Ghid practic Învățături esențiale, meditații și exerciții

ÎNCEPEȚI PRIN A VĂ ASCULTA VOCEA INTERIOARĂ cât de des puteți. Acordați atenție în mod special tiparelor repetitive de gândire, acelor benzi de magnetofon care se tot repetă în capul dumneavoastră probabil de ani întregi.

La acest lucru mă refer când vorbesc despre „observarea gânditorului”. Un alt mod de a o spune este: Ascultați vocea din capul dumneavoastră, fiți acolo ca martor prezent.

Când ascultați acea voce ascultați-o în mod imparțial. Ceea ce înseamnă că nu o judecați. Nu judecați și nu condamnați ce auziți, pentru că aceasta ar însemna că aceeași voce a intrat din nou, pe ușa din spate. Și curând veți înțelege: Există vocea, iar eu sunt aici, ascultând-o, observând-o. Conștientizarea sentimentului de eu sunt, acest sentiment al propriei prezențe, nu este un gând. El izvorăște de dincolo de minte.

Și astfel, atunci când ascultați un gând, nu sunteți conștient numai de gând, ci și de propria prezență ca martor al gândului. Așa apare o nouă dimensiune a conștiinței.

ÎN TIMP CE VĂ ASCULTAȚI GÂNDUL, simțiți o prezență conștientă – sinele dumeavoastră profund – ca și cum s-ar afla în spatele sau dedesuptul gândului. Atunci gândul își pierde puterea asupra dumneavoastră și își pierde cu repeziciune din intensitate, pentru că nu îl mai încărcați cu energie prin identificarea cu el. Acesta este începutul sfârșitului gândirii voluntare și compulsive.

Când un gând cedează, veți simți o discontinuitate în fluxul mental – un hiat al nonminții. La început aceste întreruperi vor fi de scurtă durată, poate de câteva secunde, dar treptat vor deveni mai lungi. Când apar astfel de întreruperi, veți simți o anumită liniște și pace interioară. Acesta este începutul stării naturale de trăire a unității cu Ființa, sentiment ce este adesea ascuns de către minte.

Prin exercițiu acest sentiment de liniște și pace devine mai adânc. De fapt, profunzimea lui nu are limite. Veți simți de asemenea cum un sentiment subtil de bucurie va invadează, izvorând din interior: bucuria Ființei.

În această stare de conectare interioară sunteți mult mai alert, mult mai treaz decât în starea de identificare cu mintea. Sunteți pe deplin prezent. Acest lucru mărește și frecvența vibrației câmpului energetic care dă viață corpului fizic.

Pe măsură ce pătrundeți mai adânc în această dimensiune a nonminții, cum i se spune uneori în Orient, atingeți starea de conștiință pură. În această stare vă simțiți propria prezență cu o asemenea intensitate și bucurie, încât orice gând, orice emoție, trupul fizic precum și întreaga lume exterioară devin relativ lipsite de importanță comparativ cu trăirea. Și totuși nu este o stare egoistă, ci chiar opusul ei. Va duce dincolo de ceea ce până acum ați considerat a fi „propriul sine”. Această prezența este, în esență, ceea ce sunteți și, în același timp, inimaginabil mai mult.

ÎN LOC SĂ „OBSERVAȚI GÂNDITORUL”, puteți crea un hiat în fluxul mental îndreptându-vă pur și simplu întreaga atenție asupra clipei Acum. Deveniți intens conștient de momentul prezent.

Acesta este un lucru care aduce o adâncă satisfacție. În acest fel retrageți conștiința din activitatea minții și creați un interval al nonminții în care sunteți extrem de alert și conștient, dar fără a gândi. Aceasta este esența meditației.

ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI puteți exersa prin a va opri asupra oricărei activități de rutină, care de obicei înseamnă doar un mod de a atinge un scop și de a-i acorda întreaga dumeavoastră atenție, astfel încât activitatea însăși să devină scopul. De exemplu, de fiecare dată când urcați sau coborâți scările, acasă sau la locul de muncă, observați îndeaproape fiecare pas, fiecare mișcare, chiar și propria respirație. Fiți total prezent.

Sau când vă spălați pe mâini, fiți atent la toate percepțiile senzoriale asociate acestei activități: sunetul apei și felul în care o simțiți, mișcările mâinilor, mirosul săpunului s.a.m.d.

Sau atunci când urcați în mașină, după ce ați închis portiera, opriți-vă pentru câteva secunde și observați-vă respirația. Conștientizați senzația calmă, dar intensă, de prezență.

Există un criteriu sigur în funcție de care vă puteți măsura succesul în această practică: gradul de pace interioară.

Singurul pas esențial al călătoriei dumneavoastră spre iluminare este acesta: Învățați să nu vă mai identificați cu mintea dumneavoastră. De fiecare dată când creați o pauză în fluxul mental, lumina conștiinței devine mai puternică.

Într-o zi s-ar putea să vă treziți zâmbindu-i vocii din capul dumneavoastră, așa cum zâmbiți la poznele unui copil. Ceea ce înseamnă că nu va mai luați atât de în serios conținutul minții, pentru că sentimental dumneavoastră de sine nu mai depinde de acesta.

Iluminarea: depășirea gândului.

Odată cu maturizarea, va formați o imagine mentală despre cine sunteți, bazată pe condiționarea dumneavoastră personală și culturală. Putem numi această identitate fantomatică „ego”. El constă în activitatea minții și poate fi perpetuat numai printr-o gândire continuă. Termenul ego are semnificații diferite pentru diferiți oameni, dar, în sensul în care îl folosesc eu aici, înseamnă un sine fals creat de identificarea inconștientă cu mintea.

Pentru ego, momentul prezent abia dacă există. Numai trecutul și viitorul sunt considerate importante. Aceasta inversare totală a adevărului este responsabilă pentru disfuncționalitatea minții sub influența sinelui fals. Sinele fals este mereu preocupat de menținerea în viață a trecutului, căci cine mai sunteți fără trecut? Se proiectează necontenit în viitor, pentru a-și asigura o continuă supraviețuire și a căuta acolo o anumită eliberare sau împlinire. Și spune: „Într-o zi, când se a întâmplă cutare lucru, îmi va fi bine, voi fi fericit și împăcat.”

Chiar și în cazul în care egoul pare a fi preocupat de prezent, ceea ce percepe nu este prezentul – are o percepție absolut falsă, pentru care îl privește prin ochii trecutului. Sau reduce prezentul la un mod de a atinge un scop, un scop care se afla întotdeauna într-un viitor proiectat de minte. Observați-vă mintea și veți vedea că așa funcționează.

Momentul prezent deține cheia eliberării. Dar nu puteți găsi momentul prezent atâta timp cât sunteți chiar mintea dumneavoastră.

Iluminarea înseamnă depășirea gândului. În starea de iluminare, gândirea e în continuare folosită atunci când este necesară, dar cu mult mai multă atenție și într-un mod mult mai eficient decât înainte. O folosiți în cea mai mare parte în scopuri practice, dar sunteți liberi de dialogul intern involuntar și aveți liniște interioară.

Când vă folosiți mintea, și mai ales atunci când e nevoie de o soluție creativă, alternați la fiecare câteva minute gândirea cu liniștea, activitatea mentală cu tăcerea minții. Tăcerea minții este conștiința fără gând. Numai în acest fel este posibilă gândirea creativă, pentru că doar așa are gândul putere reală. Gândul singur, lipsit de concentrarea la dimensiunea vastă a conștiinței, devine repede sterp, nebunesc, distructiv.

Emoția: Reacția corpului la activitatea minții.

Mintea, în sensul în care folosesc eu acest cuvânt, nu se referă numai la gând. Ea include și emoțiile, precum și toate tiparele mental-emoționale de reacție inconștiență. Emoția apare în locul unde mintea și corpul se întâlnesc. Este reacția corpului la activitatea mentală sau, am mai putea spune, o reflectare a minții în corp.

Cu cât vă identificați mai mult cu gândirea, cu preferințele și aversiunile, cu judecățile și interpretările dumneavoastră – cu alte cuvinte, cu cât sunteți mai puțin prezent ca și conștiință-martor – cu atât mai puternică va fi încărcătura emoțională, indiferent dacă sunteți sau nu conștient de aceasta. Dacă nu vă puteți simți emoțiile, dacă sunteți rupt de ele, le veți trăi până la urmă la nivel pur fizic, ca pe o problemă fizică sau ca pe un simptom.

DACĂ AVEȚI DIFICULTĂȚI ÎN A VĂ SIMȚI EMOȚIILE, începeți prin a va concentra atenția asupra câmpului energetic intern al corpului dumneavoastră. Simțiți-vă corpul din interior. În acest fel veți intra în contact cu emoțiile dumneavoastră.

Dacă doriți cu adevărat să vă cunoașteți mintea, corpul vă va oferi întotdeauna o reflectare corectă, așa că observați-vă emoția sau, mai degrabă, simțiți-o în corp. Dacă între minte și emoție există un aparent conflict, gândul este minciună, iar emoția adevărul. Nu este adevărul ultim despre cine sunteți, ci adevărul relativ despre starea minții dumneavoastră în momentul respectiv.

Poate că nu veți putea conștientiza sub forma gândurilor activitatea mentală inconștientă, dar ea a fi mereu reflectată în corp sub forma unei emoții, iar de emoție puteți deveni conștient.

Observarea unei emoții în acest mod este, în esență, același lucru cu ascultarea sau observarea gândului, așa cum am arătat mai devreme. Singura diferență este că, pe când gândul se afla în minte, emoția are o puternică componentă fizică și va fi simțită în primul rând în corp. Puteți atunci permite emoției să existe, fără a fi însă controlat de ea. Nu mai sunteți emoția, sunteți martorul, prezența observatoare.

Dacă puneți acest exercițiu în practică, tot ceea ce este inconștient în dumneavoastră va fi adus în lumina conștiinței.

OBIȘNUIȚI-VĂ SĂ VĂ ÎNTREBAȚI: Ce se întâmplă în mine în acest moment? Întrebarea vă va indica direcția corectă. Dar nu analizați, observați numai. Concentrați-vă atenția spre interior. Simțiți energia emoției.

Dacă nu există nici o emoție, îndreptați-vă atenția mai adânc în câmpul energetic interior al corpului dumneavoastră. Este poarta către Ființă.