Ghid practic Învățături esențiale, meditații și exerciții

CAPITOLUL 7

De la relații de dependență la relații iluminate.

Relații de dragoste/ură.

Atât timp cât nu aveți acces la frecventa conștientizată a prezenței, și dacă nu veți accede la ea, toate relațiile, îndeosebi cele intime sunt profund defectuoase și, în ultimă instanță, disfuncționale. Ele pot părea perfecte pentru un timp, ca atunci când sunteți „îndrăgostit”, dar în mod invariabil această perfecțiune aparentă este distrusă atunci când certurile, conflictele, nemulțumirea, violența emoțională sau chiar fizică apar din ce în ce mai frecvent.

Se pare că cele mai multe „relații de dragoste” devin în scurt timp relații de dragoste/ură. Dragostea se poate transforma instantaneu într-un atac violent, în sentimente de ostilitate sau în dispariția totală a afecțiunii. Acest lucru este considerat normal.

Dacă în relațiile dumneavoastră trăiți experiența dragostei, dar și opusul ei – atac, violenta emoțională s.a.m.d. – atunci este foarte probabil să confundați atașamentul sinelui fals și dependența cu dragostea. Nu este posibil să vă iubiți acum partenerul, pentru ca o clipă mai târziu să-l atacați. Dragostea adevărată nu cunoaște contrariu. Dacă „dragostea” dumneavoastră are un pol opus, atunci nu este dragoste, ci o dorință puternică a sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet și mai profund, o nevoie satisfăcută temporar de cealaltă persoană. Este substitutul sinelui fals pentru salvare, și pentru o scurtă perioadă de timp ne simțim aproape salvați.

Dar vine un moment când partenerul se comportă într-un mod care nu mai răspunde nevoilor dumneavoastră sau nevoilor sinelui fals, mai degrabă. Sentimentele de frică, durere și lipsă, care sunt o parte intrinsecă a conștiinței egocentrice și care fuseseră acoperite de „relația de dragoste”, revin acum la suprafață.

Ca în cazul oricărei dependențe, sunteți în extaz atunci când drogul este disponibil, dar vine invariabil un timp când drogul nu își mai face efectul.

Când acele sentimente dureroase reapar, le simțiți și mai puternic decât înainte și, mai mult decât atât, acum va percepeți partenerul ca fiind cauza acelor sentimente. Acest lucru înseamnă că le proiectați în exterior și îl atacați pe celălalt cu toată violența care face parte din durerea dumneavoastră.

Acest atac poate trezi durerea partenerului dumneavoastră, și e posibil ca el sau ea să vă răspundă la atac. În acest moment, sinele fals speră încă, în mod inconștient, că atacul său sau încercările sale de manipulare vor fi o pedeapsă suficient de mare pentru a-l determina pe partener să-și schimbe comportamentul, pentru a-l putea folosi din nou ca sa vă ascundă durerea.

Acesta este motivul pentru care în relațiile intime, după ce euforia inițială a trecut, există atât de multă nefericire, atât de multă durere. Nu relațiile sunt cauza durerii și a nefericirii. Ele doar aduc la lumina nefericirea care există deja în dumneavoastră. Orice dependență o face. Orice dependență ajunge la un punct în care nu vă mai satisface, și atunci vă simțiți durerea mai intens decât oricând.

Acesta este unul din motivele pentru care majoritatea oamenilor încearcă mereu să evadeze din prezent și caută un fel de salvare în viitor. Primul lucru cu care s-ar putea confrunta dacă s-ar concentra asupra clipei de Acum este propria lor durere, și acesta este lucrul de care se tem. Dacă ar ști numai cât de ușor este să ai acces în Acum la puterea prezenței, care face să se dizolve trecutul și durerea lui, la realitatea care dizolvă iluzia. Dacă ar ști numai cât de aproape se află de propria realitate, cât de aproape se află de Dumnezeu.

Nici evitarea relațiilor, într-o încercare de a evita durerea, nu este o soluție. Durerea există acolo oricum. Există o mare probabilitate ca trei relații eșuate în tot atâția ani să vă oblige să vă treziți, mai degrabă decât trei ani petrecuți pe o insulă pustie sau închis în camera dumneavoastră. Dar dacă puteți fi intens prezent în singurătatea dumneavoastră, și acest lucru ar putea funcționa.

De la relații de dependență la relații de iluminare.

INDIFERENT DACĂ TRĂIȚI SINGUR SAU AVEȚI UN PARTENER, cheia rămâne aceasta: să fiți prezent și să vă intensificați prezența printr-o și mai profundă concentrare a atenției în clipa Acum.

Pentru ca iubirea să înflorească este nevoie ca lumina prezenței dumneavoastră să fie suficient de puternică, în așa fel încât gândirea sau corpul-durere să nu poată prelua controlul și să le confundați cu cine sunteți de fapt.

Conștientizarea faptului că ești Ființa din spatele gândirii, liniștea din spatele zgomotului mental, iubirea și bucuria din spatele durerii, înseamnă libertate, salvare, iluminare.

Să anulezi identificarea cu corpul-durere înseamnă să aduci prezența în durere și, în acest fel să o transformi.

Anularea identificării cu gândirea înseamnă a fi observatorul tăcut al gândurilor și al comportamentului, și mai ales al tiparelor repetitive de gândire și al rolurilor jucate de către ego.

Dacă nu o mai investiți cu identitate, mintea își pierde trăsătura compulsivă, care fundamental înseamnă impulsul compulsiv de a judeca și de a opune rezistență față de ceea ce este, lucru care creează conflict, dramă și noi dureri. De fapt, în momentul în care critica încetează, prin acceptarea realității existente, v-ați eliberat de minte. Ați făcut loc iubirii, bucuriei, păcii.

PUNEȚI MAI ÎNTÂI CAPĂT CRITICII DE SINE; opriți-vă apoi din a vă judeca partenerul. Cel mai puternic catalizator pentru transformarea unei relații este acceptarea totală a partenerului așa cum este, fără a simți nevoia de a-l judeca și a-l schimba în vreun fel.

Aceasta vă aduce imediat dincolo de ego. Toate jocurile mentale și toată dependența au luat atunci sfârșit. Nu mai există victime și nici făptași, nici acuzatori sau acuzați.

Acesta este, de asemenea, sfârșitul oricărei codependențe, al faptului de a fi atras în tiparul inconștient al altcuiva, permițându-i în acest fel perpetuarea. Atunci ori vă veți despărți – în dragoste – ori veți pătrunde împreună și mai profund în clipa Acum în Ființă. Poate fi chiar atât de ușor? Da, este atât de ușor.

Iubirea este o stare a Ființei. Iubirea nu se afla în afara, ci în adâncul dumneavoastră. Nu o puteți pierde și nu vă poate părăsi. Nu depinde de vreun alt corp, de vreo formă exterioară.

ÎN LINIȘTEA PREZENȚEI, vă puteți simți propria realitate atemporală și fără formă, ca viață nemanifestată care vă animă forma fizică. Apoi puteți simți aceeași viață în adâncul fiecărui om și al fiecărei ființe. Priviți dincolo de valul formei și separării. Acest lucru este realizarea unității. Acest lucru este iubirea.

Deși scurte străfulgerări de iubire sunt posibile, ea nu poate înflori decât dacă sunteți permanent liber de identificarea cu mintea, iar prezența dumneavoastră este suficient de intensă încât să fi dizolvat corpul-durere – sau puteți cel puțin să rămâneți prezent ca observator. Corpul-durere nu mai poate prelua atunci controlul asupra dumneavoastră, distrugând astfel dragostea.

Relațiile ca practică spirituală.

Pentru că oamenii s-au identificat din ce în ce mai mult cu mințile lor, cele mai multe relații nu își au rădăcinile în Ființă și se transformă într-o sursă de durere, devenind astfel dominate de probleme și conflicte.

Dacă relațiile alimentează cu energie și amplifică tiparele minții egocentrice și activează corpul-durere, așa cum se întâmplă acum, de ce să nu acceptați acest fapt, în loc să încercați să scăpați de el? De ce să nu cooperați cu el, în loc să evitați relațiile sau să continuați să urmăriți fantoma partenerului ideal ca răspuns la problemele dumneavoastră sau ca un mijloc de a va simți împlinit?

Odată cu recunoașterea și acceptarea faptelor, apare și un anumit grad de libertate în raport cu ele.

De exemplu, atunci când știți că există o lipsă de armonie și păstrați aceasta „cunoaștere”, datorită cunoașterii dumneavoastră a apărut un factor nou și lipsa de armonie nu poate rămâne neschimbată.

CÂND ȘTIȚI CĂ NU AVEȚI PACE, conștiința acestui lucru creează un spațiu de liniște care înconjoară lipsa dumeavoastră de pace într-o îmbrățișare iubitoare și afectuoasă, care transformă apoi lipsa de pace în pace.

Nu puteți face nimic în ceea ce privește transformarea interioară. Nu vă puteți transforma pe dumneavoastră înșivă și în mod cert nu vă puteți schimba partenerul sau pe oricine altcineva. Tot ce puteți face este să creați spațiul în care transformarea să poată avea loc, unde pot intra grația și iubirea.

Așa că, ori de câte ori relația dumneavoastră nu merge bine, ori de câte ori aduce la suprafață „nebunia” din dumneavoastră și din partener, bucurați-vă. Ceea ce era inconștient este adus la lumină. Este o oportunitate de a vă elibera.

ÎN FIECARE MOMENT, PĂSTRAȚI CONȘTIINȚA MOMENTULUI, mai ales conștiința stării dumneavoastră interioare. Dacă există furie, fiți conștient de furie. Dacă există gelozie, sentimente defensive, nevoia de ceartă, de a avea dreptate, dacă există copilul interior care cere dragoste și atenție, sau dacă există durere emoțională de orice fel – orice ar fi, fiți conștient de realitatea momentului și păstrați „cunoașterea”.

Relația devine atunci sadhana dumneavoastră, practica dumeavoastră spirituală. Dacă observați comportament inconștient în partenerul dumneavoastră, cuprindeți-l în îmbrățișarea iubitoare a cunoașterii dumneavoastră, în așa fel încât să nu reacționați.

Inconștiența și cunoașterea nu pot coexista pentru mult timp – chiar dacă numai celălalt deține această cunoaștere, și nu și cel care manifestă inconștiența. Pentru forma de energie din spatele ostilității și a atacului, prezența dragostei este de nesuportat. Dacă reacționați sub orice formă la inconștiența partenerului, deveniți și dumneavoastră inconștient. Dar când vă amintiți să vă observați propria reacție, nimic nu este pierdut.

Niciodată nu au fost relațiile atât de pline de probleme și conflicte ca acum. După cum poate ați remarcat, relațiile nu există pentru a vă face fericit sau pentru a vă aduce împlinirea. Dacă veți continua să urmăriți țelul salvării dumneavoastră printr-o relație, veți fi deziluzionat de fiecare dată. Dar dacă acceptați că relația există pentru a vă face conștient, și nu nefericit, atunci relația vă va oferi salvarea și vă veți alinia conștiinței superioare care vrea să se nască în această lume.

Cei care vor continua să se agațe de vechile lor tipare or avea parte de tot mai multă durere, violență, confuzie și nebunie.

De câți oameni este nevoie pentru a vă transforma viața într-o practică spirituală? Nu contează dacă partenerul nu va coopera. Sănătatea mintală – conștiința – poate intra în această lume numai prin dumneavoastră. Nu aveți nevoie să așteptați ca lumea să devină sănătoasă sau ca altcineva să devină conștient înainte ca dumneavoastră să realizați iluminarea. S-ar putea să așteptați pe vecie.

Nu vă acuzați unul pe altul de inconștiență. În momentul în care începeți să vă certați, v-ați identificat cu o poziție mentală și apărați acum nu numai acea poziție, ci și sentimentul de sine. Sinele fals a preluat controlul. Ați devenit inconștient. În anumite momente e poate indicat să menționați anumite aspecte ale comportamentului partenerului dumneavoastră. Dacă sunteți foarte vigilent, foarte prezent, o puteți face fără ca sinele fals să fie implicat – fără să învinovățiți, să acuzați, să încercați să-l convingeți pe celălalt că greșește.

Când partenerul are un comportament inconștient, abandonați orice critică. Critica înseamnă fie confundarea comportamentului inconștient al altuia cu sinele său real, fie proiectarea propriei inconștiențe asupra celuilalt și confundarea ei cu acea persoană.

Renunțarea la critică nu înseamnă să nu recunoașteți disfuncționalitatea sau inconștienta atunci când o întâlniți. Înseamnă „ a fi cunoașterea” în loc de „a fi reacția” și judecătorul. Atunci fie veți fi complet liber de orice reacție, fie veți reacționa fiind cunoașterea, spațiul în care reacția este observată și în care i se permite să existe. În loc să luptați împotriva întunericului, aduceți lumina. În loc să reacționați la iluzie, vedeți iluzia și în același timp vedeți dincolo de ea.

Conștiința creează un spațiu limpede de prezență iubitoare, care permite tuturor lucrurilor și tuturor oamenilor să fie cum sunt. Nu există catalizator mai puternic pentru transformare. Dacă practicați acest lucru, partenerul nu poate rămâne lângă dumneavoastră continuând să fie inconștient.

Dacă sunteți amândoi de acord carelația să vă fie practică spirituală, cu atât mai bine. Astfel vă puteți exprima unul față de altul gândurile, sentimentele și reacțiile chiar în momentul în care acestea apar, pentru a nu se crea un gol temporal în care emoția sau durerea neexprimată și nerecunoscută se poate agrava și amplifica.

ÎNVĂȚAȚI SĂ EXPRIMAȚI ceea ce simțiți fără să învinovățiți. Învățați să vă ascultați partenerul într-un mod deschis, nedefensiv.

Acordați-i partenerului spațiu pentru a se putea exprima. Fiți prezent. Acuzarea, apărarea, atacul – toate acele tipare care sunt proiectate pentru a întări, a proteja sau a răspunde cerințelor sinelui fals – vor deveni astfel inutile. Să acordați spațiu atât altora, cât și dumneavoastră înșivă este de o importanță vitală. În lipsa spațiului dragostea nu poate înflori.

Când ați îndepărtat cei doi factori care distrug relația – deci atunci când ați transformat corpul-durere și nu vă mai identificați cu mintea și cu pozițiile mentale – și după ce același lucru a fost făcut și de partenerul dumneavoastră, veți trăi fericirea unei relații înfloritoare. În loc să oglindiți durerea și inconștiența celuilalt, în loc să va satisfaceți reciproc dorințele de dependență ale falsului sine, veți reflecta unul în celălalt dragostea adâncă pe care o simțiți, acea iubire care apare odată cu conștiința unității cu tot ceea ce există.

Aceasta este iubirea care nu are contrariu.

Dacă partenerul dumneavoastră se afla încă în starea de identificare cu mintea și cu corpul-durere, în timp ce dumneavoastră v-ați eliberat deja, aceasta va reprezenta o provocare majoră – nu pentru dumneavoastră ci pentru partener. Nu este ușor să trăiești lângă cineva care a atins iluminarea, sau, mai degrabă, este atât de ușor încât sinele fals se simte extrem de amenințat.

Amintiți-vă că falsul sine are nevoie de probleme, conflict și „dușmani” pentru a-și întări sentimentul de separare de care depinde identitatea lui. Mintea partenerului care nu a atins iluminarea devine profund frustrată, pentru că pozițiilor sale fixe nu li se opune rezistență, ceea ce înseamnă că devin nesigure și slabe, și există chiar și „pericolul” cs ele să se prăbușească de tot, ceea ce înseamnă pierderea sentimentului de sine.

Corpul durere cere un feedback pe care nu îl primește. Nu i se răspunde nevoii de ceartă, dramă și conflict.

Renunțați la relația cu propria persoană.

Iluminat sau nu, sunteți bărbat sau femeie, iar la nivelul formei nu sunteți complet. Sunteți o jumătate dintr-un întreg. Faptul de a nu fi complet duce la atracția între bărbat și femeie, la atracția către polul opus de energie, indiferent de cât de conștient ați fi. Dar în starea de conectare interioară simțiți această atracție undeva la suprafață sau la periferia vieții.

Aceasta nu înseamnă că nu interacționați în mod profund cu alți oameni sau cu partenerul dumneavoastră. De fapt, puteți interacționa în mod profund numai atunci când sunteți conștient de Ființă. Venind din Ființa, sunteți capabil să priviți dincolo de valul formei. În Ființă, masculinul și femininul sunt una. Forma dumneavoastră poate continua să aibă anumite nevoi, dar Ființa nu cunoaște nici o nevoie. Este deja completă și întreagă. E frumos atunci când acelor nevoi li se răspunde, dar pentru starea interioară profundă nu contează dacă sunt satisfăcute sau nu.

Așa că este perfect posibil ca o persoană care a atins iluminarea, așa când nevoia ei de polaritatea masculină sau feminină nu este satisfăcută, să aibă un sentiment de lipsă sau neîmplinire la nivelul superficial al ființei, și în același timp să se simtă absolut completă, împlinită și împăcată.

Dacă nu vă puteți simți împăcat atunci când sunteți singur, veți căuta o relație pentru a acoperi sentimentul de disconfort. Puteți fi sigur că această formă de disconfort va reapărea într-o formă sau alta în relație și că vă veți considera probabil partenerul răspunzător pentru acest lucru.

TOT CE TREBUIE SĂ FACEȚI ESTE SĂ ACCEPTAȚI PE DEPLIN ACEST MOMENT. Atunci vă veți simți bine aici și acum și veți fi împăcat cu propria persoană.

Dar este oare nevoie să aveți o relație cu propria persoană? De ce nu puteți fi pur și simplu dumneavoastră? Când aveți o relație cu propria persoană, v-ați împărțit deja în două: „eu” și „eu însumi”, subiect și obiect. Aceasta dualitate creată de minte este cauza fundamentală a complexității inutile, a tuturor problemelor și conflictelor din viața dumneavoastră.

În starea de iluminare, sunteți dumneavoastră – „dumneavoastră” și „sinele dumeavoastră” devin una. Nu vă mai judecați pe „dumneavoastră înșivă”, nu vă mai plângeți de milă, nu vă iubiți, nu vă urâți, etc. Ruptura cauzată de conștiința autoreflexivă e vindecată, iar blestemul e înlăturat. Nu există nici un „sine” pe care trebuie să-l mai protejați, să-l apărați sau să-l hrăniți.

Când atingeți iluminarea, o singură relație nu va mai exista: relația cu propria persoană. Odată ce ați renunțat la ea, toate celelalte relații vor fi relații de iubire.

Partea a III-a.

Acceptarea și abandonarea.

Când vă abandonați în fața a ceea ce există.

Și deveniți astfel pe deplin prezent, Trecutul încetează să mai aibă vreo putere.

Dimensiunea Ființei, care fusese acoperită.

De către minte, se deschide.

Vă invadează brusc o liniște adâncă.

Și o pace de nepătruns.

Și în acea pace este bucurie extraordinară.

Și în acea bucurie este dragoste.

Și în miezul cel mai intim este sacrul, incomensurabilul, Cel ce nu poate fi numit.