Pacatele tatalui

HARRY CLIFTON
1939-1941

1

— Numele meu este HARRY CLIFTON.

— Da, sigur, și eu sunt Babe Ruth, a spus detectivul Kolowski în timp ce-și aprindea o țigară.

— Nu, a zis Harry, nu înțelegeți, a fost o greșeală groaznică. Sunt Harry Clifton, un englez din Bristol. Am fost pe același vas cu Tom Bradshaw.

— Păstreaz-o pentru avocatul tău, a spus detectivul, suflând adânc și umplând mica celulă cu un nor de fum.

— Nu am niciun avocat, a protestat Harry.

— Dacă aș fi în locul tău, fiule, m-aș gândi că dacă l-aș avea de partea mea pe Sefton Jelks ar fi singura mea speranță.

— Cine este Sefton Jelks?

— Poate n-ai auzit de cel mai grozav avocat din New York, a spus detectivul, suflând alt norișor de fum, dar are întâlnire cu tine mâine-dimineață, la ora nouă și Jelks nu iese din biroul lui dacă nu a fost plătit în avans.

— Dar… a început Harry, în timp ce Kolowski bătea cu palma în ușa celulei.

— Deci, când Jelks apare mâine-dimineață, a continuat Kolowski, ignorând întreruperea lui Harry, ar fi bine să te prezinți cu o poveste mai convingătoare decât cea că au arestat pe cine nu trebuia. I-ai spus ofițerului de la Imigrări că ești Tom Bradshaw și, dacă asta a fost suficient de bine pentru el, va fi suficient și pentru judecător.

Ușa celulei s-a deschis, dar nu înainte ca detectivul să mai scoată un nor de fum care l-a făcut pe Harry să tușească. Kolowski a ieșit pe coridor fără să mai spună nimic și a trântit ușa după el. Harry s-a prăbușit pe priciul fixat de zid și și-a rezemat capul pe o pernă tare ca piatra. S-a uitat la tavan și a început să se gândească cum de ajunsese într-o celulă de închisoare în cealaltă parte a lumii, acuzat de crimă.

***

Ușa s-a deschis înainte ca lumina dimineții să-și croiască drum printre zăbrelele închisorii în celulă. În ciuda orei matinale, Harry era treaz.

Un gardian a intrat cu o tavă cu mâncare pe care Armata Salvării n-ar fi dat-o nici măcar unui vagabond lipsit de un sfanț. După ce a pus tava pe măsuța din lemn, a plecat fără să spună o vorbă.

Harry a luat o înghițitură de mâncare înainte de a începe să se învârtă prin celulă. Cu fiecare pas, era din ce în ce mai încrezător că, de îndată ce-i va explica domnului Jelks motivul pentru care își schimbase numele cu cel al lui Tom Bradshaw, problema va fi rezolvată. Desigur că îl aștepta deportarea în cel mai rău caz, dar cum dorise de la început să se întoarcă în Anglia și să intre în marină, asta nu-i deranja cu nimic planul inițial.

La ora 8:55 a.m., Harry s-a așezat pe marginea priciului, așteptând cu nerăbdare să apară Jelks. Ușa masivă din metal nu s-a deschis până la nouă fără douăsprezece minute. Harry a sărit în sus când un gardian al închisorii s-a dat deoparte ca să-i permită unui bărbat înalt, elegant, cu părul argintiu să intre. Harry s-a gândit că avea cam aceeași vârstă cu bunicul lui. Domnul Jelks purta un costum cu vestă dungat, albastru-închis, o cămașă albă și o cravată în dungi. Privirea obosită de pe fața lui dădea de înțeles că nu-l mai mira nimic.

— Bună dimineața, a zis el, zâmbindu-i ușor lui Harry. Mă cheamă Sefton Jelks. Sunt partener în firma Jelks, Myers și Abernathy, iar clienții mei, domnul și doamna Bradshaw, m-au rugat să vă reprezint la proces.

Harry i-a oferit lui Jelks singurul scaun din celulă, de parcă ar fi fost un vechi prieten care venise în vizită la Oxford să bea un ceai cu el. S-a aplecat pe prici și l-a urmărit pe avocat cum și-a deschis servieta, și-a scos o agendă galbenă și a pus-o pe masă.

— Poate ar fi bine pentru început să-mi spuneți cine sunteți, pentru că amândoi știm că nu sunteți locotenentul Bradshaw.

Chiar dacă avocatul a fost surprins de povestea lui Harry, nu a arătat-o. Ținându-și capul aplecat, scria întruna în carnet în timp ce Harry îi explica cum ajunsese să-și petreacă noaptea în închisoare. După ce a terminat, Harry a presupus că problema era rezolvată, pentru că avea un avocat vestit de partea lui – asta până ce a auzit prima întrebare a lui Jelks.

— Ați spus că i-ați scris mamei dumneavoastră în timp ce erați la bordul navei Kansas Star și i-ați explicat de ce ați luat identitatea lui Bradshaw?

— Da, domnule. Nu vreau ca mama să sufere fără motiv și să înțeleagă de ce am luat o astfel de hotărâre drastică.

— Da, înțeleg de ce v-ați gândit că schimbarea identității ar putea rezolva toate problemele dumneavoastră actuale, fără să vă dați seama că veți fi implicat în altele, mai grave, a spus Jelks. Următoarea lui întrebare l-a surprins pe Harry și mai mult. Vă amintiți conținutul scrisorii?

— Desigur. Am scris-o și am rescris-o de atâtea ori, încât aș putea s-o reproduc aproape cuvânt cu cuvânt.

— Atunci permiteți-mi să vă testez memoria, a spus Jelks și, fără un alt cuvânt, a rupt o foaie din agendă și i-a dat-o, împreună cu un stilou, lui Harry.

Harry a stat o vreme până ce și-a amintit cuvintele exact, înainte de a începe să redea scrisoarea:

Draga mea mamă,

Am făcut tot posibilul să primești această scrisoare înainte că cineva să-ți spună că am murit pe mare.

După cum se vede din data scrisorii, nu am murit când s-a scufundat Devonian, pe 4 septembrie. De fapt, am fost cules de pe mare de o navă americană și sunt cât se poate de viu. Totuși, s-a ivit o ocazie să-mi asum identitatea altcuiva și am făcut-o sperând că te va elibera și pe tine și familia Barrington de multele probleme pe care le-am cauzat fără să vreau de-a lungul anilor.

Este important să-ți dai seama că dragostea mea pentru Emma nu a scăzut deloc, departe de asta. Dar nu am dreptul să mă aștept ca ea să-și petreacă restul vieții agățându-se de speranța vană că în viitor voi fi capabil să dovedesc că Arthur Clifton și nu Hugo Barrington a fost tatăl meu. Așa, ea cel puțin va putea contempla un viitor în care să se lege de un alt bărbat. Îl invidiez pe acel om.

Am intenția să mă întorc în Anglia curând. Dacă vei primi scrisori de la un Tom Bradshaw, să știi că vor fi de fapt de la mine.

Vom lua legătura de îndată ce voi ajunge în Anglia, dar, între timp, trebuie să te rog să păstrezi acest secret la fel de bine cum l-ai păstrat și pe al tău atâția ani.

Fiul tău iubitor,

Harry