru principalele categorii de copii cu cerințe educative speciale.

Capitolul 11

Metode activ-participative aplicate în activitatea educativa a copiilor/ cu cerințe speciale integrați în școlile obișnuite; învățarea prin cooperare 113

Capitolul 12

Procesul de diagnostic și evaluare în cercurile educației integrate. *. – 123

Capitolul 13

Integrarea și reabilitarea copiilor cu deficiențe in/prin comunitate.

Capitolul 14

Terapia educaționala complexa și integrata a copiilor cu cerințe educative speciale *: *. * 139

În loc de prefață.

Problematica Educațieiă integrarea a devenit, cel putin în ultimul deceniu, un domeniu de investigație prioritar și pentru specialiștii din sistemul nostru de învățământ care ar putea oferi soluțiI viabile în contextul promovării unor politici EDUCAȚIONALE bazate pe valorificarea principiilor educației pentru toȚI și a normalizării vieții persoanelor cu cerințe speciale. Având în vedere aceasta perspectiva, putem ENUNȚA câteva argumente care ar putea să justifice demersul nostru pe linia promovării practicilor EDUCAȚIei integrate și în sistemul romanesc de ÎNVĂȚĂMÂNT. Astfel, plecând de la principiile acestui tip de educaȚIe, avem posibilitatea să intervenim pentru a modifica/ameliora unele reprezentări negative/defavorabile, existente în randul opiniei publice, despre copiii cu deficiențe sau cei cu dificultăți de ÎNVĂȚARE; se poate arata că și acești copii au aptitudini și capacități de ÎNVĂȚARE și instruire care trebuie să fie valorificate la maximum, iar ei, prin ceea ce fac sau prin ceea ce ar putea face, pot fi utili societății. De asemenea, avem posibilitatea de a apăra și susține dreptul acestor persoane la asistență și educație pe măsura potențialului de care dispun; consideram ca se impune rENUNȚArea la înrolarea acestor copii în sisteme omogene de învățământ care, prin specificul lor, ii marginalizează (sunt considerați mai slabi, inferiori copiilor din școlile obișnuite, ceea ce nu este intot-deauna adevărat și, în același timp, conduce la acțiuni de segregare nejustificata a elevilor în sistemul de învățământ, în funcție de gradul integrității anatomo-fiziologice sau psiho-fizice a acestora).

EDUCAȚIa integrata, prin scopul și conținutul ei, oferă cadrul necesar pentru materia-lizarea celor amintite anterior; de asemenea, oferă posibilitatea apropierii și deschiderii factorilor de decizie din comunitate către nevoile copiilor cu diferite tipuri de deficiente; este timpul ca printr-o serie de cercetări și activități de cercetare-acțiune să intervenim pe toate căile, astfel încât să formam la viitorii profesori și educatori imaginea reala a ceea ce înseamnă școala pentru toți si, în același timp, să convingem părinții și cadrele didactice din școlile de masa de necesitatea și avantajele integrării acestor copii (atunci când este posibil) în sistemul obișnuit de ÎNVĂȚĂMÂNT. în plus, ne-am propus să oferim și câteva eventuale direcții strategice în proiectarea unor activitaț de realizare a procesului didactic, având în vedere și posibilele limite ale acestui tip de educație, care țin de opiniile și atitudinile cadrelor didactice, părinților, membrilor comunității (in majoritate victime ale unor prejudecăți) sau carețin de particularitățile tipului și gradului de deficiență întâlnit la elevul cu cerințe speciale și care nu permit includerea lui efectiva la orele de clasa ori la alte ACTIVITĂȚI dintr-o școala obișnuita.

În unele lucrări se face distincȚie intre noȚiunea de integrare și cea de includere. în timp ce integrarea presupune focalizarea intervenției pe elev, examinarea elevului de către specialiști și acordarea unui diagnostic pe baza rezultatelor obținute, elaborarea unor programe de INTERVENȚIe individualizate și plasarea copilului în programe adecvate, includerea presupune focalizarea INTERVENȚIei pe clasa, examinarea elevului de către factorii implicați în procesul instructiv-educativ, colaborare în rezolvarea problemelor și crearea unui mediu adaptativ și de suport în clasa. Pe de alta parte, integrarea pune accentul pe cerințele copiilor, expertiza1 specializata, recuperarea copiilor, suport formal și INTERVENȚIe specializata, în timp ce includerea pune accentul pe drepturile tuturor copiilor, schimbarea școlii, suport informal și expertiza cadrelor didactice specializate, servicii de sprijin pentru toți copiii. Se observa ca aceste diferențieri nu sunt categorice, iar principalul criteriu de referință este cel social. Pornind de la aceste premise, în lucrarea de față nu am făcut o delimitare distinctă atunci când am vorbit de integrare sau de includere. Prin activitățile desfășurate într-o clasa/școala unde exista copii cu cerințe speciale avem de-a face, în același timp, atât cu fenomenul de integrare, cat și cu feno-menul de includere.

Decizia de integrare a unui copil cu cerințe educative speciale în învățământul de masa se ia pentru fiecare caz în parte în urma unei expertize complexe asupra copilului, a consultării factorilor direcți implicați în acest proces și a evaluării situațiilor de rise. Integrarea nu poate fi un proces impus de anumite interese personale (ale părinților, ale reprezentanților unor instituții etc.), de sentimente ori atitudini umanitare sau de politici educaționale și sociale cu caracter propagandistic; educația integrata este un act respon-sabil, asumat de personalul școlii, de comunitate, de familie și nu trebuie perceput ca un proces de, subminare” a școlilor obișnuite, ci ca un proces de normalizare a vieții persoanelor aflate în dificultate și ca o măsură de conștientizare a rolului de instituție publica a școlii, în care toți sunt îndrituiți să aibă acces în calitate de cetățeni cu drepturi egale ai comunității. Chiar și în aceste condiții partizanii învățământului elitist care nu agreează învățământul integral au libertatea promovării ideilor și practicilor lor deoarece învățământul deschis tuturor categoriilor de elevi nu afectează interesele și convingerile lor. învățământul elitist nu poate fi asimilat cu învățământul de masa; nu toți elevii au potențialul intelectual și disponibilitatea de a desfășura activități de învățare într-un ritm rapid și nici capacitatea de a procesa o cantitate mare de informații (mulți elevi adopta atitudini de respingere sau evitare a sarcinilor școlare care depășesc posibilitățile lor de ÎNVĂȚARE). Elevii cu un potențial intelectual și aptitudinal peste medie sunt la randul lor elevi cu cerințe educative speciale care au nevoie de un program individualizat. Prin urmare, școala ca instituție publica de formare și socializare a personalității umane trebuie să răspundă tuturor cerințelor fiecărui elev în parte, în funcție de posibilitățile și interesele sale fara a îngrădi dreptul de acces, în mod egal, a oricărei persoane la oferta școlii. Asumarea deciziei școlarizării copilului într-o forma de ÎNVĂȚĂMÂNT sau alta (specială sau obișnuita) aparține (de la caz la caz) în primul rand familiei, copilului și specialiștilor care evaluează și atribuie un anumit diagnostic copilului. Personalul din școlile publice oferă servicii educaționale care trebuie să răspundă cerințelor populației școlare. Pentru a avea succes și pentru a-și atinge scopul și obiectivele sale în raport cu cerințele vieții sociale, școala trebuie să ofere o paleta cat mai larga de servicii educaționale care să fie atractive și să satisfacă cerințele elevilor; în aceasta oferta se înscrie și educația integrata sub toate formele și modalitățile sale de realizare.

La nivelul politicilor educaționale, aplicarea programelor de educație integrata în școli trebuie perceputa ca o oportunitate de egalizare a șanselor de acces la educație pentru toți copiii, și nu ca o directiva impusa de instanțe superioare ale sistemului de învățământ. Din nefericire, o serie de observații efectuate în procesul de monitorizare a aplicării educației integrate în școlile noastre a demonstrat ca în foarte puține cazuri acest proces era perceput ca o măsură venita în sprijinul copiilor cu cerințe speciale. în cele mai multe cazuri, datorita lipsei de informare și necunoașterii specificului educației integrate, un număr mare de cadre didactice din învățământul obișnuit au perceput eronat procesul de integrare școlara și au manifestat o atitudine de respingere față de ideea colaborării cu elevii deficienți sau cu elevii care au o serie de dificultăți în învățare.