Ghid practic Învățături esențiale, meditații și exerciții

CAPITOLUL 2

Originea fricii.

Starea psihologică de frică e independentă de orice pericol concret și imediat. Se manifestă în multe forme: disconfort, îngrijorare, anxietate, nervozitate, încordare, groază, fobie, s.a.m.d. Acest tip de frică psihologică e întotdeauna legat de ceea ce ar putea să se întâmple, și nu de ceva ce se întâmplă în clipa de față. Dumneavoastră vă aflați în „acum și aici”, în timp ce mintea dumneavoastră se afla în viitor. Acest lucru creează o prăpastie de anxietate. Și dacă v-ați identificat cu mintea și ați pierdut contactul cu puterea și simplitatea clipei Acum, sentimental de anxietate vă va însoți constant. Puteți face oricând față momentului prezent, dar nu puteți face față unui lucru care este numai o proiecție a minții – nu puteți face fața viitorului.

Mai mult decât atât, cât timp vă identificați cu mintea, viața vă este condusă de către ego. Ca urmare a naturii lui fantomatice și în ciuda elaboratelor lui mecanisme de apărare, egoul este foarte vulnerabil și nesigur, și se vede amenințat continuu. La fel stau lucrurile și în cazul în care egoul pare foarte încrezător. Acum amintiți-vă că emoția este reacția corpului la activitatea minții. Ce mesaj primește corpul în mod constant de la ego, acest fals sine făurit de minte? „Pericol, sunt amenințat.” Și care este emoția generate de acest mesaj constant? Frica, desigur. Frica pare a avea multe cauze. Frica de a pierde, frica de eșec, frica de a fi rănit s.a.m.d. Dar, în ultimă instanță, orice frică înseamnă frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele fals moartea este mereu aproape. În această stare de identificare cu mintea, frica de moarte influențează toate aspectele vieții dumneavoastră.

De exemplu, chiar și un lucru absolut obișnuit și „normal”, precum nevoia compulsivă de a avea dreptate într-o discuție și de a-i dovedi celuilalt că se înșală – apărând poziția mentală cu care v-ați identificat – este o consecință a fricii de moarte. Dacă vă identificați cu o poziție mentală, atunci când vă înșelați, sentimental de identitate bazat pe o construcție mentală este amenințat serios cu anihilarea. Așa că sinele fals nu își poate permite să greșească. A greși înseamnă a muri. Din această cauză s-au purtat războaie și s-au distrus nenumărate relații.

Din clipa în care ați renunțat la identificarea cu mintea, pentru sentimental dumneavoastră de identitate nu mai are nici o importanță dacă aveți dreptate sau greșiți, așa că nevoia compulsivă și profund inconștientă de a avea dreptate, care este o formă de violență, nu a mai există. Puteți afirma clar și limpede ce gândiți sau ce simțiți, fără ca în aceasta să mai existe agresivitate sau nevoie de apărare. Sentimentul de identitate provine atunci dintr-un loc mai profund și mai adevărat, din interiorul dumneavoastră, și nu din minte.

URMĂRIȚI APARIȚIA ORICĂRUI SENTIMENT DEFENSIV.

Ce apărați? O identitate iluzorie, o imagine din mintea dumneavoastră, o entitate fictivă. Conștientizând acest tipar, observându-l, veți renunța să vă mai identificați cu el. În lumina conștiinței dumneavoastră, acest tipar inconștient se va dizolva rapid.

Acesta este sfârșitul tuturor conflictelor și al jocurilor de putere care subminează atât de mult relațiile. Puterea asupra altora e slăbiciune deghizată în putere. Adevărata putere se afla în interior și vă este acum disponibilă.

Mintea caută necontenit să nege clipa Acum și să evadeze din ea. Cu alte cuvinte, cu cât vă identificați cu mintea dumneavoastră, cu atât mai mult suferiți. Sau o puteți privi și așa: cu cât sunteți mai capabil să prețuiți și să acceptați clipa Acum, cu atât sunteți mai liber de durere și de suferință – liber de mintea egocentrică.

Dacă nu mai doriți să creați suferință, nici dumneavoastră, nici celorlalți, dacă nu mai doriți să adăugați durere la reziduul de durere care trăiește încă în dumneavoastră, atunci nu mai creați timp, sau cel puțin, nu mai mult decât e necesar pentru a face față problemelor practice ale vieții. Cum să opriți crearea timpului?

DAȚI-VĂ SEAMA CĂ MOMENTUL PREZENT este tot ce aveți. Transformați clipa Acum în principalul focar de atenție al vieții dumneavoastră.

Dacă înainte trăiați în timp și făceați din când în când vizite scurte în clipa Acum, trăiți acum în prezent și faceți vizite scurte în trecut și viitor când situațiile practice ale vieții o impun.

Spuneți mereu „da” momentului prezent.

Puneți capăt iluziei timpului.

Aceasta este cheia: Puneți capăt iluziei timpului. Timpul și mintea sunt inseparabile. Îndepărtați timpul din minte și acesta se oprește – asta dacă nu alegeți să îi dați de lucru.

A te identifica cu propria minte înseamnă a fi prizonierul timpului: impulsul compulsiv de a trăi aproape exclusiv prin memorie și anticipare. Acest lucru creează o preocupare continuă pentru trecut și viitor și un refuz de a prețui și conștientiza momentul prezent și a-i permite să existe. Impulsul apare pentru că trecutul vă oferă o identitate, iar viitorul deține promisiunea salvării sau a împlinirii într-o formă sau alta. Amândouă sunt iluzii.

Cu cât vă concentrați mai mult asupra timpului – trecut și viitor – cu atât mai mult pierdeți clipa Acum, cel mai prețios lucru.

De ce este acesta lucrul cel mai prețios? În primul rând, pentru că este singurul lucru. Este tot ceea ce există. Eternul prezent e spațial în care vi se desfășoară întreaga viață, singurul factor care rămâne constant. Viața este acum. N-a existat niciodată vreun timp în care viața dumneavoastră să nu fie acum, și nici nu va exista.

În al doilea rând, clipa Acum este singurul punct care vă poate trece dincolo de granițele limitate ale minții. E singurul punct de acces în dimensiunea fără timp și fără formă a Ființei.

Ați trăit, făcut, gândit, simțit vreodată ceva în afara clipei Acum? Credeți că se va întâmpla? Este posibil ca ceva să se întâmple sau să existe în afară clipei Acum? Răspunsul e evident, nu-i așa?

Nimic nu s-a întâmplat vreodată în trecut; s-a întâmplat în Acum. Nimic nu se va întâmpla în viitor; se va întâmpla în Acum.

Esența a ceea ce spun nu poate fi înțeleasă cu mintea. În clipa în care se produce înțelegerea, apare o schimbare în conștiință, o trecere de la minte la Ființă, de la timp la prezență. Dintr-odată totul e simțit ca fiind viu, radiind de energie, emanând Ființă.

CAPITOLUL 3

Cum pătrundem în prezent.

Odată cu dimensiunea atemporală apare și un alt fel de cunoaștere, o cunoaștere care nu „ucide” spiritual care trăiește în fiecare ființă și în fiecare lucru. O cunoaștere care nu distruge sacralitatea și misterul vieții și care cuprinde o dragoste adâncă și respect pentru tot ce există.

PUNEȚI CAPĂT VECHIULUI TIPAR de negare a clipei Acum și de rezistența față de momentul prezent. Faceți un obicei din a vă retrage atenția din trecut și viitor ori de câte ori nu vă sunt necesare. Ieșiți din dimensiunea timpului cât mai mult posibil în viața de zi cu zi.

Dacă vi se pare greu să pătrundeți direct în clipa Acum, începeți prin a observa tendința obișnuită a minții de a dori să evadeze din prezent. Veți observa că viitorul este de obicei imaginat ca fiind mai bun sau mai rău decât prezentul. Dacă viitorul închipuit este mai bun decât prezentul, acest lucru a dă speranță și un sentiment plăcut de anticipare. Dacă este mai rău, creează anxietate. Ambele sunt iluzii.

Prin observarea de sine, starea de prezență pătrunde în mod automat în viața dumneavoastră. În clipa în care realizați că nu sunteți prezent, ați devenit prezent. De fiecare dată când vă puteți observa mintea, nu mai sunteți prins în ea. A apărut un alt factor, ceva ce nu aparține minții: prezența observatoare.

Fiți prezent ca observator al minții dumneavoastră – al gândurilor și emoțiilor, precum și al diferitelor reacții în diferite situații. Fiți cel puțin la fel de interesat de propria reacție pe cât sunteți de situația sau de persoana care va determină să reacționați.

Observați de asemenea cât de des vi se îndreaptă atenția spre trecut său viitor. Nu judecați sau analizați ce observați. Priviți gândul, simțiți emoția, observați reacția. Nu faceți din ele o problemă personală. Veți simți atunci ceva cu mult mai puternic decât toate lucrurile pe care le observați, veți simți însăși tăcuta prezență observatoare din spatele minții, observatorul tăcut.

Este nevoie de o prezență intensă atunci când anumite situații declanșează o reacție cu o puternică încărcătură emoțională., ca de exemplu atunci când vă e amenințată imaginea de sine, atunci când apare o provocare în viața dumneavoastră care declanșează frica, atunci când lucrurile „nu merg cum trebuie” sau este reactivat un moment emoțional din trecut. În aceste momente veți avea tendința să deveniți „inconștient”. Reacția sau emoția pun stăpânire pe dumneavoastră – dumneavoastră „deveniți” reacția. O manifestați. Vă justificați, contraziceți, atacați, vă apărați… numai că acesta nu sunteți dumneavoastră, este doar tiparul de reacție, este mintea, în modul ei obișnuit de supraviețuire.

Identificarea cu mintea încarcă reacția cu și mai multă energie, observarea minții îi retrage energia. Identificarea cu mintea creează mai mult timp; observarea minții deschide dimensiunea atemporalității. Energia retrasă minții se transformă în prezență. Odată ce ați simțit ce înseamnă să fii prezent, devine mult mai ușor să alegeți pur ai simplu să ieșiți din dimensiunea tipului ori de câte ori timpul nu vă este necesar în scopuri practice, și să pătrundeți mai adânc în Acum.

Acest lucru nu vă afectează capacitatea de a folosi timpul – trecut sau viitor – atunci când aveți nevoie să-l folosiți în scopuri practice. Și nu vă diminuează nici capacitatea de a vă folosi mintea. De fapt, chiar o amplifică. Atunci când o veți folosi, mintea vă va fi mai pătrunzătoare, mai concentrată.

Mintea persoanei iluminate are mereu atenția concentrată la clipa Acum, rămânând însă conștientă periferic de timp. Cu alte cuvinte, persoana iluminată continuă să folosească „timpul cronologic”, dar este liberă de timpul psihologic.

Renunțarea la timpul psihologic.

Învățați să folosiți timpul – îl putem numi „timp cronologic” – pentru aspectele practice ale vieții, dar de îndată ce ați rezolvat problemele practice, reveniți la conștiința momentului prezent. În felul acesta nu va exista o acumulare de „timp psihologic”, care înseamnă identificarea cu trecutul și proiectarea continuă și compulsivă în viitor.

Când vă fixați un obiectiv și lucrați la îndeplinirea lui, folosiți „timpul cronologic”. Sunteți conștient de scopul fixat, dar respectați și acordați întreaga atenție pasului pe care îl faceți în acest moment. Dacă vă concentrați excesiv asupra obiectivului, poate din cauză că prin împlinirea lui căutați să obțineți fericire, împlinire sau un sentiment mai complet de identitate, momentul prezent nu mai este prețuit. Este redus la o simplă treaptă spre viitor, fără valoare în sine. Timpul cronologic devine atunci timp psihologic. Călătoria vieții dumneavoastră nu mai este o aventură, ci doar o nevoie obsesivă de a ajunge, de a obține, de a reuși. Nu mai puteți vedea sau mirosi florile, nici nu mai conștientizați frumusețea și miracolul vieții care, atunci când vă aflați în clipa Acum se revarsă peste tot.

Încercați mereu să ajungeți într-un alt loc decât locul în care vă aflați? Cele mai multe lucruri pe care le faceți sunt doar un mijloc pentru a împlini un scop? E împlinirea mereu neatinsă sau redusă la plăceri de scurtă durată precum sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau senzațiile tari? Vă concentrați mereu să deveniți, să realizați, să obțineți, sau alergați mereu după noi senzații și plăceri? Credeți că dacă acumulați mai multe lucruri veți deveni mai împlinit, mai bun sau mai întreg din punct de vedere psihologic? Așteptați un bărbat sau o femeie care să dea sens vieții dumneavoastră?

În starea de conștiință normală, de identificare cu mintea, sau starea neiluminată, puterea și infinitul potențial creativ care se află în Acum sunt complet acoperite de timpul psihologic. Și în acest fel viața dumneavoastră își pierde rezonanța, prospețimea, sentimentul de uimire în fața miracolului. Vechile tipare de gândire, de emoție, de comportament, de reacție și de dorință sunt jucate în reprezentații care repetă la nesfârșit un scenariu din mintea dumneavoastră, care vă oferă un sentiment al identității dar care deformează și ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea face o obsesie pentru viitor, ca un mod de evadare din prezentul nesatisfăcător.

Ceea ce percepeți ca fiind viitor este de fapt o parte intrinsecă a stării prezente de conștiință. Dacă mintea dumneavoastră poartă greaua povară a trecutului, veți repeta trăirea acelorași experiențe. Trecutul se perpetuează din lipsa de prezență. Calitatea conștiinței dumneavoastră de acum este ceea ce dă formă viitorului – care, bineînțeles, nu poate fi trăit decât ca un moment prezent.

Dacă ceea ce determină viitorul este calitatea conștiinței din acest moment, atunci ce determină calitatea conștiinței? Gradul dumneavoastră de prezență. Așa că singurul loc în care poate avea loc o schimbare autentică și unde trecutul poate fi dizolvat este momentul Acum.

Poate vi se va părea greu să recunoașteți că timpul este cauza suferințelor sau a problemelor dumneavoastră. Credeți că ele sunt cauzate de situații specifice din viața dumneavoastră, și, dintr-un punct de vedere convențional, acest lucru este adevărat. Dar, până nu ați rezolvat principala disfuncție generatoare de probleme a minții – atașamentul ei față de trecut și viitor și negarea clipei Acum – problemele sunt de fapt interschimbabile.

Dacă toate problemele sau ceea ce percepeți ca fiind cauzele suferinței sau ale nefericirii dumneavoastră ar fi îndepărtate astăzi în mod miraculos dar nu ați devenit mai prezent, mai conștient, în scurt timp vă veți trezi cu un set similar de probleme sau motive de suferință, ca o umbră care vă urmează oriunde ați merge. În ultimă instanță, există o singură problemă: mintea prinsă în timp.

Nu există salvare în timp. Nu puteți fi liber în viitor.

PREZENȚA ESTE CHEIA spre libertate, deci numai acum puteți fi liber.

Descoperirea vieții dincolo de situația de viață.

Ceea ce numiți „viață” ar trebui să se numească „situație de viață”. Este timp psihologic: trecut și viitor. Anumite lucruri din trecut n-au mers așa cum v-ați fi dorit. Opuneți încă rezistență lucrurilor întâmplate în trecut, iar acum vă împotriviți situației prezente. Speranța este cea care a face să mergeți mai departe, dar speranța vă ține atenția îndreptată asupra viitorului, iar aceasta concentrare continuă asupra viitorului perpetuează negarea clipei Acum și, prin aceasta, propria dumneavoastră nefericire.

UITAȚI SITUAȚIA DE VIAȚĂ pentru un timp și acordați atenție vieții dumneavoastră.

Situația dumneavoastră de viață există în timp. Viața dumneavoastră există acum.

Situația dumeavoastră de viață este o construcție a minții. Viața dumneavoastră este reală.

Găsiți „poarta strâmtă care duce spre viață”. E numită „clipa Acum”. Reduceți-vă viața la acest moment. Situația dumneavoastră de viață poate fi plină de probleme – cele mai multe situații de viața sunt așa – dar descoperiți dacă aveți vreo problemă în acest moment. Nu mâine, nu peste zece minute, ci acum. Aveți acum o problemă?

Când sunteți încărcat de probleme nu mai există loc ca noul să se manifeste, nu mai există loc pentru soluții. Așa că, ori de câte ori puteți, faceți puțin loc, creați un spațiu, pentru a putea găsi viața dincolo de situația de viață.

FOLOSIȚI-VĂ PE DEPLIN SIMȚURILE. Fiți acolo unde vă aflați. Uitați-vă în jur. Priviți numai, nu interpretați. Priviți lumina, formele, culorile, texturile. Conștientizați prezența tăcută a fiecărui lucru. Fiți conștient de spațiul care permite fiecărui lucru să existe.

Ascultați sunetele; nu le judecați. Ascultați liniștea din spatele sunetelor.

Atingeți ceva – orice – simțiți și conștientizați Ființa.

Observați ritmul propriei respirații, simțiți aerul care intră și iese, simțiți energia vieții în corpul dumneavoastră. Permiteți fiecărui lucru să existe, înăuntru și în afară. Permiteți lucrurilor să fie cum sunt. Pătrundeți adânc în clipa Acum.

Astfel lăsați în urmă lumea distrugătoare a abstracțiilor mentale, lumea timpului. Ieșiți din mintea nesănătoasă care vă secătuiește de energie vitală, la fel cum otrăvește și distruge încet Pământul. Vă treziți dintr-un vis al timpului, în prezent.

Toate problemele sunt iluzii ale minții.

CONCENTRAȚI-VĂ ÎNTREAGA ATENȚIE ASUPRA clipei Acum și spuneți-mi ce problemă aveți în acest moment.

Nu primesc nici un răspuns, pentru că e imposibil să aveți o problemă când întreaga atenție vă este absorbită de clipa Acum. O situație trebuie ori rezolvată, ori acceptată. De ce să o transformăm într-o problemă?

Mintea îndrăgește în mod inconștient problemele, pentru că ele conferă o anumită identitate. Acest lucru este considerat normal, dar este o nebunie. „Problema” înseamnă a stărui mental asupra unei situații fără a avea intenția adevărată sau posibilitatea de a acționa în acest moment, transformând-o în mod inconștient într-o componentă a sentimentului dumneavoastră de identitate. Situația de viață vă copleșește într-atât, încât pierdeți senzația vieții, a Ființei. Sau purtați în minte povara nebunească a sute de lucruri pe care le veți face sau va trebui să le faceți în viitor, în loc să vă concentrați atenția asupra singurului lucru pe care îl puteți face acum.

CÂND CREAȚI O PROBLEMĂ, creați durere. Este nevoie doar de o simplă alegere, o simplă decizie:”Orice s-ar întâmpla, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi crea probleme.” Deși e o alegere simplă, este, de asemenea, una foarte radicală. Nu veți face această alegere decât dacă sunteți într-adevăr sătul de suferință, decât dacă simțiți cu adevărat că nu o mai doriți. Și nu veți reuși să vă duceți decizia la îndeplinire decât dacă accedeți la puterea clipei Acum. Dacă nu mai creați suferință pentru dumneavoastră, nu o mai creați nici pentru ceilalți. Și nici nu mai contaminați frumosul Pământ, spațiul dumneavoastră interior și psihicul colectiv al omenirii cu negativismul creării de probleme.

Când apare o situație căreia trebuie să-i faceți față, veți acționa cu limpezime și fermitate, dacă acțiunea apare din conștiința momentului prezent. Și probabilitatea de a avea succes va fi cu mult mai mare. Nu va fi o reacție provenită din condiționarea trecută a minții dumneavoastră, ci va fi un răspuns intuitiv la situație. În alte momente, veți descoperi că este mai eficient să nu faceți nimic – să rămâneți ancorat în clipa Acum, pe când altădată ar fi reacționat mintea atașată de timp.

Bucuria ființei.

Pentru a testa dacă v-ați lăsat condus de timpul psihologic puteți folosi următorul criteriu simplu.

ÎNTREBAȚI-VĂ: fac ceea ce fac cu bucurie, cu ușurință și naturalețe? Dacă nu este așa, atunci timpul acoperă momentul prezent și viața este percepută că o povară sau ca o luptă.

Dacă în ceea ce faceți nu există bucurie, ușurință și naturalețe, acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie sa vă schimbați activitatea. Poate fi suficient să schimbați modul în care o faceți. „Cum” e întotdeauna mai important decât „ce”. Încercați să acordați mai multă atenție lucrului pe care îl faceți decât rezultatului pe care încercați să-l obțineți prin acesta. Acordați întreaga dumneavoastră atenție lucrurilor pe care vi le aduce momentul prezent. Acest lucru implică o acceptare totală a situației prezente, pentru că nu puteți acorda o atenție totală unui lucru căruia îi opuneți în același timp rezistență.

De îndată ce acceptați momentul prezent, toată nefericirea și lupta se dizolvă, iar viața începe să curgă cu bucurie și în pace. Când acționați din conștiința momentului prezent, tot ceea ce faceți abundă de un sentiment de grijă, dragoste și calitate – chiar și cele mai simple activități.

NU VĂ PREOCUPAȚI DE REZULTATUL ACȚIUNII dumneavoastră, ci acordați atenție acțiunii în sine. Rezultatele vor veni de la sine. Aceasta este o puternică practică spirituală.

Când încercarea compulsivă de a evada din momentul prezent încetează, bucuria Ființei se revărsă în tot ceea ce faceți. În momentul în care atenția vi se îndreaptă asupra clipei Acum, simțiți prezența, liniște și pace. Nu mai depindeți de viitor pentru împlinire și satisfacție – nu îl mai căutați pentru a vă aduce împlinirea. De aceea, nu mai depindeți de rezultate. Nici eșecul, nici succesul nu au puterea să vă schimbe starea interioară de unitate cu Ființa. Ați descoperit viața dincolo de situația de viață.

În absența timpului psihologic, sentimentul de sine derivă din Ființă, și nu din trecutul personal. De aceea, nevoia psihologică de a deveni altceva decât sunteți, nu mai există. În lume, la nivelul situației dumneavoastră de viață, puteți să deveniți bogat, să adunați cunoștințe, succes, să vă eliberați de una sau de alta, dar în dimensiunea adâncă a Ființei sunteți acum complet și întreg.

Starea atemporală de conștiință.

Când fiecare celulă din corpul dumneavoastră este atât de prezentă încât o simțiți vibrând de viață și când în orice moment puteți simți această viață ca fiind bucuria Ființei, atunci se poate spune că v-ați eliberat de timp. A fi liber de timp înseamnă a fi liber de nevoia psihologică de trecut pentru a avea o identitate, și de viitor pentru a atinge împlinirea. Aceasta reprezintă cea mai profundă transformare a conștiinței pe care v-ați putea-o imagina.

DUPĂ CE AȚI TRĂIT EXPERIENȚA STĂRII ATEMPORALE de conștiință pentru scurte momente, începeți să oscilați între dimensiunea timpului și a prezenței. La început deveniți conștient de cât de rar sunteți cu adevărat prezent în clipa Acum. Dar a ști că nu ești prezent este deja o mare realizare: această cunoaștere înseamnă prezență – chiar dacă la început durează doar câteva secunde în timp cronologic, înainte de a se pierde din nou.

Apoi, din ce în ce mai des, alegeți să vă concentrați atenția asupra momentului prezent în loc de trecut și de viitor, iar de fiecare dată când vă dați seama că ați pierdut clipa Acum sunteți capabili să rămâneți în ea nu doar pentru câteva secunde, ci pentru perioade mai lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic.

Prin urmare, înainte de a fi ferm ancorat în starea de prezență, ceea ce înseamnă că sunteți pe deplin conștient, veți oscila pentru un timp între starea conștientă și cea inconștientă, între starea de prezență și cea de identificare cu mintea. De nenumărate ori veți pierde clipa prezentă și veți reveni la ea. În final, prezența va deveni starea dumneavoastră predominantă.