Alchimia sau căutarea perfecțiunii
Aa
CAPITOLUL VIII
Utilizarea energiilor
Tot ceea ce este necesar pentru a le face plăcere, pentru a-i amuza, pentru a-i distra se află la dispoziția oamenilor. Recunosc că este atrăgător, interesant, dar pentru mine nu este un motiv pentru ca eu să mă reped la ele, chiar din contră. În fața a tot ce mi se prezintă m-am obișnuit să-mi pun întrebarea: ”Cu ce contribuie aceasta la progresul meu spiritual?” Dacă văd că nu cu mare lucru, că va fi mai mult timp pierdut și energii risipite, nu mă opresc la acel lucru.
Ei da, așa este, viața are tot felul de tentații și dacă discipolul nu a învățat încă să se controleze suficient pentru a le rezista, el cade pradă lor, apoi regretă, pentru că simte că a slăbit, că s-a urâțit. Pentru majoritatea oamenilor, este de la sine înțeles să fii tentat și să cedezi tentațiilor; după unii, chiar pentru așa ceva te afli pe pământ. Dar să nu ne ocupăm de ceea ce face majoritatea, ci de ceea ce fac discipolii. Discipolul ar putea evita multe dintre erori, dacă înainte de a se lansa într-o aventură, și-ar spune: ”Făcând acest lucru, sau altul, îmi satisfac dorințele, dar care vor fi oare repercusiunile conduitei mele asupra mea și a celor din jurul meu?” Cel ce nu își pune aceste întrebări este apoi mirat de ceea ce i se întâmplă. Nu trebuie să se mire: ceea ce i se întâmplă era de prevăzut, consecințele sunt întotdeauna previzibile.
Veți spune: ”Dar nu este posibil să prevezi toate consecințele actelor tale.” Da, aveți dreptate, viața este bogată în evenimente de tot soiul, care se pot produce într-un mod cu totul neprevăzut pentru a schimba cursul lucrurilor. Cu excepția celor ce posedă facultatea de a se ridica până la planurile subtile pentru a cunoaște cu exactitate adevărul, este imposibil să prevezi totul. Dar în ceea ce privește esențialul, cu condiția să fii cinstit, sincer, el este ușor de prevăzut. Evident, dacă vrei să te legi la ochi, este cu totul altceva.
Deci, vă repet, în fața oricăror posibilități care vi se oferă, studiați bine situația și alegeți-o pe aceea care este cea mai benefică progresului vostru spiritual. Căci cunoașterea modului în care își cheltuiește energiile, în ce domeniu, pentru ce activități, este de o importanță absolută pentru evoluția fiecărei ființe. Aici, fiecare dintre noi este responsabil. Cerul nu ne-a dat viața pentru ca noi să o risipim; tot ceea ce facem se notează, se înscrie. Da, și în cartea naturii vii puteți citi aceasta: ”Fericiți cei care își consacră și își utilizează toate energiile fizice, afective și mentale pentru binele umanității, pentru Împărăția Domnului și pentru Dreptatea Sa.”
Dacă veți observa oamenii, veți vedea că ei niciodată nu se gândesc la această chintesență care le-a fost dată pentru a trăi, la cât este ea de prețioasă, cât o prețuiește Domnul, care este originea ei și câtă muncă a depus natura pentru a o pregăti și a ne-o distribui. De aici se vede că omul nu este evoluat, căci își cheltuiește toate forțele în accese de furie, în excese de sexualitate, în activități egoiste și criminale… Și iată cum forțele acestea, atât de prețioase, se risipesc pentru a alimenta Infernul. Dacă vă voi spune că oamenii sunt aceia care susțin Infernul, veți fi surprinși… și totuși, acesta este adevărul. Majoritatea oamenilor, prin ignoranța lor, nu fac decât să susțină, să mențină și să hrănească Infernul; ei sunt foarte instruiți în diferite domenii, dar n-au auzit vorbindu-se niciodată despre responsabilitatea lor în utilizarea energiilor lor și nu în universități vor afla aceste lucruri.
În calitate de discipol, prima voastră sarcină este să deveniți conștienți de modul în care vă cheltuiți forțele, pentru că ele v-au fost numărate, cântărite, măsurate. Dacă Cerul vede că voi le cheltuiți în acțiuni dăunătoare, el vă va închide robinetele. Va spune: ”Omul acesta este foarte periculos, trebuie legat!” Nu v-ați întrebat niciodată de ce unii oameni au devenit bețivi? Pentru că lumea invizibilă a vrut să îi lege. Dacă acei oameni ar dispune de toate facultățile lor, ei ar distruge lumea întreagă, utilizându-și energiile în activități distructive. În timp ce așa, alcoolul îi cloroformizează, îi abrutizează și ei ajung în imposibilitatea de a face un rău cuiva. Evident, acesta nu este cazul tuturor alcoolicilor; pentru unii există alte explicații.
Trebuie să fiți mereu conștienți de felul în care vă utilizați energiile, să vă întrebați în ce direcție le canalizați și în ce scop. Acesta este lucrul cel mai important.
În ziua de astăzi, a te revolta, de exemplu, a devenit o obișnuință, o modă. Se discută, se strigă, se fac manifestații, greve, se dau foc mașinilor, ș.a.m.d, toți se simt îndreptățiți în lupta lor împotriva patronilor sau a unui guvern pe care îl socotesc nedrept și crud. Eu sunt de acord că nici nedreptatea și nici cruzimea nu trebuie acceptate. Dar cum se face că toți acești revoltați nu și-au pus niciodată întrebarea dacă nu există cumva și un motiv de revoltă mai folositor? În loc să-și piardă timpul și energiile revoltându-se împotriva unei anumite situații, unei anumite persoane, sau a unui anume partid, de ce nu se revoltă mai întâi împotriva propriilor lor slăbiciuni, a propriei lor mediocrități, a propriei lor lene? Acela da, este într-adevăr un motiv de indignare, de dezgust, de furie și merită osteneala de a lupta. A! nu, nu, prostiile lor, viciile lor și le justifică, și le mângâie, și le hrănesc, dar față de ceilalți sunt necruțători!
Înainte de a vă revolta împotriva unuia sau altuia, ceea ce de multe ori nu servește la nimic, un adevărat discipol se revoltă împotriva tuturor entităților rele care s-au instalat în el… din vina lui, bineînțeles. El caută să le gonească pentru a se elibera. Dacă revolta există în univers, însemnează că ea are un rost. Da, dar oamenii nu au înțeles rolul revoltei: unde, când, cum și împotriva cui să se revolte… Trebuie să ne revoltăm, dar împotriva tuturor acelora care s-au instalat în noi sub formă de slăbiciuni și care ne înșeală, ne rod. Atunci, totul se va schimba. Câți nu sunt nenorociți, nemulțumiți pentru că sunt conștienți de defectele lor, de slăbiciunile lor!
Da, dar ei nu sunt încă suficient de revoltați pentru a ieși din această situație și ea continuă. Ei sunt nemulțumiți, bineînțeles, dar nu fac nimic pentru a îmbunătăți situația.
Încetați de a vă mai revolta împotriva soției, a soțului, a șefului și așa mai departe și revoltați-vă împotriva voastră înșivă. Veți spune: ”Da, dar dacă nu mă revolt împotriva celorlalți, ei vor continua să abuzeze”. Nu, nu ați înțeles nimic. Pentru ca ceilalți să-și schimbe comportamentul, nu trebuie să îi combateți; ei se vor schimba de la sine când vor simți că voi v-ați schimbat, că radiați, sunteți luminoși, inteligenți. Deci, revoltându-vă împotriva voastră înșivă îi veți învinge pe ceilalți, îi veți transforma. Eu am găsit acest mijloc. Altfel cum vreți să luptați împotriva atâtor dușmani?
Revoltați-vă împotriva voastră înșivă pentru a vă curăța, pentru că adevărații dușmani se află în voi. Nu îi căutați în afara voastră, ei se află înăuntru și . De exemplu, un om își propune: “De acum, am terminat cu femeile, mi-au adus prea multe nenorociri, prea multe supărări, dar dacă el nu s-a revoltat încă niciodată împotriva entităților din interiorul său, care îl îndeamnă mereu în aceiași direcție, iată că-l așteaptă noi necazuri. Și ce anume îi spun aceste entități: “Bineînțeles, toate femeile care le-ai întâlnit până acum au fost crude, necredincioase, dar cea care îți place acum îți va aduce bucuria, inspirația”, și bietul nenorocit este din nou prins în capcană.
Cum să vă fac să înțelegeți că sunteți sfătuiți de către dușmani camuflați care nu cer decât epuizarea voastră, ruina voastră? Și voi, fără ca să vă dați seama, îi mângâiați, îi legănați, îi hrăniți cu energiile voastre cele mai prețioase. Ei bine, a venit acum momentul să vă revoltați, începând prin a recunoaște că dușmanii voștri cei mai mari nu sunt în exteriorul vostru, ci în voi. Și atunci când veți izbuti să vă învingeți dușmanii interiori, veți ajunge să vă învingeți și dușmanii din afară, prin exemplul vostru, prin atitudinea voastră, prin vorbele, privirile și emanațiile voastre.
De ce oamenii nu au găsit încă aceste mijloace? Cuțitele, revolverele, bombele n-au rezolvat niciodată problemele. Ia gândiți-vă, oare de când se folosesc acestea s-au îmbunătățit cumva lucrurile cu adevărat? Începeți deci, prin a vă revolta împotriva voastră înșivă, și apoi. slavă Domnului, va fi întotdeauna suficientă vreme pentru a vă revolta împotriva celorlalți, dar prin măreția și atotputernicia dragostei.
Nu uitați niciodată că Cerul vă privește de sus și privește la tot ceea ce faceți cu toate bogățiile pe care vi le-a dăruit: le utilizați într-un scop pur egoist sau într-unul divin? Dacă v-ați pune foarte clar această problemă în fiecare zi, cât de multe lucruri ați putea îmbunătăți în voi înșivă! Bineînțeles că nu veți reuși imediat, dar veți învăța cel puțin să fiți conștienți. Altfel rămâneți supuși Karmei.
Atâta vreme cât nu v-ați luat conștient viața în mâini, pentru a reuși să acordați toate particulele ființei voastre cu vibrațiile divine, veți rămâne la bunul plac al forțelor oarbe ale naturii. Majoritatea oamenilor sunt în această situație, căci nu li s-a arătat importanța prelucrării interiorului lor. Dar să știți că, dacă vă opuneți Inteligenței cosmice ducând o viață contrară planurilor ei, vă veți dezagrega și veți sfârși prin a dispare. “Inteligența cosmică este foarte crudă, veți spune, dacă ea distruge făpturile ce i se opun”. În realitate, ea nu se ocupă deloc cu așa ceva. Ea n-a vrut să distrugă niciodată pe nimeni, dar dacă, din prostie sau din ignoranță vă izbiți de imensitatea ei, forțele împotriva cărora luptați sunt atât de puternice, încât este foarte natural să fiți dislocat.
Dacă un biet individ pornește singur împotriva unei armate întregi, el va fi repede anihilat. Dacă, izbindu-se de un geam, o insectă își sparge capul, ce vină are geamul? Omul acționează ca și insecta: se exersează să lupte împotriva legilor divine, împotriva splendorilor universului, îi face plăcere să se certe; dar îl așteaptă dezagregarea. Nu Dumnezeu este cel care îl va anihila, ci propria lui încăpățânare.
Un discipol caută întotdeauna să se acordeze întâi cu Inteligența cosmică și pentru aceasta, el începe prin a veghea la modul în care își utilizează energiile; asta trebuie să rețineți.
Dintre toate lucrurile pe care vi le spun, la unele trebuie să vă gândiți în fiecare zi, iar la altele, când circumstanțele v-o permit. Dar ceea ce vă spun astăzi, trebuie să aveți mereu în prezent în minte, căci eu nu voi fi mereu cu voi pentru ca să v-o repet. Puteți lăsa deoparte multe alte puncte, dar nu pe acesta. În fiecare zi vi se cere să fiți conștient, să vă dați seama în fiecare situație în ce mod vă folosiți energiile, cu atât mai mult cu cât puteți face aceasta oriunde vă aflați. Pe stradă, în metrou, la dentist, în bucătărie, puteți să aruncați o privire în voi înșivă și să vă întrebați: ”Ia să vedem, dacă mă angrenez în această activitate, sau în alta, ce am să cheltuiesc?… Oh, la la, voi fi obligat să pierd tot ce am pur și divin pentru a hrăni porcii. Atunci nu, nu mă angajez în această treabă, energiile mele nu sunt destinate să reînvie morții”. Ca și Iisus care spunea: ”Lăsați morții să îngroape morții și voi, cei vii, urmați-mă.” Vedeți, lucrul pentru care vă cheltuiți energiile este un punct esențial pentru evoluția voastră.