Ghid practic Învățături esențiale, meditații și exerciții
Aa
CAPITOLUL 4
Dizolvarea stării de inconștiență.
Este esențial să aduceți mai multă conștiință în viața dumneavoastră în situații obișnuite, când totul merge relativ bine. În acest fel, prezența dumneavoastră crește în intensitate. Ea generează în dumneavoastră și în jur un câmp energetic cu o înaltă frecvență de vibrație. În acest câmp nu pot pătrunde și nu pot supraviețui nici inconștiența, nici negativismul, nici disonanța sau violența, așa cum nici întunericul nu poate supraviețui în prezența luminii.
După ce învățați să fiți martorul propriilor gânduri și emoții, lucru care reprezintă un aspect esențial al stării de prezență, veți fi surprins când veți conștientiza pentru întâia dată fundalul „static” al stării obișnuite de inconștiență și vă veți da seama cât de rar v-ați simțit cu adevărat împăcat, dacă ați simțit aceasta vreodată.
La nivelul gândirii, veți descoperi o puternică rezistență sub formă de critici, nemulțumiri și proiecții mentale care vă îndepărtează de momentul prezent. La nivel emoțional, va exista un curent subteran de disconfort, încordare, plictiseală sau nervozitate. Ambele sunt aspecte ale modului obișnuit de rezistență a minții.
OBSERVAȚI MULTIPLELE CĂI PRIN CARE DISCONFORTUL, nemulțumirea și tensiunea sunt cauzate de critici inutile, prin prezența față de situația prezentă și prin negarea clipei Acum.
Orice conținut inconștient se dizolvă când asupra sa se revarsă lumina conștiinței.
De în îndată ce știți cum să dizolvați inconștiența obișnuită, lumina prezenței dumneavoastră va străluci puternic și vă va fi mult mai ușor să faceți față inconștienței adânci ori de câte ori îi veți simți atracția gravitațională. Însă este posibil ca la început să nu puteți detecta cu ușurință inconștiența obișnuită, pentru că este atât de normală.
OBIȘNUIȚI-VĂ SĂ VĂ URMĂRIȚI STAREA MENTALĂ și emoțională prin observare de sine.
„Sunt destins în acest moment?” este o întrebare bună, pe care v-o puteți pune în mod frecvent.
Sau puteți întreba: „Ce se întâmplă în mine în mine în acest moment?”
Fiți măcar la fel de interesat de ce se petrece în interiorul dumneavoastră precum sunteți de ceea ce se întâmplă în exterior. Dacă interiorul este în ordine, situația exterioară se așază de la sine. Realitatea principală este cea interioară, cea exterioară având o importanță secundară.
DAR NU RĂSPUNDEȚI ACESTOR ÎNTREBĂRI IMEDIAT. Îndreptați-vă atenția spre interior. Priviți înăuntru.
Ce fel de gânduri produce mintea dumneavoastră?
Ce simțiți?
Îndreptați-vă atenția în interiorul corpului dumneavoastră. Simțiți vreo urmă de încordare?
De îndată ce descoperiți că există chiar și un nivel minim de disconfort, în fundalul static, încercați să aflați în ce mod evitați, opuneți rezistență sau negați viața – prin negarea clipei Acum.
Există multiple căi prin care oamenii opun în mod inconștient rezistență momentului prezent. Prin exercițiu, puterea de observare de sine sau de evaluare a stării interioare se intensifică.
Oriunde v-ați afla, fiți pe deplin prezent.
Sunteți stresat? Sunteți atât de ocupat să ajungeți în viitor încât prezentul se reduce la un mijloc de a atinge un scop? Stresul este provocat de faptul că vă aflați „aici” și doriți să fiți „acolo” sau de faptul că trăiți în prezent și vă doriți să vă aflați în viitor. Este o scindare care va sfâșie.
Trecutul va acaparează o mare parte din atenție? Vorbiți frecvent despre trecut și vă gândiți adesea la el în mod pozitiv sau negativ? Vă gândiți la lucrurile extraordinare pe care le-ați realizat, la aventurile și experiențele dumneavoastră, sau la rolul de victima și la toate lucrurile îngrozitoare pe care vi le-au făcut alții sau pe care le-ați făcut dumneavoastră altuia?
Procesul dumneavoastră mental creează sentimente de vinovăție, de mândrie, resentimente, furie, regrete ori autocompătimire? Atunci nu numai că reînnoiți un fals sentiment de sine, ci ajutați și la accelerarea procesului de îmbătrânire a corpului prin acumularea trecutului în psihicul dumneavoastră. Convingeți-vă singur de acest lucru observându-i pe cei din jurul dumneavoastră care au tendința să trăiască în trecut.
LĂSAȚI TRECUTUL SĂ MOARĂ ÎN FIECARE CLIPĂ. Nu aveți nevoie de el. Faceți referire la trecut numai atunci când acest lucru este absolut relevant pentru situația prezentă. Simțiți puterea acestui moment și plinătatea Ființei. Simțiți propria prezență.
Sunteți îngrijorat? Vă preocupă multe întrebări de genul „Și dacă…?” V-ați identificat cu mintea dumneavoastră, care se proiectează într-o situație imaginară din viitor și creează frică. Nu există nici o posibilitate de a face față unei astfel de situații, pentru că situația în sine nu există. Este o fantomă mentală.
Puteți opri această nebunie care macină sănătatea și viața prin simpla recunoaștere a momentului prezent.
CONȘTIENTIZAȚI-VĂ RESPIRAȚIA. Simțiți aerul intrând și ieșind din corp. Simțiți câmpul energetic interior. În viața reală – spre deosebire de proiecțiile mentale imaginare- singurul lucru căruia vă trebui vreodată să-i faceți față este acest moment.
Întrebați-vă ce „problema” aveți acum, nu anul viitor, mâine sau peste cinci minute. Ce nu este în regulă cu acest moment?
Puteți face față întotdeauna clipei prezente, dar nu puteți niciodată face fața viitorului – și nici nu este nevoie să puteți. Răspunsul, puterea, acțiunea corectă sau resursele necesare vor fi prezente atunci când veți avea nevoie de ele, nu înainte și nici după aceea.
Formează așteptarea o stare obișnuită? Cât timp din viața petreceți așteptând? Ceea ce eu numesc „așteptare la scară redusă” este, de exemplu, așteptarea la coadă la oficiul poștal, într-un blocaj în trafic, la aeroport sau așteptarea cuiva, a terminării lucrului s.a.m.d. „Așteptarea la scară largă” este așteptarea următoarei vacanțe, a unei slujbe mai bune, a momentului în care copiii vor fi mari, a unei relații cu adevărat importante, a succesului, a acumulării de bani, sau a momentului când voi deveni cineva important sau voi atinge iluminarea. Nu este un lucru neobișnuit ca oamenii să aștepte întreaga lor viața înainte să înceapă să trăiască.
Așteptarea este o stare mentală. În principiu, ea înseamnă că vă doriți viitorul; nu vă doriți prezentul. Nu vă doriți ce aveți și vă doriți ceea ce nu aveți. Cu fiecare tip de așteptare, creați în mod inconștient un conflict interior între viața de aici și acum, unde nu doriți să vă aflați, și viitorul proiectat, acolo unde vă doriți să fiți. Acest lucru reduce într-o foarte mare măsură calitatea vieții, făcându-vă să pierdeți prezentul.
De exemplu, mulți oameni așteaptă prosperitatea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectați, recunoașteți și acceptați pe deplin realitatea dumneavoastră prezentă – locul în care vă aflați, cine sunteți, ce faceți în acest moment – când acceptați în totalitate ceea ce aveți, atunci sunteți recunoscător pentru ce aveți, recunoscător pentru ceea ce este, recunoscător pentru Ființă. Adevărata prosperitate este recunoștința pentru momentul prezent și pentru plinătatea vieții din momentul prezent. Nu poate veni în viitor. Apoi, în timp, acea prosperitate se va manifesta pentru dumneavoastră în diferite moduri.
Dacă nu sunteți mulțumit cu ceea ce aveți sau sunteți chiar frustrat și nervos în legătură cu lipsurile prezente, acest lucru vă poate motiva să deveniți bogat, dar, chiar dacă veți câștiga milioane, veți continua să simțiți condiția stării interioare de lipsa și, în adâncul dumneavoastră, veți continua să vă simțiți neîmplinit. Veți avea poate nenumărate experiențe interesante care pot fi cumpărate cu bani, dar experiențele vin și pleacă și va lăsa cu un sentiment de gol interior și cu nevoia de viitoare experiențe fizice sau de natură psihologică. Nu veți fi ancorat în Ființă pentru că în acest fel să simțiți acum plenitudinea vieții, care este singura prosperitate adevărată.
RENUNȚAȚI LA AȘTEPTARE CA STARE MENTALĂ. Când va surprindeți alunecând în așteptare… ieșiți repede din ea. Intrați în momentul prezent. Fiți, pur și simplu, și bucurați-vă de sentimentul vieții. Când sunteți prezent, nu este niciodată nevoie să așteptați ceva.
Așa că data viitoare când cineva vă va spune: „Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați”, îi puteți răspunde: „Nu face nimic, n-am așteptat. Am stat aici și m-am simțit bine, trăind bucuria de a fi eu însumi.”
Acestea sunt numai câteva din strategiile mentale obișnuite prin care se neagă momentul prezent, care fac parte din starea obișnuită de inconștiență. Pot fi trecute atât de ușor cu vederea pentru că fac atât de mult parte din viața obișnuită: fundalul static al nemulțumirii perpetue. Dar, cu cât va urmăriți mai mult starea mental-emoțională, cu atât mai ușor vă va fi să descoperiți când v-ați lăsat din nou prins de trecut sau viitor, adică ați devenit inconștient, și vă treziți din visul timpului prezent.
Dar aveți grijă: sinele fals, nefericit, bazat pe identificarea cu mintea, trăiește în timp. Știe că momentul prezent înseamnă propria lui moarte și se simte foarte amenințat de acesta. Va face tot ce va putea pentru a vă scoate din prezent. Va încerca să vă țină prins în timp.
Într-un anume sens, starea de prezență poate fi comparată cu așteptarea. Este o așteptare diferită calitativ, care presupune atenția dumneavoastră totală. În orice clipă se poate întâmpla ceva, și dacă nu sunteți absolut treaz, absolut tăcut, veți pierde momentul. În starea aceasta, toată atenția vă este prezentă în clipa Acum. Nu mai există loc pentru visare cu ochii deschiși, gândire, amintire, anticipare. În ea nu există încordare, nici frică, ci doar prezența alertă. Sunteți prezent cu întreaga Ființă, cu fiecare celulă a corpului dumneavoastră.
În această stare, acel „dumneavoastră” care are un trecut și viitor – personalitatea, dacă doriți – aproape nu mai există. Și totuși, nimic de valoare nu s-a pierdut. Sunteți în esență în continuare dumneavoastră. De fapt, sunteți mai mult decât ați fost vreodată, sau, mai degrabă, numai acum sunteți cu adevărat cine sunteți de fapt.
Trecutul nu poate supraviețui dacă sunteți prezent.
Dacă aveți nevoie să aflați lucruri despre trecutul inconștient care trăiește încă în dumneavoastră, acestea vor fi aduse la lumina de către obstacolele pe care le întâlniți în prezent. Dacă săpați în trecut, acesta va deveni o prăpastie fără fund: întotdeauna va mai exista ceva de descoperit. Poate credeți că aveți nevoie de mai mult timp pentru a înțelege trecutul sau pentru a vă elibera de el, cu alte cuvinte, că viitorul vă va elibera până la urmă de trecut. Aceasta este o iluzie. Numai prezentul vă poate elibera de trecut. Mai mult timp nu vă poate elibera de timp.
Accedeți la puterea clipei Acum. Aceasta este cheia. Puterea clipei Acum este puterea propriei dumneavoastră prezențe, conștiința dumneavoastră eliberată de formele gândirii. Așa că abordați trecutul la nivelul prezentului. Cu cât acordați mai multă atenție trecutului, cu atât îl alimentați mai mult cu energie și este cu atât mai probabil că vă veți identifica cu el.
Nu mă înțelegeți greșit: atenția este esențială, dar nu față de trecut ca trecut. Acordați atenție prezentului; acordați atenție comportamentului, reacțiilor dumneavoastră, dispozițiilor, gândurilor, emoțiilor, fricilor și dorințelor așa cum apar ele în prezent. Acestea sunt trecutul din dumneavoastră. Dacă puteți fi suficient de prezent pentru a observa toate aceste lucruri, nu în mod critic sau analitic, ci fără a judeca, atunci înfruntați trecutul și îl dizolvați prin puterea prezenței dumneavoastră.
Nu vă puteți regăsi întorcându-vă în trecut. Va regăsiți numai revenind în prezent.